Dreptul la nemurire.
DREPTUL LA NEMURIRE Uneori imi vine sa cred ca ceata e-o intrare in lumea de la-nceput in care toate lucrurile salasluiau impreuna fara ca ele sa fi stiut Ce minunat trebuie sa fi fost sa-ti schimbi in fiecare clipa identitatea! ca intr-o mare calatorie prin lumi si-apoi nimic sa nu mai stii pe de rost Nimic nu era mare, nici mic nici sunet, nici culoare Totul era numai ura si dragoste Totul era nedumerire pentru memoria care-n curand avea sa ne ia dreptul la nemurire. MENITA SUNT SA PLEC CURAND Ci iata-ma: eroare pe-o tampla de pamant de mine dezbracandu-ma pana ma-ntunec pana din nou voi fi punct umilul punct... Ma-ntampina in mine ceata - menita sunt sa plec curand Pana atunci voi inflori intr-un imens si trist sarut si, devorata de lumina, raman o casa miscatoare cum melci cu balele uscate la intamplare dusi de vant. EPIFANIE Ci iata-ma: in orizontul auroral al firii - deschidere lumina Nascandu-ma din mine eu sunt deja iubire Ma poti numi Eva - sunt ziua sunt noaptea ta Cat timp raman de paza la Poarta Cerului desfereca-ma de mine si-ai sa te nasti si tu, Adam De fapt nu sunt sigura ca sunt eu Eva stiu doar ca ocup un teritoriu imprejmuit de existenta mea Pot fi oricine oricine altcineva numai sa vin sa vin ascunzandu-ma in proprii mei pasi Urasc plecarile - ele sunt numai ascunsul fara mine ele pun in aceeasi clepsidra iubire si ura de iubire. PYTAGORA O, Pytagora, intoarce-ti tabla! sa-nchidem universul intr-un numar Poate ca Atlas s-ar trezi din somnu-i si n-ar mai tine cerul pe un umar Mai lesne muzica astrala ne-ar cuprinde si cifre reci doar ne-ar dansa pe gura Noi insine doar cifre muzicale-am fi si viata-ar deveni cu mult mai pura. INTRE FIRE SI GAND Cheama-ma! - tu esti insasi chemarea firii a firii care se daruie Ocroteste adevarul nostru dezvaluit in pragul cuvantului Eu sunt undeva intre fire si gand: jumatate frumusete jumatate adevar Daruieste-mi libertatea de a asculta porunca firii si prin ochii ei sa contemplu inaltimea locuirii mele. MIRAREA Mirarea doar - stiu - ea a fost principiul celor ce nu stiau sa vada De-aceea poate cand ai aparut intunecoase muzici m-au patruns si-am invatat sa zbor ascuns si nu stiam ca mituri gem in mine nu, nu stiam ca sunt bogata De-atata nebanuita fericire cred sufletul mi s-a topit si n-am bagat de seama ca nu mai esti cu mine Oare atunci sa fi murit?... FARA MIRARE Mereu materie devin fara suras, fara suspin Bacovia nu banuia cat de usor e sa devii tu insuti haina cea mai grea In mine un strain ar vrea s-asculte sunete obscure Dar eu nici nu-mi mai amintesc sa-l fi -ntalnit Ma-ntorc in forma cea mai pura si de pe-acum mi se nazare c-o piatra mi s-a prins de trup - ca-n joaca, fara nici o ura - si-n ea patrund fara mirare. SA CRED CA VIS A FOST Vreau doar s-adorm sa trec din somn in somn - in vis mi-apare lumea mult mai clara Ce pot sa fac printre atatea gheturi si, treaza, cum sa-ndur noaptea polara?... In somnul meu ma simt ca o regina La sanii inhamati am caini si reni Imi va surade somnul meu de iarna cu capul drept pe muschi si pe licheni Nu-mi va fi teama - jur pe Empedocle - inconjurata de-aer, apa, foc pamantu-mi va fi singurul prieten dormind cu nesfarsirea la un loc Schimbandu-mi forma-n fiecare somn mereu cu un atom sa curg mai jos, sa cred ca vis a fost tot ce-am trait fidela sa-i raman lui Democrit. ZBOR INTRE SPATII Asculta-mi soaptele indepartate - e-un semn ca si-alte vieti eu am trait - pe roata stelelor incercanate de cer nu stiu a cata oara m-am ivit Vartejuri de atomi plutind in spatii prin ce miracol oare s-au ivit de-n plasma lor cand ochii i-am deschis am respirat intregul infinit?... Desprinsa bine inca nu eram de-acel vartej ce m-a adus din spatii - o mana era apa, alta, foc parul era-ncalcit ca la sihastri si ma roteam cu tine la un loc - doua comete ratacite printre astri Nici nu stiam cine imi sunt parinti - ma inchinam lui Thetis sau Ocean - si m-am trezit a doua zi pe Terra pagana, ratacita printre sfinti Eu cantr-un vis imi depan rostuirea Stiu doar cum sa-ti raspund cand tu ma chemi Hai, cheama-ma! ca sa incepem dansul pe care-l stim din nestiute vremi. RAMAI ASA Nu ma cauta mai aproape de Calea Lactee - sunt numai cant - Doar firea - taina cufundata-n uitare - ramane gand Eroare devine totul cand iubesti imprejmuirile Ramai asa si-ai sa-mi vezi chipul oglindindu-se in adancul fiintei tale.
|
Olga Alexandra Diaconu 2/12/2008 |
Contact: |
|
|