S-a stins lumina unei legende – Tutu George Georgescu
Încă din anii tineretii mele, pe vremea adolescentei cu revelatii muzicale, la concertele simfonice ale Filarmonicii de la Ateneul Român o pereche princiară ne impresiona pe toti în mod deosebit. Maestrul George Georgescu, la pupitrul orchestrei si, în sală, într-o lojă din stânga, superba sa sotie, Doamna Tutu, cum o numeam, cu o familiaritate doar soptită. Fiecare în felul său atrăgea privirile si admiratia. Cine nu ar fi simti astfel, când Maestrul urca la pupitru si ridica bagheta, dând semnul miracolului sonor. Dar cine ar fi putut să nu îsi îndrepte privirile spre distinsa Mare Doamnă, de o frumusete mândră, oarecum severă, foarte elegantă si sobră, inspirând respectul cuvenit al celei ce îl însotea în viată pe artistul dintâi al muzicii epocii?. Pentru toti, prea devreme, George Georgescu a plecat, iar Doamna Tutu a continuat, decenii de-a rândul, un drum al poverilor singurătătii. Poate singura sa consolare rămânea reperul de existentă al fiicei sale Ioana si construirea recursului la memorie pentru perpetuarea amintirii Maestrului. Mai aproape i-am fost în acesti ultimi ani, când urcase, cu aceeasi semetie, anii vârstei înalte. Mereu se aflau în jurul său personalităti ale culturii, din cele mai diverse domenii. Stia tot, asculta tot, discuta despre orice eveniment care merita interesul si, chiar când întunericul îi umbrise vederea, scruta cu ochii mintii realitatea. Pasionată de muzică, inventaria, în emisiunile de radio, fiecare clipă de auditie în care îl reîntâlnea pe Maestru, cultiva cu orice idee numele lui. Fondatoare a Concursului „George Georgescu” la Tulcea, oras natal al artistului, lupta pentru promovarea fiecărui talent ce se ivea. De curând fusese fericită că un laureat al acestui concurs, violonistul Stefan Besan, câstigase competitia Euroviziunii clasice, în etapa natională. Peste timpul ce s-a adunat nu a venit osteneala, nici blazarea, frumusetea tineretii si maturitătii se împlinea prin energia de personalitate, inconfundabilă. Doamna Tutu, cea care a scris biografia sotului ei, ca martor si admirator al Maestrului, regândea fiecare clipă si judeca orice semn de lasitate sau necuviintă fată de amintirea sa cea mai de pret. A trăit, aproape un veac, ca legendă a iubirii prin valoare, înconjurată, până la ceasul din urmă, de admiratia noastră afectuoasă. Lumina vietii sale s-a stins, dar nu si ecoul unei fiinte reunind nimbul rememorării perpetue.
|
Grigore Constantinescu 2/18/2008 |
Contact: |
|
|