Dadica Melea
Nea Sandu Ioti e la vâslå asa cå de directie nu-mi paså, trag fericit la
babåici si lotca alunecå pe firul apei în jos. Ocolim anaforul si ne
apropiem de malul stâng, pe mâna mea dreaptå, la babord, cum ar zice un
adevårat marinar. Bråilita dacå se mai zåreste prin våzduhul tremurând
de arsitå, ba nu se mai zåreste de loc, Nea Sandu bagå vâsla mai adânc
si îndreaptå barca spre mal, suntem pe sub sålcii si bånuiesc în spatele
meu Chiciu, întorc capul peste umårul stâng si da, Chiciu apare si el
pret de cât ai fuma o tigare. Plutim la vale pe acest brat îngust al
Dunårii, curentul este mai puternic, apa mai adâncå, barca alunecå mai
lesne spre coliba lu Stan Pråjitu. Înoptåm acolo si în zori trecem
dincolo în baltå så batem la rate. Vânåtorii încå vorbesc cu voci
scåzute despre råzboi, se aude cå rusii au spart frontul la Stalingrad,
nemtii au avut mari pierderi. "Dacå nu-si bågau nasu americanii.!" Ce
stiu eu despre asta, ce stiu ei despre toate astea, lumea då din fleancå
si cåscå gura la ce fac åia mari, noi ca ursu: tiganu bate toba, ursu
joacå. Trag la rame si sunt fericit cå de azi în colo am si eu pusca
mea si cartusele mele. Or så râdå ei mâine de mine, rata are sbor iute,
te trezetti cu ea în båtaia pustii când nici nu gândesti, trebuie så fii
mai agil decât ea ßi dibaci, altfel îti aratå coada si te uiti dupå ea.
Las cå învåt eu cum vine treaba, Nea Sandu mi-a explicat dar tot el mi-a
zis: "tioria ca tioria må Petricå, practica te omoarå!". Chiciu este o
limbå de påmânt, nu prea latå dar destul de lungå, nimeni n-a ridicat
colibå aici, nici nu se poate båga plugul, pare un loc peste mânå, eu
înså sunt tare curios så ajung aici, mi se pare frumos ca într-o
poveste, pare o stiucå iesitå din ape så doarmå la soare si au crescut
sålciile peste ea. Am întrebat, dar nimeni nu mi-a putut spune de
unde-i vine numele, o fi vreo glumå, o fi vreo întâmplare la mijloc, o
fi vrut careva så zicå cumva dar a iesit doar chici, si chici a råmas,
ca si cu Dådica Melea. Au botezat-o Melania, dar când fata ei a început
så vorbeascå, în loc de mama sau Melania, copilul a bâiguit Melea,
bucurosi cå copila o så vorbeascå Melea a råmas numele mamei, noi copii
de prin vecini si vecinii îi zicem Dådica Melea, este o femee båtrânå,
ßi toti o iubim. Coliba lu Stan Pråjitu este ceva mai la vale de unde
se sfârseste Chiciu. Suntem ca si ajunsi. Se trage un foc de armå
drept salut, Stan Pråjitu råspunde la fel. Odesa a si apårut på mal,
Nea Stan se apropie si el. Ridic babåicile din apå si le proptesc
dealungul copastiei, Nea Sandu împinge cu vâsla si potrivim barca lângå
pode?. Cåtelusa Diana, prepelicar, câine de vânåtoare, cuminte la
picioarele mele pe fundul bårcii tot drumul sare prima pe mal si se
miroase cu Odesa, o maidanistå, pe care i-am adus-o Dådicii Melea la
bostanå în primåvarå, nu se poate colibå la bostanå fårå câine, dar când
simte cå ajung aici face ea cumva ßi ne întâmpinå, se gudurå printre
picioarele mele si se pise på ea de bucurie, coliba dådicii nu-i departe
de a lu Stan Pråjitu. Bâtlanii îsi iau zborul din locurile lor
linistite de pescuit, broscoii cei verzi prin jurul bårcii ne urmåresc
cu ochii lor bulbucati si sunt pe punctul så disparå la fundul apei dacå
cumva în comportamentul nostru ar apårea ceva periculos pentru ei. Ne
vedem de treabå, låsåm calabalâcul în barcå, luåm cu noi pustile, pâinea
si damigeana cu vin, are el Nea Stan ceva baboi de-o ciorbå. De sub
podet, se trage o vârse în care sunt câtiva harbuji, "luati cu voi câte
unu cå oti fi însetati de drum; niciodatå doi pepeni într-o mânå måi
*epus!" Asa mi-a zis ßi mie Nea Stan Pråjitu într-o searå la noi în caså
când, ei, vânåtorii vorbeau politicå, ce crezi cå på el Pråjitu îl
chiamå, fii serios domnule, Stan Popescu, da-ntreabå tu de Stan Popescu,
nimeni nu-l cunoaste, toti îl stiu de Pråjitu. Coliba este proptitå
între douå sålcii scorburoase, câtiva pari înfipti drept stâlpi sustin
doi "pereti" din maldåre de papurå si stuf, use nu existå, la ce ar
folosi, tot trebuie så te uiti de-a-lungul locului så nu dea vreunul
iama-n pepenii tåi, tu poti så nu fii în colibå da' "usa"-i deschiså,
înåuntru umbrå si întuneric, de afarå nu se vede cå ce-ar putea fi, hotu
crede cå ståpânu stå la pândå si cum Nea Stan are puscå poate avea si
cartuse cu sare în loc de alice, fugi tu fugi da Nea Stan Pråjitu
ti-a-nfipt câteva boabe de sare prin pantaloni: "frica påzeste pepenii!
