Invitatie la creativitate ( IV ) : Viata din vis
Dacă tot ne-am întâlnit pe un canal de comunicatie, atunci te invit, stimate cititor al Observatorului, în fascinanta lume a creativitătii, pentru a ne purifica sufletele, a deveni mai buni, mai drepti si mai umani. Singura conditie de participare este să ne implicăm deplin prin mobilizarea disponibilitătile psihice pentru a realiza în comun o lucrare de sinteză, cu valente multiple – stiintifice, artistice, filozofice si religioase. Oriunde ne-am afla pe planeta albastră, colaborarea noastră este posibilă, gratie Internet-ului care asigură punti de legătură peste spatiu si timp. Pentru împlinirea acestui deziderat, am ales ca punct de plecare mai multe fragmente, la care vom adăuga progresiv altele noi, câte vom considera necesare,pe măsură ce le prelucrăm pentru a fi îmbinate armonios în opera finală, la fel cum piesele de puzzle se îmbină într-o constructie. Maniera interactivă de abordare ne permite să asigurăm un feed-back eficient, pentru a corecta din mers erorile si a optimiza metodele de colaborare. Avem posibilitatea sa finalizăm împreună o operă în stil clasic, cu structură simplă, dar si speranta pentru un veritabil produs multimedia, în care informatia este organizată arborescent prin intermediul legăturilor de hipertext si hipermedia între fisiere cu text, cu înregistrări sonore, cu imagini de sinteză, 3D sau animate. Desigur, numărul de etape necesare pentru finalizarea proiectului nu poate fi precizat din start, depinde cât de profund ne implicăm si cât vom extinde aria tematică. Fiecare dintre noi are datoria să transmită celorlalti, atunci când crede de cuviintă, variantele intermediare obtinute, pentru ca procesul de elaborare al lucrării să progreseze. Dacă ati înteles pe deplin mesajul transmis să pornim la drum, sub semnul creativitătii, pentru a realiza o operă comună. Dumnezeu să ne ajute! Tudor Vasile, contact us: protelisav@yahoo.com ; links: vox inventica, www.praxisinventica.com .
Viata din vis
Se spune uneori, la propriu dar si la figurat, că omul îsi trăieste doar partial viata, pentru că o bună parte si-o petrece dormind, fără să participe efectiv la existentă.
Oare nu se exagerează iar afirmatia este interpretabilă? Să nu uităm că viata are continuitate, manifestându-se si în somn, în diverse forme, de la procesele fiziologice la tulburătoarele trăiri psihice din timpul viselor.
Dacă am întreba pe un biolog sau un medic despre regimul de viată al fiintei umane, cu sigurantă ar căuta să ne convingă prin argumente solide că somnul este absolut necesar pentru refacerea organismului, iar visele nu sunt altceva decât stabilirea aleatorie a unor conexiuni nervoase, atunci când lipseste cenzura constiintei.
Cu alte cuvinte, somnul este o conditie de supravietuire a individului dar si o perioadă în care pot avea loc evenimente bizare si dramatice. Se stie că insomniile – provocate de stres, consumul de alcool, tutun sau droguri – pot afecta ireversibil sănătatea organismului dacă nu sunt înlăturate cauzele generatoare.
În Dictionarul Explicativ al Limbii Române se precizează :
*Somn .1. Stare fiziologică normală si periodică de repaus a fiintelor, necesară redresării fortelor, caracterizată prin încetarea totală sau partială a functionării constiintei, prin relaxare musculară, prin încetinirea circulatiei, a respiratiei si prin vise.
2.Fig. Stare de inertie, toropeală, amortire.
*Vis.1.Înlăntuire de imagini si de idei care apar în constiinta omului în timpul somnului.2.Reverie, meditatie, visare. 3.Fig. Iluzie desartă, gând, idee, aspiratie irealizabilă.
