Sfanta treime
În fiecare an, luni după Pogorîrea Sfântului Duh, sau Rusalii, Biserica Ortodoxă praznuieste Sfânta Treime, dogma sau învățătura de credință de bază a Revelației sau descoperirii dumnezeiesti, taina cea mai de nepătruns cu mintea omenească. În 2008 o sărbătorim la 16 Iunie.
Conform acestei învățături de credință, ființa sau esența lui Dumnezeu subzistă ca treime de persoane sau ipostasuri, cu alte cuvinte Dumnezeu este unul, dar întreit în persoane : Tatăl, Fiul si Sfântul Duh.
Taina sau misterul Sfintei Treimi este prezentată diferit în tradiția răsăriteană si cea apuseană. Astfel, tradiția răsăriteană pleacă de la realitatea persoanelor, urmând principiul că identitatea lucrării dovedeste unicitatea naturii lor, în timp ce tradiția apuseană porneste de la unitatea firii dumnezeiesti la identificarea persoanelor Sfintei Treimi.
Monoteismul sau credința într'un singur Dumnezeu personal este învățătura principală care ne-a fost descoperită în Vechiul Testament (Ex. 20, 2-3 ; Deut. 6, 4 ; Is. 43, 10-11) si care s'a păstrat si în Noul Testament (Mc. 12, 29 ; In. 17, 3 etc.)
Sa le urmărim mai îndeaproape.
În istoria Vechiului Testament, descoperirea personală a lui Dumnezeu s'a exprimat, mai ales, prin "legămintele" sau "alianțele" pe care Acesta le-a încheiat cu poporul Israel (Fac. 17, 2), astfel încât Dumnezeul tuturor devine părintele unui popor, cel ales : "Am să vă primesc să-Mi fiți popor, iar Eu să fiu Dumnezeul vostru" (Ex. 6, 7). si în Vechiul Testament s'a descoperit ca Treime de persoane, dar - fiind o perioadă de pregătire a mântuirii - această descoperire nu este completă. Există totusi mărturii care se referă la persoanele Sfintei Treimi, dar indirect. De exemplu : "Să facem pe om după chipul si asemănarea noastră" (Fac. 18, 1-2) s.a.m.d.
În Noul Testament, credința într'un singur Dumnezeu în trei persoane ne este descoperită de însusi Fiul lui Dumnezeu. De exemplu, la botezul Mântuitorului în râul Iordanului sunt prezente real cele trei persoane ale Sfintei Treimi : Tatal, care din ceruri adevereste, prin glasul Său, că "Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru care am binevoit" ; apoi, Fiul, care - desi fără păcat - primeste să fie botezat de Ioan "ca să se împlinească toată dreptatea" si, în sfârsit, Sfântul Duh, care - în chip de porumbel - se pogoară asupra Mântuitorului (Mt. 3, 16-17).
Sfintele Evanghelii au păstrat numeroase texte în care se vorbeste de cele trei persoane ale Sfintei Treimi, fie luate la un loc, fie separat. Astfel, înainte de mărita Sa Înviere din morți, Mântuitorul porunceste ucenicilor să iasă la propovăduire si să boteze în numele Sfintei Treimi : "Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui, al Fiului si al Sfântului Duh" (Mt. 28, 19). Apoi, Tatăl si Fiul sunt amintiți în versetul "Pe Dumnezeu nimeni nu l-a văzut vreodată. Fiul, Unul Născut, care este în sânul Tatălui, Acela l-a făcut cunoscut" (In. 1, 18). Iar despre Sfântul Duh, Iisus însusi spune : "Iar când va veni Mângâietorul pe care-l voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul adevărului, care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine" (In. 15, 26).
În propovăduirea Sfinților Apostoli, credința în Sfânta Treime este mărturisită în mod clar. Astfel, în predica de la Rusalii sau Pogorîrea Sfântului Duh (Cincizecime) - când s'a întemeiat vizibil Biserica crestină - Sfântul Petru mărturiseste : "Dumnezeu a înviat pe acest Iisus, căruia noi toți îi suntem martori. Deci, înălțându-se prin dreapta lui Dumnezeu si primind de la Tatăl făgăduința Duhului Sfânt, L-a revărsat pe Acesta, cum vedeți si auziți voi acum" (FA 2, 32-33).
Mai mult, în salutările pe care Sfinții Apostoli le trimit comunităților crestine pe care le întemeiau, se foloseste salutarea trinitară. Sf. Pavel adresează, de exemplu, corintenilor o salutare în numele Sfintei Treimi : "Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl, si împărtăsirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți" (II Cor. 13, 13).
Acelasi Dumnezeu, care a vorbit în Vechiul Testament, se descoperă ca treime de persoane în Noul Testament. Căci "există un singur Dumnezeu" (FA 3, 30), iar Dumnezeul pe care-L adoră crestinii este Dumnezeul lui Avraam si al lui Isaac si al lui Iacov, "Dumnezeul părinților poporului lui Israel" (FA 7, 32, cf. Is. 3, 6).
