Semnificatia zilei de 1 mai
Reducerea normei orare zilnice de lucru stã la originea semnificaþiei zilei de 1 mai, de sãrbãtoare internaþionalã a lucrãtorilor. În anul 1872, circa 100 de mii de lucrãtori din New York, majoritatea din industria construcþiilor, au demonstrat, cerând reducerea timpului de lucru la 8 ore.
Data de 1 mai apare, pentru prima datã, în legãturã cu întrunirea, din anul 1886, a Federaþiei Sindicatelor din Statele Unite ºi Canadei (precursoarea Federaþiei Americane a Muncii). George Edmonston, fondatorul Uniunii Dulgherilor ºi Tâmplarilor a iniþiat introducerea unei rezoluþii care stipula ca: „8 ore sã constituie ziua legalã de muncã de la, ºi dupã 1 mai 1886”, sugerându-se organizaþiilor muncitoreºti respectarea acesteia.
La data de 1 mai 1886, sute de mii de manifestanþi au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite. Însã, cea mai mare demonstraþie a avut loc la Chicago, unde au mãrºãluit 90 de mii de demonstranþi, din care aproximativ 40 de mii se aflau în grevã. Rezultatul: circa 35 de mii de muncitori au câºtigat dreptul la ziua de muncã de 8 ore, fãrã reducerea salariului.
Dar, ziua de 1 mai a devenit cunoscutã pe întreg mapamondul în urma unor incidente violente, care au avut loc trei zile mai târziu, în Piaþa Heymarket din Chicago. Numãrul greviºtilor se ridicase la peste 65 de mii. În timpul unei demonstraþii, o coloanã de muncitori a plecat sã se alãture unui protest al angajaþilor de la întreprinderea de prelucrare a lemnului „McCormick”. Poliþia a intervenit, 4 protestatari au fost împuºcaþi ºi mulþi alþii au fost rãniþi.
În seara aceleaºi zile, a fost organizatã o nouã demonstraþie în Piaþa Heymarket. Din mulþime, o bombã a fost aruncatã spre sediul poliþiei. Au fost rãniþi 66 de poliþiºti, dintre care 7 au decedat ulterior. Poliþia a ripostat cu focuri de armã, rãnind douã sute de oameni, din care câþiva mortal. În urma acestor evenimente, 8 lideri anarhiºti, care aparþineau unei miºcãri muncitoreºti promotoare a tacticilor militante, violente, au fost judecaþi. Muncitorii din Anglia, Olanda, Rusia, Italia, Franþa ºi Spania au adunat fonduri pentru plata apãrãrii. În urma procesului, 5 dintre aceºtia au fost condamnaþi la spânzurãtoare ºi 3 cu închisoarea pe viaþã. ªapte ani mai târziu, o nouã investigaþie i-a gãsit nevinovaþi pe cei 8. Mult mai târziu, au apãrut dovezi conform cãrora, explozia a fost o diversiune, pusã la cale chiar de cãtre un poliþist
În anul 1888, la întrunirea Federaþiei Americane a Muncii s-a stabilit ca ziua de 1 mai 1890 sã fie data pentru susþinerea, prin manifestaþii ºi greve, a zilei de muncã de 8 ore. Dar, în anul 1889, social – democraþii afiliaþi la aºa – numita Internaþionalã a ll – a, au stabilit, la Paris, ca ziua de 1 mai sã fie o zi internaþionalã a muncitorilor, La 1 mai 1890, au avut loc demonstraþii în SUA, în majoritatea þãrilor europene, în Chile, Peru ºi Cuba. Dupã aceasta, 1 mai a devenit un eveniment anual. Pânã în 1904, Internaþionala a ll-a a chemat toþi sindicaliºtii ºi socialiºtii sã demonstreze energic, pentru „stabilirea prin lege a zilei de muncã de 8 ore, cererile de clasã ale proletariatului ºi pentru pace universalã”.
La scurt timp, Federaþia Americanã a Muncii s-a dezis cu totul de 1 mai, celebrând în schimb Ziua Muncii (Labor Day), anual, în prima zi de luni a lui septembrie. Pe 28 iunie 1894, Congresul SUA a adoptat un act confirmând aceastã datã ca sãrbãtoare legalã. Aceastã decizie a fost luatã pentru a repara ofensa adusã greviºtilor de la Sindicatul American al Cãilor Ferate ºi al cãror protest fusese înãbuºit prin trimiterea de trupe. Ziua Muncii în SUA este asimilatã grãtarelor, autostrãzilor aglomerate ºi ca ultimul lung week-end al verii
1 Mai a devenit, în aproape toatã lumea, Ziua Internaþionalã a Muncii. Existã ºi excepþii, de exemplu Australia, Elveþia ºi Statele Unite, unde 1 Mai nu este o sãrbãtoare oficialã. În majoritatea þãrilor vest europene, ziua de 1 Mai este zi liberã.
În þãrile comuniste, ziua de 1 Mai a fost transformatã într-o sãrbãtoare de stat însoþitã de defilãri propagandistice. Regimurile comuniste încercau sã instrumenteze politic o veche tradiþie a miºcãrii muncitoreºti internaþionale. De asemenea, ºi naziºtii au avut tentative de uzurpare a acestor tradiþii. Ziua de 1 mai, fusese transformatã într-o sãrbãtoare a comunitãþii naþionale germane, promiþându-se construirea unui socialism naþional, în centrul cãruia nu se mai aflau muncitorii, ci arianul considerat un prototip al celor ce muncesc. Un discurs rostit de Hitler la 1 mai 1933 este edificator în acest sens: Certurile ºi neînþelegerile simbolizate de lupta de clasã se transformã acum într-un simbol al unitãþii ºi înãlþãrii naþiunii[4]. Ziua de 1 mai a fost transformatã de cãtre naziºti într-o sãrbãtoare propagandisticã. Se suþinea cã ziua de 1 mai trebuie sã devinã o sãrbãtoare a întregii naþiuni ºi nu poate fi transformatã într-un simbol al luptei proletare ºi a decadenþei. Serbãrile câmpeneºti, chioºcurile cu bere ºi spectacolele nu lipseau, dar sindicatele fuseserã interzise. Organizaþiile muncitoreºti au fost înlocuite cu directive de la partidul unic. Peste timp, grupãri radicale folosesc retorica nazistã, participând la proteste violente având ca pretext ziua de 1 Mai (de exemplu, în Germania).
În România, dupã evenimentele din decembrie 1989, timp de mai mulþi ani, ziua de 1 Mai nu a mai fost sãrbãtoritã prin festivitãþi decât la iniþiativa unor reprezentanþi ai unor partide precum PSM ºi PRM.
|
Sabin Popescu 5/1/2008 |
Contact: |
|
|