Studiile făcute pe creier cu ajutorul electroencefalografului au arătat că pe măsura trecerii de la starea de veghe la cea de relaxare, urmată de instalarea somnului, undele cerebrale devin mai lente, mai precis undele undele Beta, având frecventa de 12-30 Hz, sunt înlocuite cu undele alfa (8-12Hz) sau Theta (4-8 Hz) si apoi de undele Delta (0,5-4 Hz). Atunci când o persoană visează, apar unde specifice, denumite“fusuri de somn”, care au frecventa medie de 14 Hz si amplitudine destul de mare.
Chiar dacă nu este constient, organismul viu nu este niciodată inert, există automatisme iar simturile trimit permanent semnale la creier, asa cum se întâmplă si în somnul cel mai profund, când ne schimbăm periodic pozitia pentru ca vasele de sânge si nervii să nu presate un timp îndelungat.
De fapt , se poate identica un ciclu, care se repetă ce parcursul noptii, faza de somn profund, cu o durată de 60 până la 90 minute, alternează cu faza REM, denumire care provine de la miscarea rapidă a ochilor (Rapid Eye Movement), la care se adaugă uneori miscări rapide si neregulate ale membrelor, tresărirea fetei, accelerarea bătăilor inimii si a respiratiei. Desi faza REM este mai scurtă (15-20 minute), reprezintă intervalul în care apar visele, destul de numeroase, dar retinute doar partial – cu precădere cele care au loc spre dimineată. Visul este o trăire subconstientă în timpul somnului a unor evenimente formate dintr-o succesiune de imagini, sunete, idei si sentimente percepute ca reale, desi posibilitatea realizării acestora în starea de veghe este putin probabilă. De regulă, persoana implicată trăieste intens evenimentele în somn dar nu le poate influenta desfăsurarea, singura exceptie fiind visul lucid în care îsi dă seama că visează si chiar poate să exercite partial controlul. Pe lângă visul lucid initiat în stare de somn (dream-initiated lucid dream), există si visul lucid initiat în stare de veghe (wake-initiated lucid dream), în care subiectul trece în stare de reverie (visare cu ochii deschisi), fără să sesizeze o discontinuitate la nivel constient.
O interpretare fascinantă a viselor este oferită de psihanaliză. Sigmund Freud (1856-1939), celebru neurolog si psiholog vienez, fondator al psihanalizei si autor al lucrării „Traumdeutung” (Interpretarea viselor), a abordat procesele psihice sub trei aspecte - constient, subconstient si inconstient, mai precis Ego (Eul), Superego (Supraeul) si Id (Sinele). Eul este nivelul constient si coerent, care reglementează manifestările Sinelui, în conformitate cu cerintele lumii externe. Supraeul este forta constientă care modelează Sinele si Eul după scheme morale însusite de individ din mediul socio-cultural în care trăieste. Sinele este nivelul inconstient al psihicului uman, izvorul primar al capitalului instinctual, complet dezorganizat si supus principiului plăcerii. Trăirile neplăcute ale unei persoane si tendintele care intră în conflict cu propriile principii de conduită si cu normele morale ale comunitătii din care face parte sunt excluse din constiintă printr-un mecanism cu regresiune (refulare) si alungate în subconstient, de unde tind să apară sub formă travestită. În timpul viselor, cenzura constientă dispare, iar Sinele se manifestă liber. De aceea, visul are o deosebită valoare metodologică, fiind „via regia”(calea regală) pentru analiza inconstientului. Accentuarea caracterului conflictual al refulării constituie principala cauză a nevrozelor, a căror vindecare se poate realiza de către terapeut prin constientizarea pentru bolnav a impulsurilor refulate. Este demn de remarcat analiza magistrală pe care o face Freud visului în care este implicată Irma, o pacientă a sa al cărui tratament nu a condus la rezultatele scontate, frământări cognitive finalizate prin afirmatia cu trimitere spre psihicul abisal: "visul nu este ceva lipsit de sens, nu este o absurditate si, spre a ni-l explica, nu este necesar să presupunem că o parte din tezaurul nostru de reprezentări doarme, în timp ce o parte începe a se trezi. Este un fenomen psihic în întreaga acceptiune a termenului si de fapt este împlinirea unei dorinte. Visul, prin urmare, se cere integrat în suita actelor psihice inteligibile din starea de veghe; activitatea spirituală care îl structurează este o activitatea extrem de complexă." Conceptia că visul este cheia prin care pătrundem în abisurile fiintei umane, în inconstient, a produs mari dispute in lumea stiintifică.
