Nevoia de istorie
10 MAI 1866 - ziua in care printul Carol a primit tronul Romaniei, rostind : "... punand piciorul pe acest pamant sacru, am devenit roman !"
10 MAI 1877 - ziua in care Carol I a proclamat suveranitatea tarii, convins ca Romania independenta va fi folositoare nu numai sie insasi, dar si Europei intregi.
10 MAI 1881 - ziua in care Romania a devenit Regat, iar Carol I, de-acum rege, ceremonial, simbolic, a purtat pe cap, nu o coroana de aur, ci una turnata din otelul unui tun turcesc capturat la Plevna.
Trecutul nu poate fi tratat ca o indezirabila, insuportabila povara, ci trebuie cunoscut, examinat, explicat, luminat. Eliminarea unor prejudecati puternice se impune, nu numai din mintea istoricilor, dar si din mintea oamenilor comuni care vin cu ele de foarte departe.
Cartile de istorie, albumele de fotografii sunt abandonate in aceasta lume a imaginior video si digitale. Istorie inseamna trecutul. Rareori ne gandim trecutul intr-un chip sustinut; oamenii sai sunt intrezariti in fotografii vechi si in filme alb-negru, vocile lor ingropate in carti groase, necitite.
Trecutul reprezinta radacinile noastre, ale popoarelor - a se vedea si evenimentele aniversare enumerate mai sus ce se intalnesc la aceeasi data memorabila pentru poporul roman si tara sa, in luna mai in care ne aflam.
Ca si in cazul copacului, fara radacini acesta va muri. Fara radacini puternice, acesta va fi doborat de vant.
Trecutul ne face puternici. Dar nu un trecut masluit, infrumusetat, folosit pentru manipularea oamenilor. Avem nevoie sa ne cunoastem trecutul, un trecut sincer, cu plusuri si cu minusuri.
Cu cat suntem mai capabili sa acceptam trecutul asa cum a fost el, cu atat ne dovedim ca suntem astazi mai puternici.
A ne uita trecutul, insa, sau a-l ignora pur si simplu, inseamna a ne ucide fiinta, a ne dezradacina si a ne pierde. Pe de alta parte, una este a invata din greselile trecutului, alta e sa traim pe picioarele stramosilor.
Noi, cei de astazi, trebuie sa facem istorie, luand pilda trecutul, dar nu e suficient sa ne laudam cu figurile marete ale trecutului. Trebuie sa ne straduim sa ne ridicam cel putin la nivelul lor.
Trecutul apare pentru multi ca un loc profund demodat, plin de zgomote si vesminte bizare - si de cei pe care-i uitam repede, mortii. Pentru acei - cei mai multi oameni - pentru care acest loc nu prezinta interes, tot ce vor sa cunoasca este prezentul luminos.
La urma urmelor, a trai in prezent este o forma de imortalitate, numai daca prezentul poate fi facut sa stea neclintit destul de mult timp.
Omului nu-i mai place sa fie obsedat de intrebari privind me-moria si uitarea, coincidenta si divergenta timpului personal si istoric si nici de presiunile exercitate de istorie asupra individului.
La noi, la romani, este un minunat proverb - "Cine nu are batrani sa-si cumpere".
Batranii ar putea fi si cei care au trait istorie, au fost sau au cunoscut valori ale natiei romane.
Si au ce povesti. Sa-i intrebam, sa-i ascultam, atata timp cat ii mai avem.
Cinstirea unor mari personalitati si evenimente nu este o obligatie, ci este creanta pe care o achitam ca debitori ai istoriei si ai faptelor acelora pe umerii carora ne-am ridicat (daca ne-am ridicat).
D.P. - Observator
|
Observator 5/9/2008 |
Contact: |
|
|
