Cu Elisabeta Lasconi despre traduceri si nu numai
" O cultura fara traduceri ar fi ca o casa in care nu se deschid niciodata ferestrele"
- O butada a lui G. Calinescu despre traseul de cititor: incepi prin a citi carti, apoi scriitori, apoi literaturi. Se aplica si in cazul traducatorilor? Cate carti ati tradus?
_ Ca simplu cititor, mai bine zis pe parcursul formarii mele de cititor am urmat si eu traseul definit de G. Calinescu _ am inceput prin a citi carti fara a cunoaste mare lucru despre autorii sau despre literaturile carora le apartineau. Ca traducator insa, traiectoria a fost inversa, am pornit de la explorarea literaturilor la cunoasterea autorilor si la selectia cartilor din fiecare autor.
Cate carti am tradus? Multe, foarte multe, se numara cu zecile ca si anii de cand traduc. La mine, viata, cariera, casatoria, se intind pe decenii, pe decade, pe zecimi. Patruzeci si sapte de ani de cariera de traducator, in jur de nouazeci de carti traduse, cincizeci si cinci de casatorie, recent impliniti _ deceniile de viata va las sa le ghiciti singura. Cand ma uit la rafturile din biblioteca mea cu cartile traduse de mine, nu ma impresioneaza atat numarul lor, cat cantitatea de timp, de efort, de traire si de simtire inchisa in ele.
_ Rezumati-va biografia" de traducator, pornind de la prima carte tradusa (si istoria ei), cu momentele ei semnificative.
_ Prima carte tradusa, in 1956, a fost o culegere de povestiri italienesti, napolitane, de Anna Maria Ortese. Am debutat cu o traducere din limba italiana (am studiat la facultate engleza, italiana si franceza, limbi pe care le cunosteam din copilarie); din timiditate, transpunerea in romaneste mi se parea mai usoara, mai directa. Foarte curand dupa aceea am trecut la traducerile din limba engleza care ma pasiona.
Dupa scurte popasuri (de cate un volum sau doua) prin literaturile indiana, australiana, nigeriana, sud-africana, m-am cantonat in literatura britanica _ clasica si contemporana _ care mi-era cel mai aproape de suflet, de afinitati si de predilectii, iar dupa 1989, mutandu-ma oarecum dupa voga si cerinte, m-am inrolat in boom-ul de literatura americana pe piata romaneasca.
Biografia" de traducator a fost destul de liniara _ in medie doua traduceri pe an _ si a constituit o existenta paralela, alternativa, la biografia mea individuala, sociala, conjugala etc. Sau poate ca aceasta din urma a fost o existenta alternativa la viata mea profesionala. Nu mai stiu nici eu.
_ Cum lucrati la o carte cand o traduceti, sub aspectul practic al lucrurilor?
_ E un lucru despre care am mai vorbit _ pentru mine a devenit un cliseu personal. Lucrul la o traducere presupune doua faze: una de depersonalizare", cand citesc cartea, urmarind un maximum de identificare posibila cu autorul, de apropiere a mecanismului sau de gandire si de simtire, de transpunere a mea in sensibilitatea lui, ca sa nu spun in papucii" lui, si o faza de repersonalizare", cand transfer textul in limba romana, filtrandu-l inerent, prin capacitatea mea de intelegere, prin sensibilitatea si intuitia mea, prin posibilitatea mea de redare, de calchiere, nu mecanica ci creatoare, daca nu-i un paradox.
Citesc textul nu o data, ci de mai multe ori dupa" _ este operatiunea de slefuire, de cizelare _ si, mi-e rusine s-o spun, in era noastra supercomputerizata si internizata", eu scriu de mana. Numai in pagina asternuta cu caligrafia mea urata, plina de stersaturi si de intorsaturi de exprimare, sunt eu cu mine, numai acolo regasesc textul familiar, acolo pot framanta fraza ca pe un aluat. De pagina dactilografiata, tiparita, etc. ma simt detasata, intre ea si mine a intervenit un proces mecanic care mi-a instrainat-o, claritatea ei mi se pare aseptica. Stiu ca sunt anacronica, sper ca-i singurul domeniu in care manifest anacronism.
_ Care sunt scriitorii din care ati tradus mai mult? Va sunt mai apropiati clasicii" ca Thomas Hardy, spre exemplu, modernii deja clasicizati" si ei, ca D.H. Lawrence, sau postmodernii care deja s-au impus in ultimii 15-20 de ani?
