Tara
La 31 martie, Nichita Stănescu ar fi împlinit 75 de ani
Când a venit Nichita la Chișinău, anume în clipa sublimă în care se îmbrățișa cu pomii și florile din gara de trenuri, când săruta pământul Basarabiei și cânta împreună cu stelele: Am venit de acasă - acasă!, în acea clipă s-a spart Siberia de gheață ce sta deasupra României și România a început să redevină Țara. Spărgând Siberia de gheață a României, Stănescu și-a dăruit-o pe mama sa României, cea mai măreață faptă pe care un om poate s-o închine Țării Sale.
România nu poate fi Țară fără Basarabia, spunea Nichita, sărutând piața gării din Chișinău. România nu poate deveni Țară fără Codrul Cosminului și zidurile Sorocii, fără toată curgerea Prutului, fără metafora de frate a lui Grigore Vieru, fără îngerul Eminescu aplecat tot ca o floare peste piața gării din Chișinău în trecerea lui spre Odesa.
Aisbergurile rupte atunci de Nichita mai curg și acum spre Marea cea Neagră, pe aceste blocuri imense plutesc în glugi luminoase de strămoși Hajdeii și Alecu Russo, Constantin Stere și Ion Pelivan, Pantilimon Halippa și Vasile Pârvan, Gurie Grosu și Antonie Plămădeală, toată floarea de jertfă românească a Basarabiei, cea fără de care România întregită, rotundă, nici nu poate fi închipuită.
România nu poate fi Țară fără toți românii din hotarele sale străbune aduse de acasă - acasă. România nu poate fi Țară fără Ploieștii lui Nichita, înfrățiți cu Soroca lui Stere, fără Bucovul lui Stere, de lângă Ploiești, înfrățit cu stânca sacră de la Buruceni, acolo unde mamele sunt dăruite României de adevărații fii ai Țării.
Doar împreună suntem Țara. Doar venind de acasă - acasă suntem Țara. Doar sărutând pământul Patriei cu lacrimile iubirii de Dumnezeu și Dumnezeu va coborî cu mila Lui spre noi, cu mila Lui cerească care este chiar Mama Lui, Maria. Așa vorbea cu noi la Chișinău Nichita Stănescu în toamna anului 1976. Așa vorbește cu noi îngerul Nichita Stănescu azi, 31 martie 2008, și la Ploiești, și la Chișinău.
România nu poate fi Țară fără Basarabia, Basarabia nu poate fi Țară fără România. Doar împreună toate ținuturile românești vin de acasă - acasă, de la Nistru pân la Tisa, și de la Tisa, înconjurând Carpații și cu Mureșul, și cu Argeșul, și cu Siretul, și cu Prutul, și cu Nistrul, rana noastră de la hotarul de est. Toate ghețurile noastre curg în Marea cea Neagră, la fel de neagră ca și Negru-Vodă, primul voievod românesc. Din acea negreață coboară și El, poate chiar acum, pe Argeș în gios, pentru a ne arăta prima, primordiala Zidire.
Doamne, spune îngerul Nichita Stănescu, așa cum eu mi-am dăruit pe mama mea României, tot așa, Doamne, rogu-Te, Doamne, dăruiește și Tu pe Maica Ta poporului român, țării mele, România. Așa cum se înalță în sus ruga noastră spre Cerul Tău, așa să coboare, Doamne, harul Tău peste Țara noastră, România, în toate inimile poporului nostru român.
|
Andrei Vartic 4/1/2008 |
Contact: |
|
|
