Note de lecturã: " Occidentul "
Dupã un exil de douã decenii, savantul rus Alexandr Zinoviev se aflã din nou în tarã, angajat, la optzeci de ani, la Universitatea Lomonosov.
Solicitat sã scrie o carte despre Occident, dupã multe frãmântãri interioare de tip rusesc, Zinoviev a încercat o viziune scientistã, cât se poate, asupra unui fenomen pe care-l considerã unic în istoria umanitãtii. Cartea a fost tradusã la Editura Vremea din Bucuresti si n-a intrat încã în atentia politologilor nostri.
De aceea am gândit sã-i ofer domnului Zinoviev si O REPLICÃ, referitoare mai ales la spatiul geopolitic, conturat de autor, care nu contrazice, desigur, datele chestiunii.
Trecând cu senilele peste spatiul Europei Centrale, savantul rus considerã sorgintea occidentalismului în inima imperiului britanic.
Se contureazã aici si portretul-robot al „occidentaloidului”: egolatria, sentimentul dominãrii, laboriozitatea (tradusã gresit prin spirit „lucrativ”), individualismul (contrar, desigur, spiritului tribal slav, atât de comunicativ cã a fãurit un adevãrat comunism de mahala), relatiile distante inter-umane etc. Din lumea „in nuce” europeanã, subliniat europeanã, imigrantii au dus în America (SUA si Canada) occidentalismul, salvându-l de tarele medievale ale vechiului continent.
Aici, însã, complexitatea sevei sale originare a fost „sãrãcitã” prin preferarea unui singur aspect, capitalismul în stare purã. Ulterior, spune autorul, noul curent a fost transplantat în Europa, cãreia i-a fost, astfel, livratã propria marfã, purificatã si bine ambalatã. Mercantilismul iluminist, care contine cam toate caracteristicile puse de Zinoviev pe seama occidentalismului a fost însã, înainte de a deveni o componentã britanicã exportatã, a fost un model social implementat de Austria theresiano-iosefinã în tinutul Banatului timisean.
America noastrã din Centrul Europei s-a detasat cu vreo douã sute de ani de medievalismul continentului. Colonizarea foarte multor neamuri seamãnã cu fenomenul american; olandezii au sistematizat apele, elvetieni si germani au fost arhitectii oraselor si satelor, au introdus industria, Câmpia Tisei devenea grânarul Europei, primul canal navigabil din zonã lega Timisoara de Dunãre. La un moment dat existau mai multe scoli decât în Anglia sau Franta.
În afara unui oarecare spirit cosmpopolit, totul a fost distrus de rãzboaie; laborioasa, prospera „colonie internã” a fost spulberatã de nationalismul balcano-rus, domnule Zinoviev, în niciun caz de comasarea austro-ungarã. A fost o vreme când punctele cardinale au fost cinci, ultimul fiind „Centrul” european. Istoria considerã luminismul bãnãtean o reusitã deplinã, la bazã stând spiritul mercantil, iar nu vreo ideologie utopicã. Distrugerea nu a fost o autodistrugere, tânãra „regiune de dezvoltare” neavând nimic în comun cu colosii cu picioarele de lut din vecinãtate. I-ar fi trebuit o neutralitate, helveto-suedezã, însã Austria trebuia sã-si ia înapoi o parte din ceea ce a investit.
Si din acest moment înteleg rãzboiul declarat de americani britanicilor. E drept cã a mai intervenit si Oceanul Atlantic.
Dacã, prin absurd, în 1918 proclamata Republicã a Sfaturilor se înconjura cu un ocean si cu putinã armatã, lumea n-ar mai fi fost silitã sã emigreze în America.
Revenind, una din cele mai penibile asemãnãri pe care le face Zinoviev este aceea dintre occidentalism si comunism. De ce nu între comunism si fascism?
Pentru cã din zgârie-norii Universitãtii Lomonosov nu se gândeste la fel ca din Empire State Building.
Multumesc Observatorului pentru gazduire.
|
Lucian Bureriu 2/26/2008 |
Contact: |
|
|