_ Nu-mi plac insiruirile seci si statisticile. Dar cum e inevitabil sa enumar scriitorii mai importanti pe care i-am tradus. O sa incep, asa cum mi-ati propus, cu cei reprezentati prin mai multe titluri: D.H. Lawrence _ patru carti, Iris Murdoch _ trei romane si doua piese de teatru indelung jucate, Saul Bellow _ trei carti (dintre care doua de mare rasunet: Darul lui Humboldt si Ravelstein), Galsworthy _ trei titluri, Henry Miller _ trei carti si jumatate, care au facut mari valuri (jumatatea o reprezinta Tropicul Cancerului, unde am prelucrat o traducere deja existenta). Ceea ce nu inseamna, insa, ca autorii din care am tradus cate una sau doua carti sunt mai putin importanti: Virginia Woolf, Henry James, Katherine Mansfield, Lawrence Durrell, Bernard Malamud, J.D. Salinger, Flannery O'Connor si multi, multi altii.
Scriitorii pe care ii simt mai apropiati nu tin de diviziunile curentelor sau ale generatiilor din care fac parte. Preferintele mele se indreapta spre romanele psihologice, filozofice, romane de idei (desi am tradus multa proza cu tenta rurala", erotica, postholocaustica sau modern urbana). Asadar dintre traducerile mele, am participat in mai mare masura afectiv decat cerebral la romanele Virginiei Woolf si ale lui Iris Murdoch _ marea mea prietena. Dar asta nu inseamna ca mi-am vitregit de simtire celelalte traduceri. E vorba doar de un dozaj.
_ Cat timp dureaza formarea unui traducator si ce abilitati cere? Care sunt scriitorii tradusi la care efortul a fost mai mare, care v-au obligat la un anumit salt", si de orizont cultural, de mentalitate sau chiar de imaginatie?
_ Formarea unui traducator nu poate fi limitata la perimetrul unui numar de ani, ca pregatirea universitara, de pilda. Te formezi, te perfectionezi, evoluezi sau involuezi, te completezi sau te descompletezi (prin uitare sau prin rutina) intreaga viata si cred ca acest lucru se aplica la toate profesiunile calificate.
Abilitatile unui traducator? În afara de truismul unei bune cunoasteri a limbii din care si in care traduce, trasatura sine qua non e talentul, harul, chemarea, si aceasta presupune sensibilitate, intuitie, finete in sesizarea nuantelor. Si un lexic bogat, variat, epurat de platitudini si de sintagme tocite. Si un fond aperceptiv format si in continua formare pe baza unor lecturi de buna calitate. Dar acestea sunt deziderate abstracte.
Fireste ca in munca mea am avut momente de dificultate, de efort major, dar acestea m-au stimulat, au constituit provocari creatoare. Despre dificultatile ridicate de Henry Miller am vorbit cu felurite prilejuri si n-as vrea sa ma repet. În cazul lui Miller a fost vorba de o biruinta asupra reticentelor, prejudecatilor, tabuu-urilor implantate in mentalitatea mea. Si le-am biruit cu voluptate. Este exact ce a urmarit Henry Miller prin dezinhibarea instinctuala din cartile lui.
Un salt de orizont cultural mi-a impus romanul Pamantul de sub talpile ei de Salman Rushdie, traducere pe care am terminat-o de foarte scurt timp. Mai mult de jumatate din actiunea acestui amplu roman se petrece in India si e impanata cu mitologie indiana, filozofie indiana, chiar daca autorul, europenizat si recent americanizat, priveste cu un ochi ironico-satirico-nostalgic inchistarea in hinduism si orientalism a fostilor sai compatrioti.
_ Se poate vorbi de o conditie de pionier" si descoperitor" in cazul traducatorului care propune editurii un scriitor, il impune publicului si, intr-un fel, ii asigura succesul? Ati trait o asemenea experienta?
_ Pionier si descoperitor sunt cuvinte prea mari. Sa nu uitam ca traducatorul este vioara a doua, executantul unui joc secund. În general, editurile si cronicarii de literatura universala sunt descoperitorii si lansatorii" de nume noi. Dar, desigur, si printre traducatori se pot gasi Magellani. În experienta mea am lansat" in Romania un autor pana atunci necunoscut la noi, desi de renume pe alte meleaguri. Ma refer la postmodernistul american Raymond Federman, pe care l-am cunoscut intr-o calatorie oficiala, de studiu, intreprinsa in Statele Unite. Cunoscut, vazut, placut, citit, tradus. I-am tradus trei carti, i-am scris o prefata lunga in care prezentam curentul Surfiction" al carui initiator este, am obtinut sa fie invitat la Bucuresti, de defuncta editura Univers, la lansarea uneia dintre carti, ba chiar a fost invitat si anul trecut de Uniunea Scriitorilor la simpozionul de literatura straina de la Neptun.