Carl Gustav Jung , psihiatru elvetian care initial a colaborat cu Freud, a elaborat un sistem psihologic propriu (psihologia complexă), bazat pe afirmatia că omul la nastere mosteneste inconstientul colectiv, ancestral, care se dezvoltă progresiv si se relevă printr-un limbaj inconstient (simboluri, imagini, vise), mai puternic decât cel constient, în care predomină conceptele. Componentele principale ale inconstientului colectiv sunt arhetipurile si complexele. Arhetipurile sunt structuri primordiale ale devenirii umane, care se exprimă prin imagini, emotii si modele de comportament luate ca repere în organizarea personalitătii constiente. Complexele se dezvoltă ulterior pe traiectoria devenirii umane, ca structuri afective si motivationale care sunt conditionate de modelele arhetipale.
După Jung, există, următoarele arhetipuri: „persona”(masca în spatele căreia se ascund oamenii, un fel de compromis între sine si societate), „umbra” (partea din noi pe care o respingem pentru că nu ne convine), „animus”(componenta masculină inconstientă din psihicul femeii), „anima”(componenta feminină inconstientă din psihicul bărbatului), „Sinele”(arhetipul unitătii, al unificării), „bătrânul întelept”, „marea mamă”. Toti avem acces la mostenirea ancestrală relevată prin mesaje din vise comune, cu semnificatie suprapersonală si rădăcini adânci în trecut. Calea vietii umane este o luptă dreaptă între constient si inconstient, elemente cu rol de ciocan si nicovală între care se forjează personalitatea. Inadaptarea individului la cerintele arhetipurilor se manifestă ca o fortă distructivă pentru om, putând duce la obsesii si psihoze. Ca metodă psihoterapeutică, Jung propune integrarea în viata constientă a mesajului transmis prin vise în mod inconstient.
Alături de nastere si moarte, fenomenul oniric a preocupat omul din cele mai vechi timpuri.
Biblia, cartea fundametală a crestinismului, oferă în Vechiul Testament câteva pasaje onirice: visul lui Iacov, visele lui Iosif, tălmăcirea de către Iosif a viselor faraonului. Egiptenii comparau visul cu o moarte partială iar în cetatea Corintului din Grecia, sacerdotii lui Apollo practicau oniroterapia, un fel de hipnoză prin care cereau bolnavului să cerceteze lumea viselor si să afle cauzele boli sale. În conceptia marelui filozof Platon, lumea viselor este mai reală decât viata cotidiană, spre deosebire de Plutarh care considera că „visul este un apanaj al zeilor”. Mai târziu, romanticii au apelat la vis pentru a exprima libertatea de creatie, asa cum a procedat Novalis, scriitor german care a sesizat legătura dintre vis si basm. Spre deosebire de iluministi, care au pus accent pe constient si ratiune, pentru scriitorii romantici tocmai somnul si moartea, anihilarea simturilor, ruperea legăturilor cu lumea exterioară, cu ratiunea, sunt puncte de reper în abordarea existentei. Romanticul îsi crează o lume aparte, în dorinta profundă de a se integra într-o nouă ordine cosmică. El caută un univers ascuns, prin fortarea limiteor, întoarcerea la origini, la timpul si spatiul mitic.De aici apelul la oniric si interesul său pentru magie,pentru tot ce era ocult.Uneori simbolurile noptii si revelatiile onirice s-au împletit cu cele religioase, urmărindu-se stările de extaz, singurele capabile să creeze sentimentul atingerii absolutului. În Sărmanul Dions, Mihai Eminescu prezintă magistral tranzitia în reverie. Progresiv visarea trece de la lumina lămpii la carte, de la carte la umbră, de la umbră la imaginatie si fictiune. Avangardistii merg mult mai departe: “Visul aruncă o sfidare a mentalitatii înguste, iar acest dispret