Interferentze : Viata si dragoste de femeie
Am pornit, pentru a scrie acest articol, de la titlul unui superb ciclu de lieduri de Robert Schumann pe versuri de Heinrich Heine inspirate de mult iubita sa sotie, Clara. Ne-am obisnuit, din literatura, cu portretele femeilor care au trait în secolul 19, când barbatul era cel care domina arena politica si artistica a vietii. Multe din sotiile marilor personalitati au ramas celebre doar prin realizarile celor alaturi de care si-au petrecut viata sprijinindu-le talentul si ocupându-se de copii. Putine însa s-au detasat, ca personalitati, prin ele însele. Clara Wick a fost altfel. S-a nascut în 1819 la Leipzig, al doilea din cei cinci copii ai unui profesor comerciant de piane si ai unei soprane care cânta si la pian. N-a vorbit pâna la vârsta de 4 ani (ca si Eistein sau Arthur Rubinstein), explicând ea însasi mai târziu ca n-a interesat-o lumea exterioara pâna la 8 ani. A fost copil minune, la 9 ani dând primul concert de pian si la 11 ani fiind acompaniata de celebra orchestra Gewandhaus din Leipzig. Robert Schumann, nascut in 1810, (mai mare decât Clara cu 9 ani), a fost atât de impresionat când a auzit-o încât si-a întrerupt studiile de avocatura si s-a instalat la Lipzig în locuinta Familiei Wick pentru a lua lectii de pian cu tatal ei. Clara a continuat concertele cu un turneu la Wiemar, unde Goethe i-a oferit o medalie cu portretul lui si o dedicatie. La 13 ani ajunsese deja o brilianta pianista. Repertoriul ei era cu precadere cel romantic, incluzând operele lui Schumann, deja compozitor la acea vreme. Când Clara avea 15 ani, a fost între ei sarutul magic, izvor al iubirii lor de-o viata. Schumann a rupt logodna în care era angajat si, când Clara avea 19 ani, s-au casatorit, în ciuda împotrivirii tatalui ei. Cadoul de nunta oferit de Robert sotiei a fost ciclul de lieduri „Dichterliebe” (Dragoste de poet), pe versuri de Heinrich Heine, pe care legendarul Dietrich Fisher Diskau îl interpreateaza ca nimeni altul…... Clara a devenit mama a opt copii (ultimul a murit de mic), dar si-a continuat cariera de pianista si, în plus, a si compus. Pe atunci femeile compozitoare semnau cu nume de barbati, asa s-a întâmplat si cu Fanny Mendelsohn, sora marelui compozitor Felix, care, ca sa i se poata edita si cânta operele, erau semnate de Felix. Dar Clara a semnat ea însasi operele ei. La numai 15 ani a scris primul ei concert pentru pian, ajutata de Schumann, pe care l-a interpretat la Gewandhaus cu orchestra dirijata de Mendelsohn. Printre compozitiile de apoi gasim lieduri, piese pentru pian, un trio cu pian, piese corale si trei romante pentru vioara si pian. Dragostea lui Schumann pentru Clara l-a inspirat în multe din compozitiile lui. A scris chiar o opera intitulata “Raro”, al carei titlu se crede ca ar fi o combinatie a ultimei silabe a numelui ei (Cla-ra) cu prima silaba a numelui lui (Ro-bert). Cum sa nu-l fi inspirat o asemenea femeie, cu atâtea talente? Dar, în ciuda iubirii profunde, între cei doi existau diferente de caracter si gusturi: Clarei îi placea sa dea concerte, Robert dorea ca ea sa fie o sotie “traditionala”, conform mentalitatii epocii. În plus, în timp ce ea iubea turneele, el le ura. Ea era o fire deschisa, el era un izolat. Într-unul din turneele la Londra, concertele ei au avut un succes rasunator, în timp ce simfoniile lui au avut o primire rezervata din partea criticilor. Suferintzele si framântarile lui au agravat boala mentala a lui Robert, desi Clara îl sustinea cântându-i compozitiile. În 1853, pe când Schumanii erau la Leipzig, cu numai trei ani înainte de moartea lui Robert, a aparut în casa lor Johannes Brahms, care avea atunci numai 20 de ani. Talentul tânarului i-a impresionat pe soti si prezentza lui în familie a devenit permanenta. Prietenia dintre Brahms si Clara s-a adâncit atunci când Schumann a fost internat un an într-un ospiciu, în urma unei sinucideri ratate. Brahms s-a mutat la Schumanni si a preluat conducerea casei si a copiilor, ajutând-o astfel pe Clara sa-l îngrijeasca pe sotul ei. Pe de alta parte, Clara îl îndruma muzical pe Brahms, mai tânar cu 14 ani, oferindu-i asistentza pe care el i-o solicita. Dupa moartea lui Schumann, în 1856, cei doi au ramas prieteni pe viata. Fara îndoiala ca între ei a existat o profunda dragoste, dar nu s-a gasit nici o evidentza a unei iubiri altfel decât platonice. Clara a ramas fidela sotului si i-a interpretat operele pâna la sfârsitul vietii. Brahms n-a fost niciodata casatorit. În schimb, legatura sufleteasca dintre el si Clara a jucat în viata lui un rol important, atât din punct de vedere artistic, cât si emotional. La numai un an dupa moartea Clarei din 1896 se stingea dezolat de pierderea ei, la Viena, Johannes Brahms. Poate ca lumea a auzit deja de Clara Schumann, dar nu si despre Mara Dobresco, admiratoare a Clarei Schumann, o tânara pianista nascuta la Bucuresti în 1976, pe 8 iunie, în aceeasi zi ca Robert Schumann! Dupa absolvirea Conservatorului din Bucuresti, a studiat la Paris si a câstigat numeroase concursuri si premii internationale, atât la pian cât si la voce. Presa straina si româneasca vorbesc despre artista ca fiind o urmasa a lui Dinu Lipatti. Întâlnirea tinerei cu Martha Argerich a fost un punct turnant în cariera ei. Ultimul CD al Marei contine piese de sotii Schumann, printre care si o superba piesa „Fantasiesstuck” de Robert pe o tema de Clara.
“Dragoste si viata de femeie” a fost povestea frumoasei si discretei Clara Schumann, muza pentru doi mari muzicieni, mama a sapte copii, stralucita pianista si talentata compozitoare. O ofer, împreuna cu gândurile mele bune, cititoarelor noastre!
|
Veronica Pavel Lerner 3/8/2008 |
Contact: |
|
|