_ Ce a schimbat decembrie '89 in cariera sau vocatia dv. de traducator? Ma gandesc la scriitori care nu au putut fi tradusi pana in 1990, la carti cu pasaje epurate si fara crosete".
_ V-ati raspuns singura la intrebare. Decembrie '89 mi-a oferit posibilitatea renuntarii la practica dureroasa si rusinoasa de a elimina din traduceri pasajele erotice, religioase, ori asa-zis subversive din punct de vedere politic. Ba chiar si a unor cuvinte interzise, ca Dumnezeu, religie, homosexualitate, denumiri de organe sexuale etc.
În reeditarile unor traduceri de-ale mele care apar acum la Editura Polirom, reintroduc, dupa original, pasajele cenzurate, cum s-a intamplat la Darul lui Humboldt de Saul Below sau la Fii si indragostiti de D.H. Lawrence. Dupa decembrie '89 am tradus Amantul doamnei Chatterley de D.H. Lawrence, Tropicele lui Miller, Sexus si Plexus, defulari copioase ale tuturor inhibitiilor. În maniera mea de a traduce insa, nu s-a schimbat nimic.
_ Ce rol au jucat si joaca in viata dv. de traducator legaturile cu spatiul cultural strain? Presupun ca pe unii dintre autorii tradusi i-ati si cunoscut direct si ati corespondat cu ei. V-ati gandit vreodata la publicarea acestor scrisori? Sunt si scriitorii contemporani tradusi de dv. pe care i-ati cunoscut la ei acasa, altii chiar au vizitat Romania si i-ati intalnit aici.
_ Evident, contactele directe cu autorii pe care-i traduci, cu literaturile din care traduci sunt mai mult decat benefice. Apropo de aceasta intrebare: cand am fost prima data la Londra, strazile, catedralele, podurile de pe Tamisa imi dadeau senzatia de déjà vu, de trait intr-o viata anterioara, pentru ca totul imi era familiar din cartile pe care le tradusesem, de la Dickens pana la Galsworthy.
Desigur ca participarea la un seminar de literatura americana contemporana la Salzburg, seminar unde am audiat prelegeri ale unor celebri postmoderni ca Pynchon, Donald Barthelme, John Barth mi-a deschis perspective noi, naucitoare pentru mine care eram intoxicata, infestata de realismul socialist. Fireste ca intalnirea la Londra cu cu poetii Ted Hughes, pe atunci Poet Laureate", adica poet al Curtii Regale, si cu Alan Brownjohn, pe atunci secretar al Societatii Poetilor Britanici, m-a introdus nemijlocit in lirica engleza moderna; din amandoi am tradus grupaje de poeme in revistele literare, iar cu Alan Brownjohn am legat o lunga prietenie.
Si apoi intalnirea aranjata de Consiliul Britanic, a carui invitata eram, cu Iris Murdoch, din care, la vremea respectiva, tradusesem un roman. Întalnire capitala pentru mine, urmata de o prietenie de douazeci si cinci de ani, de vizita scriitoarei si a sotului ei, criticul John Bayley, in Romania, de vizite ale mele la ei, la Oxford, toate curmate de moartea ei tragica. Scrisorile ei nu m-as gandi niciodata sa le public, pentru ca nu reveleaza pe Iris scriitoarea si preocuparile ei literare, ci pe Iris, prietena intima, femeia de o simplitate, de o modestie si o caldura umana rar intalnite, care insa, nu ar starni interesul general al cititorilor.
L-am cunoscut pe Saul Bellow cu prilejul vizitei sale in Romania, in 1977, cand si-a insotit sotia romanca, venita sa-si vegheze mama _ fost ministru al Sanatatii, Florica Bagdasar _, pe patul de moarte. Întamplarea a facut ca eu sa traduc atunci Darul lui Humboldt. Am avut vreo doua intrevederi cu Bellow, menite sa-mi clarifice unele nedumeriri legate de traducere. Peripetiile, obstructiile, spaimele traite de Bellow in acele zile de ceausism acut au fost redate in romanul Iarna Decanului, tradus de mine imediat dupa decembrie '89.
_ Ati simtit tentatia sa consemnati _ jurnal, insemnari de calatorie, evocari, portrete sau pur si simplu amintiri _ intalnirile cu personalitati, evenimente si locuri ce apartin culturii si civilizatiei din a carei literatura ati tradus?
