GLOSSA Adevărurilor Goale
Adevărul
Când Adevărul e oprit la scară de-o usă zăvorâtă si străină cu broasca-n cataractă de rugină, luminile-i sub lespede coboară mulând orbirea noptii pe retină; e-un diamant sub piatră funerară a cărui strălucire n-o să moară.
Iar lumea din obscur ce-o să-si devină necunoscând vreun Adevăr vreodată?
În bâjbâieli de umbre deformate ea nu va sti nici însăsi cum arată.
Minciunile-n plăcere ingertate oblăduite-s de-omenirea toată, dar, vai, doar mierea li-e adevărată!
GLOSSA Adevărurilor Goale
Ne-adumbreste-n colt de lupă veritatea strigătoare. Dacă ne-opărim cu supă, suflăm si-n iaurt – răcoare. Asa-i firea omenească: precaută pe-orice cale, preferând să-si ocolească Adevărurile Goale.
********************
Ne prefacem că ne pasă de tăcerile ce-au coarne, dar strivim cu vrere crasă desteptările din goarne. Intuim, zelos, dreptatea - cea de ieri, de azi si după… Simulând afinitatea, ne-adumbrim în colt de lupă.
Stim că-i veche mascarada afisat-a premieră si-adoptăm tacit glisada la “cotirea” viageră. Cum de aur îi tăcerea ce se-ascunde sub stupoare, amutim, subit, durerea-n veritatea strigătoare.
Îmbrăcăm o haină nouă croită-n comoditate. Sângele zburlit îsi plouă constiinte fredonate. Îndesăm gheată prin drama lavelor vrând să irumpă. Rău ne pângăreste teama dacă ne-opărim cu supă.
Curioasă se dospeste propaganda ce-mpreună, iar obrazul nu păleste porcăindu-se-n minciună. Pân’ dăm glia-n carantină, ne furăm ca-n drumul mare si-ultimul bob strâns din tină, suflăm si-n iaurt – răcoare.
Nu-i lezare că străbunii ar huli din altă lume ce-am ajuns - de când nebunii prin nelegi ne fac nenume. Azi îsi clatină mosia vechea-i cusmă românească. Spulberată ni-e trufia, c-asa-i firea omenească -
hărăzită îndoielii. Soarta ne cuprinde-n brată lângă molima sfielii. Mintea slabă de paiată stă ascunsă după deget ca un trunchi de sensuri goale sub desis umbrit a preget: precaută-i pe-orice cale.
Dacă arde-n coaste plaga, spre răbdări ne-afundă pasul. Intuind pe scenă saga, cu hliziri si-alege glasul deghizarea lui întreagă, că-i o mască nefirească, neputint-a vrerii, bleagă, preferând să-si ocolească.
Sărăcia nu-i ocară, ci-i doar dans în România, că mai sus de toate-n tară cântă Euro-Mania. Vietii i-am croit cusete din mătase fină, moale ocolind pe îndelete Adevărurile Goale.
*********************
Adevărurile Goale preferând să-si ocolească, precaută pe-orice cale, asa-i firea omenească! Suflăm si-n iaurt – răcoare, dacă ne-opărim cu supă. Veritatea strigătoare ne-adumbreste-n colt de lupă.
Dudi Taimanescu Balaita (din Vancouver, Ca.)
|
Dudi Taimanescu Balaita 4/19/2008 |
Contact: |
|
|