Gheorghe Dumitrescu - Bistrita , o personalitate a culturii romanesti ( 2 )
"Izvorasul" a fost, din multe puncte de vedere, o aparitie unica in publicistica romaneasca interbelica. A fost, astfel, prima revista de "folclor literar, muzical si de arta populara", abordate simultan, atat cu scopul identificarii si popularizarii cat si al interpretarii, comentarii accesibile categoriilor largi de cititori, intelectuali si chiar oameni simpli, sensibili fata de acest tezaur al spiritualitatii romanesti.
Fiind ordonate dupa criterii tematice si educative, notate muzical, cantecele si dansurile populare erau valorificate frecvent in scoli, la activitatile didactico-educative, intrand de asemenea in repertoriul artistilor amatori, mai ales din mediul rural. Periodic, paralel cu aparitia revistei, erau tiparite si brosuri speciale cu cantece si anecdote, maxime populare care de asemenea cunosteau o larga raspandire, in ciuda tirajelor modeste, conditionate de costul ridicat al hartiei si suprasolicitarea inimosilor redactori. In fine, "Izvorasul" ramane revista de folclor cu cea mai mare longevitate din perioada interbelica, fapt cu atat mai semnificativ, cu cat aceasta, desi a valorificat creatia populara colectionata si de culegatori receptivi de pe intreg cuprinsul tarii, in ce priveste activitatea redactionala, a contat in exclusivitate pe pasiunea , priceperea si harul artistic , resursele material-financiare doar ale neobositului preot si om de cultura Gheorghe Dumitrescu-Bistrita, sprijinit, cu dragoste si intelegere, de sotia sa devotata, invatatoarea Olimpia Dumitrescu.
Indeplinindu-si, cu pilduitoare constiinciozitate si devotament, misiunea de pastor spiritual al satenilor sai, preotul Gheorghe Dumitrescu-Bistrita si-a consacrat viata si altor elevate acte de cultura, incepand cu initierea satenilor in ce priveste munca pamantului, gospodarirea chibzuita a averilor, bunele deprinderi igenice, dar si organizarea de coruri, excursii in tara si strainatate cu enoriasii, participarea activa la evenimentele stiintifice si cultural-artistice initiate pe plan local sau national. A intretinut o larga corespondenta, a primit continu vizitatori atat din tara cat si din strainatate, care doreau sa-l cunoasca, sa-i ceara relatii, sa-i vada casa, devenita un adevarat muzeu, cuprinzand colectiile complete ale "Izvorasului", mape cu zeci de mii de creatii populare, corespondenta, pictura de inspiratie folclorica, o biblioteca de acelasi profil cu carti si colectii ale altor publicatii, mai vechi sau mai recente, de o deosebita valoare stiintifica si documentara. Numerosi studenti care si-au intocmit lucrarile de diploma, doctoranzi care au abordat teme legate de folclor, personalitati culturale si politice au beneficiat deopotriva de bunavointa si ospitalitatea preotului Gheorghe Dumitrescu-Bistrita zi de zi, de-a lungul intregii sale vieti. I-am fost prieten apropiat pana la sfarsitul vietii sale, insa marturisesc ca eram mereu impresionat de vitalitatea si pasiunea neistovita, fiindca, devenit chiar nonagenar, continua sa raspunda unor invitatii de participare la diferite intalniri, conferinte organizate la resedinta de judet si nu numai ; trimitea colaborari la diverse publicatii, prezida reuniuni stiintifice si profesionale, juriile unor concursuri cultural-artistice. Despre viata si activitatea lui continua sa se scrie frecvent in presa, literatura de specialitate ; studii si antologii de folclor continua sa-i valorifice creatii populare culese din diferite zone ale tarii, publicatii literare sau societati culturale, emisiuni rtv, ansambluri artistice poarta deja numele de "Izvorasul". Din partea forurilor culturale ale tarii,.a primit inalte ordine si titluri, ca semn al unei binemeritate pretuiri pentru activitatea sa valoroasa, contributia exceptionala la imbogatirea spiritualitatii romanesti prin cercetarea si punerea in valoare a resurselor inestimabile si inepuizabile ale folclorului national. Cu discretia-i caracteristica, imi marturisea ca, nu de putine ori, i s-au oferit tentante propuneri, posibilitati de ascensiune pe scara ierarhiilor profesionale ori socio-culturale ; el a preferat, insa, statornic "aerul tare si sanatos al satului natal, slujirea nemijlocita si devotata a obstei", careia i-a datorat supremele obligatii si satisfactii ca slujitor al bisericii, om de cultur` si cetatean.
