Cresterile si descresterile omului
*Pentru a rămâne ce a fost timp de peste 40 de milenii, adică leagăn și arhetip al omului, Europa trebuie să navigheze atent, de pildă, între discontinuitățile lui Picasso și Einstein și continuitățile lui Brâncuși și Louis de Broglie (Eminescu a vorbit mult înaintea teoriei ondulatorii a lui Louis de Broglie chiar și despre undele de timp, punând și trecerea universală a timpului în ecuația energetic-infomațională a Universului). Or, creșterile și descreșterile lumii omului, realizate de multe ori prin inexplicabilă violență, vestite și de românul Dimitrie Cantemir la începutul secolului XVII, ne ajută să nu pierim în timpul trecerii prin bifurcările crizelor globale, de care e cu neputință să ne ferim. A venit, așadar, timpul ca teoria așa zis umanistă a evoluției să fie înlocuită cu cea a adaptării armonioase la discontinuitate și continuitate prin terțul inclus, esența informațional-energetică, spirituală și mistică a Universului de care a scris Ștefan Lupașcu, boier al științei mondiale, dar și român de origine basarabeană. Aceleași esențe le-a sculptat la Paris, în inima Europei, alt mare român, Constantin Brâncuși, gorjean și om al Universului. Despre ele a scris și Mircea Eliade, românul care a atras atenția elitelor lumii - deja după tragediile globale ale celui de al doilea război mondial -, că fără armonizarea vieții omului prin zidirea sacră - și cu starea Cosmosului liturgic, așa cum ne învață Miorița și Meșterul Manole, nu există viitor pentru om. Remarcăm aici și faptul extraordinar pentru locul unde a fost enunțat, anume Basarabia anilor 1829-1832 - că rădăcinile acestei discuții despre legătura arhetipală dintre trecutul (prototipul) și viitorul umanității ca necesitate a adaptării sacrificiale la noile condiții ale lumii și Cosmosului drept că într-o formă aforistică, de tipul vechii metafizici grecești se regăsesc în câteva sonete și mici articole publicate în revistele moscovite ale timpului de către tânărul Alexandru Hâjdău, tatăl lui B. P. Hasdeu. Deși îl cunoaște pe anticul indian Panini, dar și pe acesta doar ca revelație a elitelor din știința lingvistică, iată că a venit rândul Europei să se intereseze, măcar să se intereseze, de primejdia neologomaniilor amplificate prevestite de Alexandru Hâjdău, care au devenit deja tsunami catastrofal pentru ființarea ființei. A venit, neobservat chiar și de elitele românești, și timpul vânătorii puterii uriașe a cuvântului, intuit de fiul lui Alexandru Hâjdău, istoricul, arhivistul, lingvistul, dramaturgul, omul politic, dar și publicistul B. P. Hasdeu de la nașterea căruia au trecut 170 de ani. Pe care, iată, nu-l omagiem.
|
Andrei Vartic 5/11/2008 |
Contact: |
|
|