Învățătura despre Dumnezeu cel unic în ființă, dar întreit în persoane s'a închegat de timpuriu în Biserica crestină si apare în simbolurile de credință din secolul al II-lea. Dar, întrucât s'au ivit neclarități si neînțelegeri în ceea ce priveste taina unității persoanelor Sfintei Treimi, Biserica Ortodoxă, fie pe calea Sinoadelor ecumenice, fie pe cea a Sinoadelor locale, s'a pronunțat cu autoritate în ceea ce priveste dogma deoființiimii si egalității celor trei persoane în Dumnezeul cel unic.
Sinodul I ecumenic de la Niceea din 325, afirmă ca Fiul este "homoussios" (de o ființă) cu Tatăl, recunoscându-se că este "Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, de o ființă cu Tatăl, prin care toate s'au făcut".(Simbolul credintei sau Crezul) Dumnezeu are o singură ființa (oussia) si există ca treime de persoane, fiecare având proprietăți unice.
Sinodul II ecumenic de la Constantinopol din 381 reia doctrina stabilită la Niceea - întărită de teologia trinitară a Părinților Capadocieni - si adaugă articole referitoare la îndumnezeirea Sfântului Duh: "Domnul, de viață făcătorul, care de la Tatăl purcede, cel ce împreună cu Tatăl si cu Fiul este închinat si mărit, care a grăit prin prooroci".
Afirmând că Dumnezeu există în trei persoane, Sfinții Părinți si teologii nu spun că există trei Dumnezei. Treimea nu înseamnă triteism, adică trei firi dumnezeiesti distincte, ci trei persoane sau ipostasuri consubstanțiale. Dumnezeu este unul în ființă, iar ființa Sa nu este împărțită, ci se află întreagă în fiecare din cele trei persoane divine: Tatăl, Fiul si Sfântul Duh.
Cele trei persoane divine sunt de o ființă, egale si vesnice. Tatăl este Dumnezeu adevărat, Fiul Dumnezeu adevărat si Sfântul Duh este Dumnezeu adevărat, dar - având aceeasi ființă - formează un singur si unic Dumnezeu.
Cele trei persoane divine au si calități proprii. Astfel, Tatăl este izvorul dumnezeirii, nenăscut si necauzat, principiul consubstanțialității si inițiatorul necauzat al lucrării. Cu alte cuvinte, Tatăl se deosebeste de celelalte două persoane ale Sfintei Treimi, prin faptul că naste din veci pe Fiul si purcede din veci pe Sfântul Duh.
Fiul are existența de la Tatăl prin "nasterea din vesnicie", iar prin Duhul în trupul omenesc si se manifestă în lume, deci calitatea Sa principală este că s'a născut din veci din Tatăl.
Duhul Sfânt îsi primeste existența de la Tatăl prin "purcedere", dar este trimis si se manifestă în lume prin Fiul.
În acelasi timp, cele trei persoane divine sunt unite si se întrepătrund reciproc, în chip neamestecat, prin ființa cea una. Acest adevăr ni l-a descoperit Dumnezeu însusi, care nu poate fi amestecat cu nimic din ceea ce a creat.
Încercând să explice misterul Sfintei Treimi, mulți scriitori bisericesti au folosit asemănări cu lumea înconjurătoare, de exemplu, lumina, căldura si materia lumânării sau pământul, apa si focul din cărămidă, asa cum a facut - la Sinodul I ecumenic de la Niceea - Sfântul Spiridon al Trinitudinei pentru a înfrânge cerbicia lui Arie.
Mintea noastră limitată nu s'a putut ridica pâna la înțelegerea deplină a Dumnezeului unic în cele trei persoane, până când Acesta nu s'a descoperit în persoana Fiului Său, a Domnului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Învățătura despre Sfânta Treime ne-o însusim prin credință, taina descoperită de Iisus Hristos când spune : "Trei sunt cei care mărturisesc în ceruri, Tatăl, Fiul si Sfântul Duh, si acestia trei una sunt" (I Ioan 5, 7).
Sfinții Părinți ai Bisericii crestine precizează că cele trei persoane ale Sfintei Treimi lucrează unanim, dar fiecare după modul său. De exemplu, Sfântul Chiril al Alexandriei spune că orice dar vine de sus, "de la" Tatăl, "prin" Fiul, "în" Duhul Sfânt.
Creația, mântuirea si sfințirea sunt opera comună a Sfintei Treimi, dar ea a fost împărțită între cele trei persoane divine. Astfel creația este atribuită Tatălui, răscumpărarea Fiului si sfințirea Sfântului Duh. În actul creației, Tatăl este izvorul, Fiul limita si Duhul devenirea. După Sfântul Vasile cel Mare există "o singură sursă a tot ce există - Tatăl - care crează prin Fiul, în Sfântul Duh".
Învățătura despre Sfânta Treime are o însemnătate deosebită pentru viața spirituală a credinciosilor, căci, precum persoanele Sfintei Treimi există într'una, într'o unitate ființială, tot asa crestinii formează o comuniune spirituală de credință, nădejde si iubire în Dumnezeu.
Biserica este, deci, o unitate de ființă si o comuniune de viață după chipul Sfintei Treimi (Ioan 17).
|
Pr. Prof. Dr. Cezar Vasiliu 5/26/2008 |
Contact: |
|
|