In vechiul si pitorescul sat mehedintean Bistrita, in pragul unei case simple, dar spatioase si primitoare, cu ferestrele larg deschise spre straturile de flori, tufele de liliac si merii batrani ai unei fermecatoare gradini, cu miros de trandafiri si busuioc, eram, de fiecare data, intampinat de preotul Gheorghe Dumitrescu-Bistrita cu acelasi zambet blajin, cu privirea sa calda si vocea amabila, urandu-mi "Bine-ati venit"! Raspundea totdeauna, cu promtitudine si deosebita placere, cand il invitam la sedintele de cerc pedagogic ale profesorilor de limba romana, simpozioane, sesiuni de referate si comunicari, la intalnirile emotionante cu elevii diferitelor scoli carora le vorbea cu har si o insufletire aparte despre bogatia si farmecul creatiilor populare, despre revista "Izvorasul" din a carei colectie purta mereu cu sine cateva exemplare. In primavara anului 1981, in timpul cand conduceam Lectoratul Romanesc din Finlanda (in cadrul Universitatilor Turku si Helsinki), am avut placuta surpriza de a primi de la dansul un set aproape complet al "Izvorasului", pe care l-am donat bibliotecii Facultatii de Limbi Romanice, in cadrul careia functiona lectoratul. Cu acel prilej a fost organizata o seara culturala cu studentii si ceilalti lectori ai facultatii, care au luat cunostinta de bogatia si farmecul folclorului romanesc iar presedintele de atunci al Asociatiei de Prietenie Finlanda-Romania, distinsul profesor romanist Lauri Lindgren, a exprimat calde multumiri pentru gestul amabil al donatorului, promitand o vizita in Mehedintiul oltenesc, ceea ce s-a si intamplat peste vreo doi ani.
Gheorghe Dumitrescu-Bistrita nu a avut inalte studii, nici n-a ravnit la functii, ranguri superioare pentru vremelnice reputatii ; el a preferat sa-si petreaca si sa-si implineasca intreaga viata in satul natal, sa-si slujeasca nemijlocit, cu dragoste crestineasca si remarcabila intelepciune, enoriasii, satenii sai dragi si nu numai, el a infaptuit un memorabil si pretios act de cultura nationala prin mijlocirea revistei "Izvorasul", de care s-a simtit legat sufleteste intreaga viata.
Intr-un emotionant "Cuvant inainte" din primele numere ale revistei, el spunea "...Cine voieste sa cunoasca IZVORASUL, sa se adape din stropii sai si se va umple de multa bucurie si multumire sufleteasca. Apropiati-va inima voastra de murmurul sau ! Sapati in adancul inimii voastre intelesul glasului sau. Treziti-va sentimentul de dragoste pentru tot ce-i iesit din poporul romanesc si veti intelege strigatul si ganguritul lui adanc. La sanul acestui fraged vestitor al unor comori de mare pret, se trezesc bucurii nenumarate si uitate. Cercetati-le si nu veti ramane departe de susurul undelor sale. El trimite, tuturor celor ce i se apropie, recunostinta sa".
Voi incheia, reproducand versurile unui vechi cantec popular al carui text mi l-a adaugat felicitarii pe care mi-a trimis-o cu prilejul sarbatorilor de iarna si Anului Nou 1982. Cantecul, cules din localitatea Izvorul Barzei (Mehedinti), a aparut in revista "Izvorasul", anul XXI, nr. 4, din luna aprilie, 1940.
Foaie verde flori de fraga, De se leaga de- copila,
Dorul de cine se leaga Uita vadra la fantana
Nu mai face nicio treaba. Si cusatura pe mana.
De se leaga de-o nevasta, De se leaga de-un batran,
Uita rostul de prin casa, Uita coasa-nfipta-n fan
Nici in razboi nu ma tasa. Si pleaca prin sat nebun.
De se leaga de-un voinic, Si de mine s-a legat
Uita fanul necosit Ca fasolea pe arag,
Si ogorul neprasit. Ca boala de om sarac.
Prof. Florian VLADICA
|
Florian Vladica 2/15/2008 |
Contact: |
|
|
