Nicapetre
Nu am mai apucat sa scriu tot ce doream sa scriu despre Nicapetre: despre dialectica crucii, despre simbolul falusian, simbol care este la el, dincolo de intelegerea biologista a contemporaneitatii, ascuns (sau mai putin ascuns) in lucrarile sale canadiene, despre istoria sculpturii sale, care ar fi permis intelegerea unei anume generatii de sculptori din Romania, despre aparitia si epuizarea unor motive, despre trecerea in motive invecinate sau complet diferite, despre schimbarile de material si implicit de teme, despre incercarile acelorasi teme, subiecte, in materiale diferite. Am ratacit scrieri interesante privind toate aceste lucruri si memoria nu ma mai ajuta sa mi le reamintesc.
Personal, imi este foarte greu (de fapt imposibil) sa ma schimb in critic pentru a vorbi despre Nicapetre si prefer sa o fac direct, fara vre-o eticheta sau pretentie de merit.
Nu mi-a fost nici odata clar daca Nicapetre nu a putut sau nu a vrut sa intre in contextul artistic din America de Nord si probabil adevarul sta undeva, in alta parte decat aici. Cert este ca el a luptat sa se impuna, din toate puterile, dar cu arta sa existenta si nu cu altceva. Va trebui, daca vom mai avea timp, ca cineva sa explice de ce si cat de diferita este arta pe acest continent. Nu sunt sigur ca arta sa ar fi fost aceeasi daca ar fi ramas in Europa, si sunt tentat mai degraba sa zic ca nu. Ca orice intamplare, se pare ca nu a fost o intamplare. Dar asta, probabil, mi se pare doar mie. Sunt sigur ca Nicapetre nu a vazut in propria sculptura ceea ce am vazut eu. Desigur ca si eu am vazut partea placuta a sulpturii sale: forta, plasticitatea, capacitatea de a dialoga, invitatia de dialoga. Ceea ce insa mi-a vorbit cel mai tare a fost unicitatea sculpturii sale, originalitatea ei si mai mult decat atat, genialitatea ei. Simpla, frusta, colocviala, arta sa,
sculptura sa, raman unice.
Cu toate ca a trait in Canada, Nicapetre nu a facut parte din contextul nord-american al artei. El a fost un sculptor roman. El a avut ingandurarea romaneasca, cutremurarea in fata misterelor. El nu a facut o critica a ceea ce exista, ci s-a referit la domeniul poetic al existentei.
Nicapetre nu a transformat lucrurile in arta, ci a facut arta.
|
Virgil Untila 4/29/2008 |
Contact: |
|
|
