IARNA GRI
Am ajuns din nou in toiul iernii, anotimp pe care nu il mai iubesc de
multă, multă vreme. Cam de pe vremea cind, in Romania, ne culcam inghetati
si ne sculam sloi, priveam masinile părăsite de-a lungul trotuarelor sub
mormane de zăpadă sau tropăiam pe loc cu sacosa si buletinul in mină la
coadă la ulei si la zahăr. Acum nu mai e vorba de asa ceva, dar odată
scoasă de la inimă, iarna a rămas pentru mine o ingrată. Ii găsesc doar
rele : e friguroasă, e udă, e intunecată , e plicticos de albă sau de gri
si oricum e mult prea lungă. Cind eram copil, dacă oi fi fost vreodată,
aveam desigur alte interese: mă dădeam pe gheată cu ghetele sau cu
patinele, pe derdelus cu sania, ne băteam cu zăpadă, ne invirteam in jurul
porcului ce se pirlea, asteptam cozonacii si colacii la cuptor, colindam
de Crăciun si uram de Anul Nou, ne duceam la bal si stringeam in brate
fetele de virsta noastra. Acum mă dor bratele fără să fi făcut mare brinză
cu ele. Nu patinat, nu schiat, nu colindat, nu porc tăiat. Odinioară
credeam in Mos Crăciun, acum in cine să mai crezi? Aproape totul se
dovedeste a fi incert sau dacă o mai fi ceva cert, e cu sigurantă
indecent. E incert de pildă, dacă această criză , pe care mai marii si mai
micii presedinti ai lumii o adapă după pricepere, se va termina pasnic. Că
se va sfirsi odată e cert, dar cei săraci vor fi si mai săraci, iar cei
bogati vor fi si mai bogati. Si asta e o indecentă. E cert că va veni
primăvara, dar va trebui să asteptăm necuviincios de mult. M-am plins
odată unuia, mai destept ca mine, despre acest fel de nefericiri ce le
trăiesc iarna mai rău decit vara. El mi-a zis asa: măi băiete, fiecăruia
dintre noi ii este dată o oarecare cantitate de spirit. Cum? Nu stiu. La
nimereală. Cu ea, din ea,, ne facem destinul. Nu trebuie să ne infuriem că
nu e bun sau că e mult mai prost decit al celorlalti. Oricum fără mine,
fără tine si fără el, mozaicul lumii e neterminat. Avem un rol si de-om fi
prosti si de-om fi genii.La pasul către apoi, vom fi atit de fericiti,
precit am pretuit ce ni s-a dat. Tu nu imi pari a fi destept, dacă nu
găsesti că iarna are si ea frumusetea ei. Uite! Si am privit si eu
ninsoarea ca si el. Intr-adevăr ningea ca-n filme. Fulgii se destrăbălau
in aer si păreau că dacă nu ai grijă, iti pot intra oriunde. Cerul de
deasupra si apa lacului de dedesubt, erau tot una. Doar mai spre mal se
albăstreau cumva. Dincolo, in spatele peretelui ăstuia, undeva departe,
mi-a zis el , unii mor de sete si de căldură. Intelegi? Asta e rolul
lor.Am incercat să tin in minte frumusetea aia. Am si trecut-o in jurnalul
meu.. Dar ce folos? Oi fi cum zicea individul. Dar si iarna asta e prea…
Tocmai puneam punct acestor rinduri, cind m-am trezit că ascultam Chopin
la radio. Concertul Cracovia. Iarna e urită cum ziceam, dar Chopin o poate
face frumoasă. Lui i s-a dat mai mult spirit decit nouă, dar in clipa asta
el mi-a dăruit si mie din al lui.
|
Viorel Neacsu 7/22/2002 |
Contact: |
|
|
