Vanturile, valurile ( XVI )
"Impartial" ca tot românul, apreciatul director al "Observatorului Român
Canadian" si prieten al meu, Puiu Popescu nici nu må laså så-mi "dreg fusul orar" si. "
hai spune cum a fost, cum a fost...
"Drept så-ti spun, domnule director si draga Puiule, nu prea cred cå
cititorii nostri vor visa urât dacå nu vor sti ce s-a întâmplat pe în casa de pe strada Belvedere nr. 1 în Bråila, iar cât despre Bråileni, la rândul lor, m-au asigurat cå Dunårea va curge fericitå ßi mai bogatå cåtre mare "trågând un pic cu ochiul" cåtre cea mai frumoaså caså, veche, din Bråila care acum adåposteste o parte din creatia mea de vreo cincizeci de ani în coace.
"Cum a fost" "Cu opinteli, cu mari opinteli, cum altfel, vorba domnului primar Anon
Lungu: îi urez lui Nicåpetre, acum cetåtean de onoare al orasului nostru, ca si pe viitor så fie tare, pentrucå noi bårbatii dacå vrem så facem ceva în viatå trebuie så fim tari!".
"S-o luåm de la început!"
"S-o pornim numai din 1993 de la New York: ca så aråtåm americanilor cå
România are si potential creator "nu numai tigani si sida", la invitatia
lui Adrian Dohotaru secretar de stat pe vremea aceea, ridic la Centrul
Cultural Românesc o impresionantå expozitie de sculpturå si desen.
Numai aplauze si felicitåri. Bafta mea a fost ca în ziua vernisajului
Augustin Buzura så se afle în NY în suita lui Iliescu ce se gåsea si el
cu treburi de stat prin America.
A doua zi însusi presedintele calcå în expozitia mea: "Felicitåri!", "Multumesc domnule presedinte!" si batem palma cu legåmânt ca expozitia så fie mutatå la Bucuresti pentru a vedea si bietul român cå diaspora nu a påråsit România ci, adaug eu acum,România a påråsit românii de pretutindeni.
"Cum så facem noi o astfel de expozitie, n-avem nici de unele, dapåi mite $$$, tara a fost
secåtuitå de dictaturå", adaugå Mihai Oroveanu seful Oficiului de
Expozitii recent instalat în clådirea Teatrului National din Bucuresti,
organul, institutia de resort, pe mâna cåruia am fost dat.
Nici o expozitie Nicåpetre în Bucurestiul nostru iubit.
Sunt în jurul vârstei de saizeci, vârstå la care un sculptor ce a demonstrat talent si carå pe
umerii lui o operå remarcabilå, vârstå la care ar fi firesc så se
petreacå o confruntare majorå atât cu publicul cât si cu colegii de
breaslå. Mi se însurubeazå în minte ideea. Un an mai târziu îi expun
proiectul "domnului" director al Muzeului National de Artå al României
Viorel Mårginean care se uitå la mine ca ".la poartå nouå", la fel si
Roxana Teodorescu urmåtoarea Directoare a MNAR peste vreo încå doi ani,
asisderea si tårånistul de ministru al Culturii Ion Caramitru. cå veni
vorba, reamintim cititorilor nostri domnule director, Caramitru face o
vizitå în Canada cu spectacolul "Trecut-au anii." în calitate de actor,
în cadrul anului international Eminescu si în calitate de ministru si
purtåtor de cuvânt al presedintelui în functie Emil Constantinescu îmi
înmâneazå Ordinul Mihai Eminescu si brevetul pe care scrie cå Eminescu
cioplit de mine în marmurå si aflat la Câmpul Românesc din Hamilton din
1989 va fi turnat în bronz si instalat în Central Park NY. Pe brevet se
aflå semnåtura presedintelui tårii care si excelenta sa må asigurå, cu
vocea sa proprie ßi multi martori de fatå, de înaltul såu patronaj
pentru organizarea expozitiei retrospective la Bucuresti peste un an.
