Antologii regionale - Laval - Canada
Având în vedere gradul înalt de interes pentru păstrarea tradiţiei francofone, al cărei standard îl poartă regiunea Québec, cei care-şi revendică limba franceză ca mijloc de comunicare, de habitat şi-au câştigat deja dreptul la o literatură în consens. Adică una care să-i reprezinte, să le fixeze contribuţiile în activitatea lor spirituală.
Din această perspectivă, a înţelesurilor oficiale de repartizare pe zone, profesorul şi scriitorul Patrick Coopens, în calitate de preşedinte al Societăţii literare din Laval, fondată în 1985, a realizat , în 1988, o primă Anthologie des écrivains lavallois d’aujord’hui, de 288 pagini.
Ea este semnificativă în sine, fiindcă oferă un panopticum de valori ale scrisului, realizate de pasionaţi ai condeilului, de diverse vârste – născuţi după 1920, până în 1971, la cei care se mai aflau în amfiteatre sau săli de curs.
Cei 67 de autori (dintre care 37, femei) au cunoscut aceeaşi identificare de structură, indiferent de prestigiul pe care îl au într-un domeniu sau altul. Adică, o fotografie, un succint c.v., o confesiune sau o motivaţie a acelui de ce scriu ? (pe care l-am întâlnit în perioada interbelică şi în România), o bibliografie, texte originale sau fragmente ca o carte de vizită indispensabilă.
Rezervarea de pagini ( 2-3-4-5-6-7-) a fost impusă totuşi nu de dimensiunea secvenţelor de carte, ci de întinderea operei scriitorului. Pentru exemplificare, am reţinut trei nume. Primul – Michel Cailloux (n. 1931, în Franţa), autor dramatic şi magician, specialist în literatură pentru copii, al unor seriale de televiziune foarte populare : Michel-le-Magicien, Bobino, Nic şi Pic . Prin acest spaţiu al scrisului, Cailloux a obţinut numeroase premii în ţară şi în străinătate, la rându-i fiind nominalizat în jurii de prestigiu.
Scriind pentru copii, el mărturiseşte că nu poţi trişa dacă nu te exprimi sincer şi apelezi la convenţii. Opera lui număra la 1988 cinci comedii pentru televiziune, o piesă de teatru, 16 discursuri pentru copii, patru dintre ele pe muzică de Beethoven, Mozart, Schubert şi Chopin, 11 titluri de cărţi , cu desene şi ilustraţii pentru copii, 8 dintre ele având benzi desenate şi altele.
Al doilea nume – Jean Comeau (n. 1947). El are specializări în artă, litere, pedagogie, în lingvistică, muzică şi în teatru. În prezent, predă discipline de teatru, de muzică şi de franceză, se subînţelege că, abordând atâtea domenii, are şi lucrări ca rezultante normale. Definind scrisul, el îl vede ca pe o dezolare în faţa paginii albe, ca o chestiune de angoasare. Ş.a.m.d.
Al treilea nume este cel al responsabilului de carte Patrick Coppens. Născut în Franţa (3 mai 1943), a venit în Québec în 1968. Este poet, prozator, critic şi istoric literar, cercetător avizat al fenomenului cultural quebecos. Exemplu de acribie şi sobrietate par lui même l-am descoperit în lucrarea din 1982, intitulată Littérature québécoise contemporaine, prefaţată de Gaston Miron. Avea zece titluri înregistrate la data publicării antologiei.
Se cuvine să observăm unitatea de vederi în privinţa importanţei scrisului pe care o acordă toţi cei care participă lunar în Laval la reuniunile de lucru ale Societăţii literare. După o investigaţie la pas, cei care îşi spun cu o doză de particularitate écrivains lavallois, după modelul quebecoşilor, provin din diferite colţuri ale lumii, aclimatizându-se în Canada pentru totdeauna. Sunt din Egipt, Haiti, Liban, Maroc, Tunisia, Italia, Franţa. Scriu şi publică în limba franceză în zeci de reviste şi jurnale, fără să-şi uite teme ori subiecte din ţara lor de origine.
Fulvio Caccia, venit de la Florenţa, este redactor-şef al publicaţiei magazin “Vice versa”. Într-o poemă, în vers liber, Inamorata II, îşi cântă iubirea întâlnită, mărturisindu-i deschis că i-a fost ca un deziderat încă din tinereţe. Refrenul în italiană sună calm, muzical.
