Locuri spirituale si orase din Romania ( nr 49 ) : Manastirea Maxineni si Orasul Covasna
N.O.
Prezentarea se face in ordine alfabetica. Rubrica de Dan Ghinea din Toronto
Manastirea Maxineni
Situata in Sud-Estul Romaniei, in cadrul Episcopiei Dunarii de Jos din Mitropolia Munteniei, manastirea Maxineni se afla in arealul comunei Maxineni, judetul Braila, la 9 km Nord-Nord-Est de satul Maxineni si 35 km Nord-Vest de municipiul Braila, in apropierea zonei de confluenta a raului Buzau cu Siretul. {n prezent, manastirea Maxineni adaposteste 12 calugari care duc o viata de obste sub staretia lui Paisie Agache. Manastirea Maxineni este una dintre principalele ctitorii ale domnului Matei Basarab si ale sotiei sale, Elina, construita in anii 1637-1638, dar lucrarile de finisare ale bisericii cu hramul “Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul” si ale chiliilor au durat pana la 25 iunie 1651 cand a avut loc sfintirea sfantului lacas. Primul egumen al ctitoriei domnesti a fost ieromonahul Chiril, amintit in documentul de infiintare a manastirii din anul 1638. Manastirea Maxineni a mai fost consemnata ulterior intr-un hrisov solemn semnat de Matei Basarab la 27 noiembrie 1640 in care se mentioneaza ca manastirea Maxineni este una dintre marile sale ctitorii. Manastirea urma sa ocupe un loc insemnat in sistemul de aparare a |arii Romanesti deoarece ea se afla in imediata apropiere a raialei turcesti de la Braila. Acest rol de aparare si de avanpost al manastirii Maxineni este explicat si de grosimea zidurilor bisericii care atingeau un metru si jumatate, iar fundatia se afla la 2,5 metri sub pamant. Manastirea Maxineni a jucat de la inceput atat un rol spiritual si duhovnicesc, cat si unul militar si politic fapt ce a atras asupra sa numeroase atacuri si pradaciuni din partea unor osti straine. Din aceasta cauza domnii |arii Romanesti au intarit in secolele urmatoare starea materiala a manastirii Maxineni prin sprijinul lor neprecupetit. Printre domnii |arii Romanesti care au sustinut material si au ocrotit sfantul lacas se remarca Mihnea III (Mihail Radu), }erban Cantacuzino, Constantin Brancoveanu, }tefan Cantacuzino s.a. Cu toate acestea, din cauza vremurilor vitrege si ale frecventelor inundatii de la mijlocul secolului 18, provocate de revarsarile raului Siret, manastirea Maxineni a fost parasita, ramanand pustie, fara egumen si calugari. Pentru a fi salvata, domnul |arii Romanesti, Grigore II Ghica a transformat in 1750 aceasta manastire intr-un metoc administrat de egumenul manastirii “Sfantul Ioan” din Focsani. Cu toate acestea, in perioada ce a urmat, manastirea Maxineni a cunoscut o decadere accentuata din cauza ca nu a existat, totusi, o grija reala pentru ingrijirea si intarirea acestui metoc. Ca urmare a napraznicului cutremur din 14 octombrie 1802 si a celor din 1837 si 1856 asezamantul monahal a decazut permanent. {n 1858, guvernul a aprobat finantarea pentru recladirea bisericii sub coordonarea arhitectului Schatter si prin osardia caimacamului Alexandru Ghica si a egumenului Ciprian. Dupa 1864, biserica manastirii Maxineni a devenit biserica de mir, functionand ca atare pana la 17 feruarie 1917 cand in timpul luptelor din primul razboi mondial biserica a fost complet distrusa de obuzele tancurilor germane, ramanand in ruina peste 70 de ani. La 24 iunie 1990, protosinghelul Simion Victor Ovezea a oficiat prima slujba a sfintei Liturghii punand bazele unei noi comunitati monahale in apropierea zidurilor ruinate ale vechiului lacas de cult de la Maxineni. {n prezent acest complex monahal se afla in plin proces de extindere atat in ceea ce priveste constructiile, cat si a cresterii numarului de calugari. Dupa moartea lui Simion Victor Ovezea, efortul de dezvoltare a manastirii Maxineni a fost continuat de obstea de monahi in frunte cu staretul Paisie Agache, sprijiniti si de Primaria municipiului Braila si de numerosi credinciosi. La 24 iunie 2004, P.S. episcop Casian al Dunarii de Jos a oficiat slujba de sfintire a noiii biserici de la manastirea Maxineni al carui hram este “Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul”.