Eu l-am crezut. Mandatul EC s-a consumat, la Cotroceni a revenit
victorios Ionel, Våcåroiu si altii de ne påstoresc sunt ocupati cu
afaceri de averi. Retrospectiva Nicåpetret "paste murgule iarbå
verde".
În 2001 cu ocazia deschiderii unei mari expozitii de desene
semnate de mine la Casa Colectiilor de Artå din Bråila, Ionel Cândea,
directorul Muzeului Bråilei propune pentru 2002 Retrospectiva Nicåpetre
în aceastå caså si înfiintarea Centrului Cultural Nicåpetre aici la
Bråila pe strada Belvedere nr. 1.
Nu-mi vine så cred dar iatå cå retrospectiva pornitå la NY în 1993 promiså si "asiguratå"
cu înaltul patronaj a doi presedinti se întâmplå acum în 2002
Si mi se acordå si titlul de cetåtean de onoare al orasului.
Desigur cå actualul ministru al culturii si cultelor a ignorat acest eveniment cultural.
Domnule director al Observatorului, observati vå rog: ca si în cazul expozitiei
din 1993 la Centrul Cultural Românesc NY toate cheltuielile au fost
suportate de mine, de doamna mea Anca Ghitescu, cu opintelile
prietenilor mei care au încredere în arta mea.
Dupå numeroase peripetii ce ar merita povestite aici nu din alt motiv ci doar din acela "så se
stie" containerul încårcat cu sculpturi , la care draga Puiule P. ai fost sef de echipa, în fata hambarului-atelier din Toronto pus pe vapor la Montreal a ajuns în poarta Centrului Cultural
Nicåpetre la Bråila.
În momentul acela mi-am repetat o vorbå pe caremi-am spus-o cu câtiva ani în urmå:
"am plecat din Bråila ca så ajung la Bråila".
Desigur, eu am ajuns la Bråila mult înaintea containerului si
sculpturile au fost ridicate în sålile spatioase si luminoase ale
acestei splendide case construitå în 1912 de arhitectul Pradingher, la
dorinta precupetului grec Menelaos Embericos ca sediu al companiei lui
de transport maritim, replicå fidelå a unei case pe care acesta a
våzut-o în Anglia ss de care s-a îndrågostit.
În ziua vernisajului la Bråila ca si în 1969 la Galeria Simeza în Bucuresti unde a avut loc
prima mea expozitie de sculpturå în piatrå "Cariatide", nici acum în
2002 lumea nu a încåput în salå. Probabil un numår de vizitatori a fost
de fatå din curiozitate "så vazå si ei cå ce-i" pentrucå am auzit chiar
eu soptitå, cu oarecare jenå, întrebarea: ce-i aia tu retrospectivå
"Ce så fie dragå, vezi si tu, sculpturå cioplitå în timp!"
Mai ascultå una Puiule : în vreme ce asezam afarå în curtea casei sculpturile de piatrå, o
båtrânicå cu sacosa goalå în mânå ne priveste printre gardul frumos din fier forjat si vorbeste de una singurå: iete-te maicå cu ce se ocupå åstia!
Mai vrei una umblå vorba prin târg precum cå eu Petricå
Bålånicå, alias Nicåpetre, aiurea, n-am fost nåscut în Bråilita la
gråmadå cu prostimea, asa cum stå scris în nota biograficå din catalog
ci în casa asta boiereascå, am emigrat în America si acum, cå se "dau
înapoi" proprietåtile luate cu japca de comunisti, am gåsit eu
parsivenia så-mi recuperez casa, ce numai Pavalache-i dåstept
Am fåcut plocon Bråilei sculpturi de milioane aduse din Canada si "vino maicå så
må vezi unde m-ai fåcut! S-a exprimat el primaru cå-s tare.
Aferim boieri dumneavoastrå!
|
Nicapetre 4/19/2008 |
Contact: |
|
|
