23 Aprilie s-a nascut William Shakespeare - sonete
Sonetul 35 (William Shakespeare)
Alungă întristarea, chiar si-o roză Mai are spini, izvoarele tărână, Eclipsa-i a luminii-apoteoză, Si-n frunză doar omida e stăpână. La fel ca altii, stărui în orbirea Îngăduintei mai presus de toate; Statornică în amăgiri mi-e firea, Te iert mai mult decât gresesti tu, poate. Fiindcă'ti sunt păcatelor izvorul Cu mine însumi lupt, în judecată; Când avocat îti e acuzatorul Războiul nu'ncetează niciodată.
Îndrăgostit, si hotului complice, Doar păgubasu'i vinovat, se zice.
Sonnet XXXV (William Shakespeare)
No more be grieved at that which thou hast done: Roses have thorns, and silver fountains mud; Clouds and eclipses stain both moon and sun, And loathsome canker lives in sweetest bud. All men make faults, and even I in this, Authorizing thy trespass with compare, Myself corrupting, salving thy amiss, Excusing thy sins more than thy sins are; For to thy sensual fault I bring in sense Thy adverse party is thy advocate And 'gainst myself a lawful plea commence: Such civil war is in my love and hate
That I an accessary needs must be To that sweet thief which sourly robs from me.
Al noptii chip e-al tău, când îmi deschide Cu-nvinuire, pleoapa istovită? A ta e voia umbrei ce-i ucide Zâmbind săgalnic, linistea râvnită? Al tău e duhul ce-l întorci acasă În fapta mea năluci să iscodească, Si-n nestiuta vină ce m-apasă Temei de gelozie să găsească? O, nu. Iubirea ta nu-i vinovată. E-a mea iubire, zăvorându-mi somnul Si alungând blesteme,'ngrijorată Din calea ta, de pază întru Domnul,
Veghind când tu, furat de alte soarte Aproape fiind de altii, mi-esti departe.
Sonnet LXI (William Shakespeare)
Is it thy will thy image should keep open My heavy eyelids to the weary night? Dost thou desire my slumbers should be broken, While shadows like to thee do mock my sight? Is it thy spirit that thou send'st from thee So far from home into my deeds to pry, To find out shames and idle hours in me, The scope and tenor of thy jealousy? O, no! thy love, though much, is not so great: It is my love that keeps mine eye awake; Mine own true love that doth my rest defeat, To play the watchman ever for thy sake:
For thee watch I whilst thou dost wake elsewhere, From me far off, with others all too near.
Sonetul 60 (W. Shakespeare)
Se-ntrec spre tărm, mereu, neabătute, zdrobindu-se de stânci, aceleasi valuri; la fel lovesc, nepăsător, minute în viata noastră nestiute maluri. Când Soarele alunecă-n amiază, spre glorie urcând, el naste Luna si o eclipsă gloria-i retează, căci Timpul se retrage-ntotdeauna. A fi aduce-n vreme un adaos ce sapă rid în fruntea cea suavă; atunci natura se întoarce-n haos cu Moartea secerând din nou, bolnavă.
Si totusi eu, prin vers, o voi învinge; trăind în el, secunda nu m-atinge.
Sonnet LX (W. Shakespeare)
Like as the waves make towards the pebbled shore, So do our minutes hasten to their end; Each changing place with that which goes before, In sequent toil all forwards do contend. Nativity, once in the main of light, Crawls to maturity, wherewith being crown'd, Crooked eclipses 'gainst his glory fight, And Time that gave doth now his gift confound. Time doth transfix the flourish set on youth And delves the parallels in beauty's brow, Feeds on the rarities of nature's truth, And nothing stands but for the scythe to mow:
And yet to times in hope my verse shall stand, Praising the worth, despite his cruel hand.
|
traducere Radu Stefanescu 4/23/2008 |
Contact: |
|
|