Vânåtorii vorbesc, toatå lumea vorbeste despre råzboi, dar ciorba se
pregåteste. Nea Stan face ciorba ca på Filipoiu, cine cunoaste face
"diosibirea" de cea din Deltå si cea de Filipoiu. Multå lume crede cå
ciorba de peste este o zeamå lungå în care se mai gåseste si câte un
baboi. Ei nu, nu-i asa de loc. Se fierbe ea în ceaun, apa este ea din
Dunåre, se fierbe ea på vatrå la foc de vreascuri da se månâncå pestele
nu ciorba. Se alege pestele, absolut cå se alege, "nu tot ce zboarå se
månâncå". Albisoara si rosioara aia micå se råstoarnå în apa datå-n
clocot la început, în apa în care deja a fiert ceva morcov, påtrunjel si
o ceapå-douå dezghiocatå si crestatå în cruce cu cutitu. Dupå ce
legumele au dat nitel în clocot ceapa se aruncå. Adaugi un lin doi
grasi rotofei, åstia si tot ce urmeazå a mai fi fiert obligatoriu se
spintecå pe burtå si se curåtå de solzi, plåtica si crapul mai ales,
somnul nu, se curåtå de måruntae doar cå-i lacom si are burta plinå de
detoate. Stiuca este baza, stiuca si avatul, åstia au carnea albå,
seacå si te saturå, nu graså ca linul si somoteiu. Poti så pui si
biban, dar mai bine îl påstrezi pentru saramurå, nu-i alt peste mai
potrivit pentru saramurå cât bibanu. Când ajungem, ceaunu pâlpâie på
vatrå si Nea Stan aruncå pestele înåuntru. Nea Sandu zdrobeste cu
pisålogu într-o strachinå adâncå cåteii de usturoi, adaugå douå rosii
coapte bine si otet alb. Ceaunul este dat deoparte de pe foc, pâinea
stå deja pe maså, fiecare va tåia din ea cât îi trebuie, se pune pe maså
si stebla aia mare si sticla cu rachiu traså din colibå de la umbrå,
lioscile desigur ßi ele. "Bine ati venit ßi baftå mâine!" Bucåtile mari
de peste fiert se scurg si se pun gråmadå pe steablå. Steabla este un
fel de tavå din scândurå cu o opritoare de-a-curmezisul ceva mai jos de
jumåtatea ei cu niste creståturi-gåuri prin care se poate scurge zeama
din gråmada de peßte asezatå în partea de sus. Steabla stå înclinatå pe
maså, în josul ei se adunå zeama pe care o laså pestele, aici Nea Sandu
råstoarnå usturoiul zdrobit amestecat cu ce mai are în el, sare,
se-ntelege ßi se aduce si o mânå de ciuscå. Încå un rând de rachiu, si
fiecare-si trage în fatå bucata de peßte aleaså, o tåvåleste prin mujdei
si månâncå cât îi trebuie. Cu lingura în mânå se merge la ciaun si se
iau câteva înghitituri din zeamå muscând din felia de pâine. Asta-i
ciorba ca på Filipoiu. "Bogdaproste, så fie primit înaintea sfântului!".
Cu ce a råmas în ceaun hrånesc câinii si purcelul din cotet. Spål masa
si presar sare peste ea så tinå mustele departe, restul se spalå la
Dunåre.
N.R. Fragmnet din cartea Dadica Melea a sculptorului Nicapetre
Amintim ca Nicapetre a mai scris doua carti;
Brailita - Downtown via UAP
si
DownTown Brailita via' 89
|
Nicapetre 3/12/2008 |
Contact: |
|
|