Deşi născut în Montréal (la 6 august 1953), Antonio d’Alfonso are un text picant, intitulat italieneşte – Nonna Lucia.
Haitianul Jean-Claude Felix (n. 24 febr. 1952) scrie eseuri, proză şi poezie. În poemul reprodus – Cri d’appartenance, punctează drama oamenilor din Caraibe, înfruntarea dintre socialismul din Cuba şi capitalismul de la New York. Şi nu numai. Etc. Etc.
Am punctat doar câteva elemente de fond ale acestei antologii, care are o notă pur informativă. O evaluare cât de cât parţială, prin citate…critice, era neapărat necesară. Nu putem deduce în niciun fel cam ce poziţie valorică ocupă aceşti scriitori într-un context mai generos. Câţiva dintre ei sunt membri ai unor asociaţii sau societăţi din Québec şi puţini (2-3) ai organismelor centrale din Canada.
Trebuia poate să văd şi revista “Le littéraire de Laval” să-mi dau seama dacă prin ceea ce se publică acolo “ieşirea” textelor poate fi pusă dincolo de frontiera zonei, mergând până în îndepărtata Franţă. Pe de altă parte, textele literare propriuzise sunt insuficiente ca să pot înclina balanţa în spre lecturi entuziaste, decisive.
Foarte important mi s-a părut şi faptul că diversitatea impresionantă de preocupări profesionale nu transpare tale-quale în creţia lor literară.
În poezie, în niciun fel – aceleaşi racursiuri la viaţă, iubire, natură, tinereţe, scurgerea inexorabilă a timpului. Modelele franceze îndepărtate (şi nu numai) jalonează libertatea de expresie a tuturor.
Doar fragmentele de proză şi, desigur, cele de teatru au indicatori de frecvenţă a personajelor sau a localităţilor.
Selectiv, consemnez titluri ale unor volume de poezie : Veille (1982, Anne-Marie Alonzo), Fêlures da temp (1987, Bernard Antoun), Idole errante (1983, Claudine Bertrand), Le Tant -à- coeur (1986, Jean Chapdelaine Gagnon), Je suis ce que je suis(1983, François Charron), Le Bal des lucio les (haiku, 1987, Nane Couzier).
Ale unor volume de proză : Le Repaire des loups gri ( roman, 1962, Andre Marie Antoine Ber), Courageuse Myriam (roman, 1988, Marie Berjane), Le cri du ventre (roman, 1982, Josee Bonneville), Une mission d’Anthony Doughton (nuvele, 1945, Gilles Brevart), Nouvelles en couleurs (1985, Lisa Carducci).
Ale unor volume de teatru : Des lendemains écorchés (trgedie,1988, Jean – Claude Felix), Transit (teatru muzical), 1984, France Theoret), Aline et les araignées (Théâtre du lundi, 1987, Renée Thivierge).
Ale unor volume de eseuri : L’E(ê)tre et l’A(a)mour (eseu filosofic, 1989, Luise Brissette), Le Livre des proverbes québécois (1974, Pierre des Ruisseaux), Littérature, histoire, idéologie Québec – Haiti 1935-1975 (1980, Robert Giroux), Entre la parole et l’écriture (1982, Saint-John Kauss), Age poétique âge politique (1987, Claire Lejeune) Pause-lecture(1982, Jean – Louis le Scouarnec), Claude Gauvreau, le cygne (1978, Janou Saint-Denis).
Câteva titluri de publicaţii în care au apărut creaţiile literare ale celor din Laval: Arcade, Le Temps de vivre, Le Littéraire de Laval , Entre elles, Le Troisième Age, Liberté, Estuaire, Moebius, Pass-partout, Conjonction, Rond-point, Mot pour mot, Possibles, Le Matin, Panorama, Le Nouvelliste, Hobo-Québec, Les Cahiers de la Femme, Strategie şi multe altele.
Dincolo de indicii fireşti, utilizaţi în orice antologie care se respectă, s-ar impune câteva observaţii, nu atât despre calitatea textlor selectate (oricum, selecţia având o doză subiectivitate) , cât despre accentuatul specific local care nu şi-a etalat valenţele în vreun fel. Apoi, într-un context mai general, care ar fi al literaturii canadiene, în afara expresiei franceze, bine şi foarte bine susţinută de Québec, literatura din Laval nu se detaşează decât prin spaţiul de existenţă care-i reuneşte pe scriitorii antologaţi.
|
Marian Barbu 2/5/2008 |
Contact: |
|
|
