Simboluri : Baba Dochia
Dacă noi nu putem vorbi, vorbesc pietrele, spunea un călugăr de la Putna. Alături de ele si figurinele de lut din mileniul VI îHr. ne vorbesc despre un cult străvechi al mortilor. Ecoul lor se regăseste azi în figurinele modelate din aluat dospit de "Simti", pe 9 martie, numite bradosi. Peste ele s-au suprapus "cei 40 de mucenici", sacrificati pe8 martie, dar sărbătoriti a doua zi pentru uitarea traditiilor strămosesti, precrestine. Asa cum acum sunt două săptămâni înaintea intrării în Post, tot asa de la Dragobete până la Baba Dochia (între 24 febrarie - 9 martie) sunt 14 zile. Mai mult, există o paralelă între aceasta si perioada de la Crăciun la Bobotează, căci ambele se încheie cu imaginea gerului care "crapă pietrele" pe 6 ianuarie sau transformă în piatră pe Baba Dochia, pe 9 martie. Dacă "ne cufundăm" în marele vis al lingvistilor, după afirmatia lui Maurice Olender, care este paleontologia lingvistică vom fi uimiti. Vom descoperi în Egiptul antic, unde după spusele lui Edgar Cayce "Ra-Ta si tribul său din Carpati au construit Marea piramidă" că sufletului i se spunea BA. Imaginea lui Ba era o barză până în mileniul II, dinastia a XVIII-a, când apare sub formă de pasăre cu cap de om. Sufletul călătorea în barcă alături de zeul Ra. Poate nu întâmplător la sumerieni zeul soare era Babar. Apropiindu-ne de India Vedică vom descoperi cuvinte cu aceeasi rădăcină Ba: Bala=putere, Bahaya=eternitate si Bhava= existentă. Deci am putea spune că Baba este puterea sufletului a cărui existentă este eternă.
Da, aproape eterne sunt toate stâncile cu numele de Babă sau Babele presărate pe crestele muntilor, precum Ceahlău sau Bucegi, dar si ca stânci solitare. Toate ne amintesc de preistoria noastră, de civlizatia Megalitică, despre care Rudolf Steiner spunea că pleacă de la Marea Neagră. Deci a considera că "baba" vine din slavă, ca femeie bătrână, si din turcă, pentru dispozitivul (precum o stâncă) de legat vasele pe chei, este ridicol. Dar navigatie se face de mii si mii de ani, nu numai din secolul XIV, când au apărut turcii.
Legătura cu legendele antice se poate face prin piatra Leto (grindul Letea) - mama lui Apollo, din care se trage tribul dac al Apulilor, prin pământul egiptean sau lutul ebraic, cărora li s-a insuflat viată de către divinitatea creatoare. Baba Dochia, cu bastionul ei Cap-a-dochia, reprezintă împietrirea sau imortalizarea în stâncă a sufletului de tară, a mamei pământ, Gaia, Geea sau Terra. Alăturarea lui "Ba" din Baba, de Dochia, ne duce la un alt termen sanscrit - Daksha, energia creatoare a universului. Deci Baba Dochia ar putea fi sufletul creatiei sau al primăverii, care moare odată cu iarna pentru a renaste sub forma bobului de grâu "ocultat" prin semănare si reînviat sub căldura primăverii. De asemenea nu sunt de neglijat toate procesele de împietrire din mitologia greacă si din basmele noastre, în care privirea, fie a Meduzei, fie a zmeoaicei transformă în piatră. Un eveniment asemănător este prezentat de Biblie, la distrugerea Sodomei si Gomorei. Nu este poate întâmplător că piatra (cremene) folosită pentru aprinderea focului a dat si expresia "a încremenit de durere". Legenda Niobei, rivala autohtonei Leto, (ce a dat în nord numele tărilor Letonoia si Lituania) ne descrie procesul invers; uciderea celor 14 copii o îndurerează asa de tare încât cere să fie transformată în stâncă... Iată cum piatra prinde viată prin Leto, iar viata se pietrifică prin Niobe. Tot asa, poate si lumea noastră oscilează între trupul animat de suflet si sufletul eliberat din trupul... de lut.
|
Camelia Tripon 3/1/2008 |
Contact: |
|
|