Covasna
Oras in partea centrala a Romaniei, situat in Estul judetului cu acelasi nume, in Est-Sud Estul depresiunii Targu Secuiesc, la poalele de Vest ale muntilor Vrancea, la 550-600 m altitudine, pe cursul superior al raului Covasna, la 35 km Est de municipiul Sfantu Gheorghe, la intersectia paralelei de 45º51'00" latitudine nordica cu meridianul de 26º10'60" longitudine estica. Din punct de vedere demografic Covasna face parte din categoria oraselor mici, cu o populatie actuala de 11 530 locuitori, din care 5 665 de sex masculin si 5 865 de sex feminin. Cu toate ca este un oras mic, evolutia numerica a populatiei a cunoscut o crestere permanenta, respectiv de la 3 110 locuitori in 1850, la 3 628 locuitori in 1880, 6 276 suflete in 1941, 7 290 persoane in 1956, 7 831 locuitori in 1966, 9 308 locuitori in 1977 si 12 515 locuitori in 1992. Sub aspectul componentei etnice, in anul 2002 in Covasna locuiau 7 549 persoane de etnie maghiara/secui (66,4%), 3 672 romani (32,3%) si 148 persoane de alte nationalitati (1,3%), iar sub aspect confesional, in acelasi an in Covasna erau 5 211 reformati (45,8%), 3 224 ortodocsi (28,4%), 2 316 romano-catolici (20,4%), 67 baptisti (0,6%), 47 unitarieni (0,4%) si 504 de alte confesiuni (4,4%). Orasul Covasna se extinde pe o suprafata totala de 15,8 kmp, din care 7,9 kmp in intravilan unde exista o densitate a populatiei de 1 459 locuitori pe kmp. Activitatea economica a urbei se remarca prin exploatarea si prelucrarea lemnului (mobila, cherestea), prin existenta unei fabrici de caramida, a unei filaturi si tesatorii de lana si a unei statii de imbuteliere a apelor minerale (din 1878). De altfel, Covasna mai este cunoscuta si sub denumirea de orasul celor 1 500 de izvoare cu ape minerale carbogazoase, bicarbonatate, clorurosodice, feruginoase, iodurate, bromurate. Apele minerale de la Covasna au fost medaliate cu aur la Trieste in 1882. Existenta atator izvoare cu ape minerale a facut ca asezarea sa se dezvolte ca una dintre cele mai importante statiuni balneoclimaterice de interes general din Romania avand o activitate permanenta in tot timpul anului. Statiunea este indicata pentru tratarea afectiunilor cardiovasculare (infarct miocardic la minimum trei luni dupa externarea din spital, cardiopatie ischemica, insuficienta mitrala si aortica compensata, hipertensiune arteriala etc.), a celor hepato-biliare (dischinezie biliara, colecistita cronica necalculoasa, pancreatita cronica etc.), digestive (gastrite cronice hiperacide, ulcere gastrice si duodenale cronice) si a unor boli asociate (obezitate complicata cu afectiuni cardiovasculare, nevroze astenice si respiratorii s.a.). O deosebita valoare terapeutica o au mofetele (emanatii de dioxid de carbon) extinse pe o suprafata de 40 ha. Statiunea dispune de instalatii moderne pentru mofete si pentru diverse proceduri, de un spital cu profil cardiologic (infiintat in 1952), de doua sanatorii pentru copii (unul cu profil de tratare a sechelelor de reumatism cardio-articular si altul pentru tratarea sechelelor dupa hepatita).
Istoric. Sapaturile arheologice din anii 1942-1943, 1949 si 1986 efectuate pe dealul Zanelor (938 m altitudine), aflat in arealul orasului Covasna, au scos la iveala urmele unei cetati dacice datand din secolele 1 i.Hr. – 1 d.Hr. in care s-au gasit arme si unelte din fier, monede romane, caramizi romane si o cantitate mare de ceramica dacica lucrata cu mana sau la roata. {ntamplator, in perimetrul orasului Covasna au fost descoperite vestigii si mai vechi de locuire, printre care topoare din piatra si cupru si fragmente ceramice din Neolitic, apartinand culturii Boian (mileniile 5-4 i.Hr.), un fragment de spada din epoca Bronzului, fragmente ceramice dacice din a doua epoca a Fierului (secolele 5 i.Hr.-1 d.Hr.) s.a.. Continuitatea de locuire a populatiei autohtone este confirmata si de unele desoperiri din cartierul Voinesti, care dateaza din perioada migratiilor popoarelor (secolele 4-6). O data cu patrunderea maghiarilor in Transilvania, in zona Covasnei au fost colonizati secui (persoane apartinand unei populatii rezultata, probabil, din amestecul unor populatii turcice, ulerior maghiarizata). Localitatea apare mentionata documentar pentru prima oara in 1548 cu numele Kowazna, iar in 1567 sunt consemnate existenta a 61 de case in cadrul asezarii. {n anul 1764, din ordinul imparatesei Maria Tereza au fost infiintate la Covasna regimente de graniceri secui. {n 1867, Covasna era cea mai importanta comuna si centru administrativ al scaunului Orbai, cu tribunal, iar in 1881 a intrat in categoria statiunilor balneoclimaterice. La 17 februarie 1968, comuna Covasna a fost trecuta in categoria oraselor.
Monumente: ruinele cetatii dacice de pe dealul Zanelor; biserica ortodoxa cu hramul “Sfantul Nicolae” (1794-1800, cu picturi murale interioare originare); biserica in stil romanic (secolele 13-14, cu refaceri ulterioare in stilurile gotic si baroc); monumentul eroilor din al doilea razboi mondial, dezvelit la 9 mai 1973, opera a sculptorului Theodor Ionescu. {n centrul orasului se afla rezervatia geologica “Balta dracului”, declarata monument al naturii, cu intense emanatii de dioxid de carbon care antreneaza din adancuri si apele minerale iesind la suprafata sub forma unor eruptii. Cele mai importante eruptii au avut loc in 1837, 1857, 1864, 1885 si 1984. O importanta turistica deosebita o are mocanita – o cale ferata cu ecartament ingust care leaga orasul Covasna de comuna Comandau, construita pe plan inclinat in 1889 pentru transportul lemnelor taiate din padurile inconjuratoare. Ultima cursa a acestei mocanite a avut loc in 1999, in prezent linia este abandonata din cauza deteriorarii accentuate.
|
Dan Ghinea 2/9/2008 |
Contact: |
|
|
