Note de lectură: " Occidentul "
După un exil de două decenii, savantul rus Alexandr Zinoviev se află din nou în tară, angajat, la optzeci de ani, la Universitatea Lomonosov.
Solicitat să scrie o carte despre Occident, după multe frământări interioare de tip rusesc, Zinoviev a încercat o viziune scientistă, cât se poate, asupra unui fenomen pe care-l consideră unic în istoria umanitătii. Cartea a fost tradusă la Editura Vremea din Bucuresti si n-a intrat încă în atentia politologilor nostri.
De aceea am gândit să-i ofer domnului Zinoviev si O REPLICĂ, referitoare mai ales la spatiul geopolitic, conturat de autor, care nu contrazice, desigur, datele chestiunii.
Trecând cu senilele peste spatiul Europei Centrale, savantul rus consideră sorgintea occidentalismului în inima imperiului britanic.
Se conturează aici si portretul-robot al „occidentaloidului”: egolatria, sentimentul dominării, laboriozitatea (tradusă gresit prin spirit „lucrativ”), individualismul (contrar, desigur, spiritului tribal slav, atât de comunicativ că a făurit un adevărat comunism de mahala), relatiile distante inter-umane etc. Din lumea „in nuce” europeană, subliniat europeană, imigrantii au dus în America (SUA si Canada) occidentalismul, salvându-l de tarele medievale ale vechiului continent.
Aici, însă, complexitatea sevei sale originare a fost „sărăcită” prin preferarea unui singur aspect, capitalismul în stare pură. Ulterior, spune autorul, noul curent a fost transplantat în Europa, căreia i-a fost, astfel, livrată propria marfă, purificată si bine ambalată. Mercantilismul iluminist, care contine cam toate caracteristicile puse de Zinoviev pe seama occidentalismului a fost însă, înainte de a deveni o componentă britanică exportată, a fost un model social implementat de Austria theresiano-iosefină în tinutul Banatului timisean.
America noastră din Centrul Europei s-a detasat cu vreo două sute de ani de medievalismul continentului. Colonizarea foarte multor neamuri seamănă cu fenomenul american; olandezii au sistematizat apele, elvetieni si germani au fost arhitectii oraselor si satelor, au introdus industria, Câmpia Tisei devenea grânarul Europei, primul canal navigabil din zonă lega Timisoara de Dunăre. La un moment dat existau mai multe scoli decât în Anglia sau Franta.
În afara unui oarecare spirit cosmpopolit, totul a fost distrus de războaie; laborioasa, prospera „colonie internă” a fost spulberată de nationalismul balcano-rus, domnule Zinoviev, în niciun caz de comasarea austro-ungară. A fost o vreme când punctele cardinale au fost cinci, ultimul fiind „Centrul” european. Istoria consideră luminismul bănătean o reusită deplină, la bază stând spiritul mercantil, iar nu vreo ideologie utopică. Distrugerea nu a fost o autodistrugere, tânăra „regiune de dezvoltare” neavând nimic în comun cu colosii cu picioarele de lut din vecinătate. I-ar fi trebuit o neutralitate, helveto-suedeză, însă Austria trebuia să-si ia înapoi o parte din ceea ce a investit.
Si din acest moment înteleg războiul declarat de americani britanicilor. E drept că a mai intervenit si Oceanul Atlantic.
Dacă, prin absurd, în 1918 proclamata Republică a Sfaturilor se înconjura cu un ocean si cu putină armată, lumea n-ar mai fi fost silită să emigreze în America.
Revenind, una din cele mai penibile asemănări pe care le face Zinoviev este aceea dintre occidentalism si comunism. De ce nu între comunism si fascism?
Pentru că din zgârie-norii Universitătii Lomonosov nu se gândeste la fel ca din Empire State Building.
Multumesc Observatorului pentru gazduire.
|
Lucian Bureriu 2/26/2008 |
Contact: |
|
|