_ Am publicat note si impresii de calatorie din America, Anglia si Elvetia in revista Romania literara", care avea inainte o pagina speciala cu acest profil. Am simtit uneori tentatia sa scriu despre oamenii pe carei-am cunoscut, dar de la tentatie pana la realizare e un drum lung pe care nu m-am incumetat sa-l strabat. M-am obisnuit prea mult cu forma pasiva a creatiei, adica cu recrearea in romaneste a operelor altora. E o forma de inertie activa, ca sa ma exprim oximoronic.
_ Cum alegeti cartile pe care le traduceti?
_ Prin stricta colaborare cu editurile pentru care traduc si care au mult mai multe surse documentare decat mine. Uneori alegerea imi apartine _ romanele lui Iris Murdoch, Ravelstein de Bellow, cartile lui Federman. De cele mai multe ori aleg eu din ofertele editurilor ceea ce ma atrage si ceea ce cred ca mi se potriveste.
_ O intrebare ingrata: care este autorul sau cartea pe care o iubiti cel mai mult din tot ce ati tradus?
_ Pe cine iubesti mai mult, pe mama sau pe tata? era o intrebare la care nu puteam raspunde in copilarie. La fel ar fi sa o intrebi pe o mama pe care dintre copii il iubeste cel mai mult. Toate sunt ale mele, gandire din gandirea mea, energie din energia mea, timp din viata mea.
_ Exista o carte (sau autor) pe care va doriti in mod deosebit sa o traduceti?
_ Da. As fi dorit sa traduc Joyce _ dar au facut-o altii carora le port mare admiratie: Frida Papadache, Mircea Ivanescu. A mai ramas de tradus Veghea lui Finnegan, greu comprehensibila carte, efort la care m-as prinde daca nu mi-ar fi teama ca e prea tarziu _ (rezonanta trista pe care vreau s-o alung).
_ Ce carte tradusa de dv. vom citi curand si la ce lucrati acum (daca se poate deconspira si nu este top secret")?
_ Nu sunt secrete nici top, nici topless. În curand o sa apara in prolifica Biblioteca Polirom" coordonata de Denisa Comanescu, cartea lui Rushdie despre care v-am vorbit, Pamantul de sub talpile ei. Roman mare si la propriu si la figurat, si altfel" decat toti Rushdie care s-au tradus pana acum la noi. Si in prezent lucrez la romanul dupa care s-a ecranizat filmul Cold Mountain, care s-a turnat in Romania, si care va aparea tot in Biblioteca Polirom".
_ Ce este actul traducerii in viziunea dv. si cum se configureaza astazi conditia traducatorului, cand multe bariere extraliterare au cazut? S-au produs mutatii de viziune si de valorizare a acestei munci? Sau doar se discuta mai mult?
_ Actul traducerii este, nu numai in viziunea mea, o indispensabila necesitate culturala, pentru ca in materie de cultura, de civilizatie, nu se poate trai autarhic. O cultura fara traduceri ar fi ca o casa in care nu se deschid niciodata ferestrele. Caderea barierelor extraliterare a schimbat conditia traducerilor, nu si pe cea a traducatorului.
Traducatorul a ramas tot omul din umbra, al carui nume, cititorii neavizati nici nu-l retin. Omul al carui nume pe afisele de teatru cu piese traduse nu este mentionat, si nici in cronicile dramatice (eu am tradus si mult teatru), omul care, cu exceptia Uniunii Scriitorilor si a Asociatiei Editorilor, nu candideaza la acordarea de premii, nici la premiile Academiei, nici la ASPRO, si nici la Fundatia Anonimul, nici la UNITER si asa mai departe. Si, de ce sa n-o spunem, omul prost platit pentru o munca de inalta calificare.
_ V-ati gandit sa scrieti despre experienta dv. de traducator, (nu neaparat un manual")? Credeti ca exista si niste mici secrete" care pot fi transmise sau fiecare traducator trebuie sa isi caute singur drumul?
_ Experienta nu poate fi transmisa, o traieste fiecare pe pielea lui si pe timpul lui. Exista, desigur, si legi generale: cunoasterea limbii gramaticale, consultarea cu constiinciozitate a unui dictionar bun, imbogatirea limbii prin lectura. Dar micile secrete", daca exista, _ eu, de pilda, nu am nici un secret profesional, nici mare, nici mic, _ tin, cum am mai spus, de talent, de vocatie, de pasiune.
|
Antoaneta Ralian 3/1/2008 |
Contact: |
|
|