îsi are sorgintea într-o atitudine esentialmente romantică. Adevarata valoare se află dincolo, în tărâmul nevăzut al sensibilitătii, unde functionează alte unităti de măsură”(Ovidiu Moceanu, Visul si literatura). Se încearcă o nuantare a visului, ca mod de restabilire a sensului originar al frumosului, prin sondarea profunzimilor eului si ale existentei ce nu pot fi descoperite pe alte căi. În ultimă instantă, omul este o fiintă sensibilă care caută frumosul în realitatea înconjurătoare sau într-o lume imaginară pe care le prezintă magnific în opere literare sau artistice (muzică, pictură, sculptură) prin mijloace concret-senzoriale cu o bogată încărcătură de semnificatii. Curiozitatea si imaginatia fiintei umane nu au limite. Există situatii când visele au fost corelate evenimente istorice si stiintifice. Se spune că Abraham Lincoln si-ar fi visat propria moarte iar savantul rus, Mendeleev, ar fi alcătuit tabelul periodic elementelor chimice în urma unui vis. Astăzi, există foarte multe cărti pentru interpretarea viselor. Simbologia onirică este bazată pe reguli - mai mult sau mai putin clare - cuprinse în Legea Analogiilor Filozofice, Legea Analogiilor Contrariilor, Legea Corespondentelor, Legea Numerologiei si a Kabalei Simbolice si Fonetice.
Pentru exemplificare vă prezentăm un material preluat din Revista de Interpretare a Viselor, în care zilele săptămânii sunt patronate atât de planete cât si de numerele primare de la 1 la 9.
Luni - sub semnul Lunii si al cifrelor 2 si 8: dualitate, armonie, buna stare. Visele noptii de luni sunt relaxante, dar fara mare sansa de interpretare.
Marti - ziua lui Marte, se zice ca-s trei ceasuri rele; oricum, marti sta sub cifra 3 care simbolizeaza succesul in activitati diverse. Visele noptii de marti sunt pline de actiune cu corespondent in lumea reala.
Miercuri - patronata de Mercur si de cifra 4 presupune munca si un progres stabil. Visele noptii de miercuri spre joi vor fi vestitoare de noutati in viata reala, in activitatile de comert si inrudite cu acesta.
Joi - beneficul Jupiter si cifra 5 - patronii sai - o predestineaza pentru agitatie, efort fizic, dar si impliniri. Visele noptii prevestesc aventura si calatorii; visele pot fi profetice.
Vineri - o zi "draga": Venus o patroneaza, ne pregatim de week-end, iar cifra 6 o predispune la cugetare, filozofie, dar si inspiratie. Visele noptii pot fi vise organice, fara valoare previzionala.
Sambata - desi e ziua unei planete zis "malefica" - Saturn - actiunea acesteia este blocata de cifra zilei - 7 - care o predestineaza a fi buna pentru organizare si noi cunostinte. Daca apucati sa dormiti, visele noptii de sambata vor fi scurte dar intense; in viata reala e posibil sa se indeplineasca latura lor pozitiva.
Duminica - zi patronata de Soare, sta sub semnul cifrelor 1 si 8, ceea ce ii confera caracteristici de implinire, maretie si autocontrol. Ea serveste ca zi de meditatie spirituala. Visele noptilor de duminica sunt - in general - premonitorii.
Strămosii nostri au fost fascinati de vise, interpretarea acestora revenind bătrânilor din sat si vracilor, care prin intuitie si empatie reuseau uneori să descifreze adevărata semnificatie a celor visate. Desigur,în viata din vis nu se aplică regulile din viata obisnuită,dar există diverse conotatii care ajută la interpretarea viselor. Când visăm, avem acces la informatiile stocate în memorie, dar si la dorinte si sentimente ascunse în subconstient. Într-un fel, visele reprezintă o perceptie a propriei persoane, iar analiza acestora poate deveni o sursă de inspiratie si întelepciune, nu numai de amuzament.
