Tablete pentru prieteni : Drepturi si procreatie
Parerile sunt impartite in ce priveste menirea omului pe acest pamint; religia sustine ca exista asemenea menire; dar ce este absolut sigur e ca el are dreptul de a se inmulti-drept dat -conform Bibliei- si de D-zeu-pentruca specia umana sa nu se piarda, ba dimpotriva ,inmultindu-se ,omul sa poata sa prospere biologic si prin credinta si iubire sa se poata apropia de Creator.
Procesul prin care se realizeaza inmultirea speciei umane este bine cunoscut si are particular faptul ca se produce ,in mod normal,obisnuit, prin atractia emotionala -mergind pina la iubire, sentiment specific omului-- intre doua fiinte de sex diferit care prin raport sexual pun in contact cite o celula (ovulul si spermatozoidul) care schimba intre ele capitalul genetic -cromosomii- pentru a genera o noua celula care va forma prin crestere si desvoltare o noua fiinta.;aceasta noua celula -gametul- contine deci cite o jumatate din numarul total cromosomial ,rezultat prin "splitting" longitudinal, al fiecaruiia din cei doi participanti la acest act.
Este deci important de subliniat ca fiinta noua-copilul- care rezulta contine un capital genetic mixt provenit dela ambii parintii sau simpli parteneri;genetic vorbind el nu este exclusiv nici ca mama ,nici ca tatal lui;el este "El" ,o fiinta noua si deosebita de fiecare parinte in parte.
Acest adevar este deosebit de important sa fie retinut deoarece adeseeori se creaza confuzii in cazuri de separare a parintilor sau de neintelegeri care survin in cazul cuplurilor care au copii dar nu sunt casatoriti sau mai ales in cazul de decizii de a avorta o sarcina nedorita sau survenita in caz de abuz domestic sau mai ales viol.
In aceste imprejurari ,de cele mai multe ori dramatice, societatea este pusa in situatia de a decide intre dreptul femeii de a avorta o sarcina nedorita (rezultata in urma unui viol,a unui raport incidental considerat ulterior ca nedorit, etc) dreptul tatalui de a fi ori nu de acrord cu decizia mamei de a intrerupe sarcina si dreptul la viatza al fiintei potentiale -foetusul care este considerat ca atare incepind dela a 12-cea saptamina a sarcinii.;intreruprea de sarcina dupa a treia luna e considerata omucidere desi in realitate embionul nu este decit o etapa in desvoltarea foetus-ului si ca atare eradicarea lui -in fapt -este analoaga unei ucideri o unei fiinte in curs de desvoltare astfel incit aceasta diferentiere apare ca arbitrara.
Nu este mai putin adevart faptul subliniat de abortionisti ca o "sarcina nedorita" reprezinta o considerabila trauma emotionala pentru o femeie si ca ea are dreptul sa fie ajutata sa redevina o fiinta normala prin evacuarea sarcinii. In aceste situatii societatea este de parere ca dreptul femeii prevaleaza nu pentruca ea ar fi purtatoarea sarcinii -oarecum considerata ca avind prin aceasta un exclusiv drept asupra copilului - ci pentruca avortul este in acest caz considerat ca un "tratament" care o readuce la o viatza normala.Considerat astfel avortul ar parea ca are o justificare morala si medicala;faptul ca femeia este purtatoarea sarcinii si ca atare ar avea drept de decizie asupra sarcinii in orice imprejurare este o asertiune total nejustificata deoarece biologic sarcina nu rezulta numai din contributia ei cromosomiala ci si din contributia partenerului iar copilul este o entitate separata de amindoi partenerii si ca atare "libertatea" si "dreptul lui la viatza" trebue aparate de catre societate.
Daca "drepturile" femeii si copilului in procreatie sunt ceva mai clare cele ale barbatului par limitate: teoretic ar avea dreptul sa participe la decizia unui avort in caz de "sarcina nedorita" dar categoric nu poate avea nicio pretentie in caz de viol domestic sau de alta natura.
Rezulta din cele infatisate ca aceasta problema este extrem de complexa si cere inca atentie, competenta si contributia intregii societati.
Dr Dinu Dimitriu / Toronto
|
Dr Dinu Dimitriu 2/8/2008 |
Contact: |
|
|
