Limba, marcă a identitătii nationale
Identitatea unui popor nu este dată numai de obiceiuri, credinte si granite.Un rol fundamental îl are în acest sens limba care este pentru noi un “dar sacru”.
Constantin Noica, citându-l pe Eminescu, arată că cuvintele cu cea mai mare încărcătură de semnificatii sau cu întelesuri introductibile sunt întotdeauna cele mai vechi, de la mosi strămosi.
Spiritul limbii se găseste în felul în care sunetele se combină între ele si sunt accentuate, dând nastere unei melodii aparte a limbii, în cuvinte si expresii adesea introductibile.
Nu întâmplător Lucian Blaga spunea: “ Limba este întâiul poem al unui popor.”
Consecintele au cea mare vechime în circulatie si exprimă concepte fundamentale.
Bucuria este un cuvânt dacic, în timp ce mâhnirea, jalea, obida sunt luate de la vecini.Gândul, cel care leagă lucrurile si le găseste sensul, este desemnat tot printr-un cuvânt dacic, desi unii lingvisti sustin că este de origine maghiară.Doina este un cuvânt milenar, care transpune esenta sufletului românesc, starea de dor.Mos, vatră, codru, a îngropa si multe altele au o vârstă da câteva mii de ani.
Ceea ce îi sperie cu adevărat pe dusmanii identitătii noastre de neam si de limbă este continuitatea incredibilă, de mii de ani, că valorile istoriei si straturile ce s-au asezat pe deasupra nu au reusit să modifice acest sâmbure puternic.
Dacă limba română este cea care dă identitatea unui spatiu spiritual care stă la temelia Europei, este limpede ca cei care doresc uniformizarea, stergerea diferentelor, globalizarea, au un dusman de temut în această limbă cu rădăcini milenare.
Există un război împotriva limbii române, căci există un război împotriva identitătii noastre.Singurul mod prin care ni se pot tăia rădăcinile este îndepărtarea de limba noastră.Constantin Noica spunea ca vorbirea omului este fiinta lui.Deci pentru a-i lua unui om sau unui neam identitatea, trebuie să îi distrugi limba: atât istoria limbii cât si spiritul ei.
Căile de luptă împotriva limbii române si a identitătii noastre sunt numeroase.La nivel academic, savanti, ignoranti sau oportunisti, depun eforturi pentru a ne falsifica rădăcinile.
De aici aversiunea fătisă fată de civilizatia, dacilor: cetătile dacice sunt lăsate pe mâna jefuitorilor care fură monedele de aur, cosarii, brătările care ajung în diverse locuri ale lumii.Tăblitele de aur de la Sinaia scrise în limba dacilor au fost topite în vremea lui Carol I, iar copiile de plumb, risipite si declarate fără valoare.
Lucrările asa – zis stiintifice, se extaziază în fata ideii cuceririi Daciei si a masacrului dacilor care si-au apărat pământurile, dictionarele si tratatele ridicole caută să demonstreze că dacii au renuntat brusc, definitiv si în masă la limba lor, iar limba română este continuarea limbii latine care a renuntat de bunăvoie la tot ce a avut specific si a luat de la altii tot ce are acum.Nu întâmplător, în dictionare nu se foloseste niciodată termenul de dacic sau substrat ci preferă să spună că un cuvânt este de origine necunoscută.Doar barză, viezure, mazăre si alte câteva se repetă mereu la cuvintele dacice.
Mass – media este un alt canal prin care se duce acest război.Presa si internetul promovează cu mare insistentă sărăcirea limbii, mai ales în rândul tinerilor.Este adevărat că limba oglindeste realitatea din jurul nostru, dar este la fel de adevărat că si noi suntem modelati de limba pe care o vorbim.Un vorbitor sărac ne face săraci si în spirit.Lucrurile devin cenusii, totul este misto ori naspa, nimic nu mai este frumos, minunat ci cool, trendy.Engleza ne sufocă, suntem învătati să pretuim mai mult alte limbi decât a noastră, ajungem să ne fie rusine să mai folosim cuvinte românesti curate.Rezultatul e sigur: în câteva generatii vom uita mai mult de jumătate din limbă si vom face dictionare pentru româna ultimelor decenii.
Despre valoarea limbii materne, se pot exprima românii plecati în străinătate care visează româneste dar se sfiesc să-si vorbească limba lor în public.
Se poate ca unii să sustină că ceea ce se întâmplă cu limba si poporul român este absolut firesc, că este nevoie de o comunicare mai facilă la nivel international.Timpul va da răspuns acestei probleme, dar este bine să nu uităm nici limba, nici strămosii care ne dau un loc în lume si în timp.
Pentru a câstiga războiul împotriva limbii române, trebuie sa fim constienti de valoarea nemărginită a acesteia.Simplu si firesc, Nichita Stănescu scria:
“A vorbi despre limba română este ca o duminică.
Limba română este patria mea.”
Bibliografie
1. A. Sacerdoteanu, “Consideratii asupra istoriei românilor în estel mediu”, Bucuresti, 1936
2. C. C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, “Istoria românilor”, Bucuresti, Editura Albatros, 1971
3. N. Stoicescu, “Continuitatea românilor”, Editura Stiintifică si Enciclopedică, Bucuresti, 1980
4. Romulus Vulcănescu, “Mitologia română”, Editura Academică RSR, Bucuresti, 1985
5. Dictionarul explicativ al limbii române, Editura Academiei, Bucuresti, 1979
Profesor, Diaconu Georgeta
|
Diaconu Georgeta 5/25/2008 |
Contact: |
|
|