Optiuni pentru extindere creativă
M-am trezit într-o dimineată din somn, în toiul verii, într-o localitate montană, din Triol, cu gândul că am visat că a murit papa. Îmi era peste putintă să interpretez visul acesta scurt si cu totul lipsit de elemente vizuale. Îmi aminteam pur si simplu că citisem în ziare, nu cu mult timp în urmă, că sanctitatea sa avusese o usoarăindispozitie. În cursul după-amiezii însă sotia m-a întrebat: "Ai auzit ce teribil băteau clopotele azi-dimineată?" Nu stiam să le fi auzit, însă atunci mi-am înteles visul: era reactia trebuintei mele de somn la zgomotul prin care acei piosi tirolezi m-ar fi desteptat. M-am răzbunat prin deductia că papa murise si am dormit mai departe, fără să mă intereseze câtusi de putin sunetul clopotelor. (Sigmund Freud - Interpretarea viselor)
Câti oameni nu am întâlnit, care de la prima întrevedere nu se puteau abtine să-mi spună: "să vedeti ce vis am avut eu odată!". Uneori era primul vis pe care si-l mai puteau aminti, visat între trei si cinci ani. Am studiat multe vise de acest fel si le-am găsit frecvent o particularitate ce le distingea de alte vise: se ivesc în ele plăsmuiri simbolice ce apar si în istoria spiritului uman. Trebuie remarcat însă că îndeobste subiectul nu are nici cea mai vagă idee despre existenta unui atare paralelism. Această particularitate este caracteristică viselor procesului de individuatie. Ele contin asa-numitele motive mitologice, respectiv mitologemele, cărora le dau numele de arhetipuri. Înteleg prin aceasta forme specifice si compozitii plastice ce se regăsesc, sub forme similaree, nu numai în toate timpurile si zonele, ci si în vise, fantezii, viziuni si obsesii individuale. (Carl Gustav Jung - Despre natura viselor, în vol. Puterea sufletului)
Felix visă înspre ziuă diguri lungi pe care se spărgeau mari valuri, debutând cu urlete si scurgându-se sfărâmat cu zornăitul unei grindini de sticlă. Apoi apele se retraseră cu totul, târâtoare ca fumul si lăsară descoperit fundul mării, care se vedea plin de creste inegale. Coborându-se din zbor asupra lor, Felix văzu că vârfurile de stâncă erau de fapt turle de biserici, în care se clătinau clopote de toate mărimile, scotând valuri de sunete, mai apropiate sau mai îndepărtate. Clopotnitele se prefăcură în dansatori, acoperiti din cap până-n piciooare de zurgălăi, în fata cărora Otilia se învârtea cu niste castaniete în mână. Felix stia că doarme si visează si se silea să oprească mai mult fiecare metamorfoză. Deodată, însă, ochii îi fură loviti de suliti de lumină si se recunoscu în patul lui, desi nu rupsese toate legăturile cu visul. Curios, valurile de sunete răsunau mai departe. Felix îsi strânse si mai tare ochii ca să se bucure de vis, însă simti în picior răceala tăbliei patului. Printre genele obosite de atâta strângere silnică, se zăreau contururile camerei decolorate de prea multă lumină. Simti că era treaz si valul de sunete o realitate. Sări din pat. O mână usoară, furtunoasă, executa partea allegro moderato, scotând picături vitroase. (fragment din romanul Enigma Otiliei de G. Călinescu)
Visul – Pierre Puvis de Chavannes
Visul în credintele si superstitiile românesti
*Toate visele din noaptea de sâmbătă spre duminică se izbândesc.
*Cînd te culci numărând ai să visezi ceva.
*Dacă visezi că plângi atunci te vei bucura.
*Dacă visezi că zbori atunci vei spori în cinste.
*Sarpele în vis arată vânt, pestele înseamnă ploaie iar ouăle semnifică zăpadă.
*În vis pisica neagră înseamnă noroc.
*Când te trezesti din somn, să nu te uiti pe fereastră că uiti visele.
*Ca să nu mai visezi să nu spui visele.
*În Muntenia si Oltenia exista obiceiul ca fetele să ascundă ramuri de măr, în seara de Sf. Vasile, pentru a visa care le este ursita.
|
Tudor Vasile 3/22/2008 |
Contact: |
|
|
