Interferentze : La inceput de an bisect
Ce idee buna sunt anii bisecti! Vin când trebuie, ca nu e niciodata destul timp, pentru ca toate automatizarile în tehnologie economisesc personalul angajat pe seama timpului consumatorilor.
Am scris cândva despre aventura instalarii unui lector DVD. Dar am constatat ca, în ciuda ameliorarii abilitatilor mele legate de tehnologia moderna, nu am mai mult timp la dispozitie. Traiesc cu impresia ca în jur se multiplica sursele de “furat” timpul meu. Evident ca de fiecare data când apare ceva nou în tabara “hotilor” de timp, îmi construiesc simultan o arma de aparare. De exemplu, când am constatat ca nu mai faceam fata asaltului de telefoane în care mi se ofereau serviciile diverselor companii publicitare, am recurs la afisarea numerelor de la se care suna, pentru a evita apelurile indezirabile.
Din pacate, imediat ce îmi construiesc o aparare, la putin timp apare din nou un bombardament de alte “facilitati” consumatoare de timp, cum este cel despre care vreau sa scriu astazi. Si nu e întâmplator ca o fac la începutul anului: tine loc de dorinta mea pentru anul acesta. Unii îsi doresc sa manânce mai putin, altii sa faca mai multa miscare. Ele se numesc, în limbaj nord-american “rezolutii”. Toti vorbesc despre rezolutii si în general rezolutiile sunt cam aceleasi în fiecare an, pentru ca degeaba hotarasti tu sa slabesti sau sa faci miscare, nu merge chiar asa usor, deci repeti rezolutia. Eu nu le numesc rezolutii, ci dorinte, pentru ca nu depind numai de mine. Mi-as dori, de exemplu, ca anul acesta sa fie un an “uman”, în care sa pot vorbi cu oameni atunci când cer un serviciu telefonic, nu doar cu roboti.
Prima oara când au aparut robotii telefonici fenomenul a fost primit cu oarecare neîncredere, dar dupa o vreme s-a constatat utilitatea lor si folosirea lor a intrat în cotidian. Dupa aceea însa au aparut acele programe telefonice în care ti se spunea sa apesi pe 1 daca vroiai ceva, pe 2 daca vroiai altceva si, dupa vreo cinci optiuni, sa apesi pe tasta cu steluta daca vroiai ca totul sa fie repetat. Evident, de foarte multe ori trebuia sa cer repetarea optiunilor si începând cu acel moment eram prinsa deja în fenomenul de “timp furat” de care vorbeam.
Cineva m-a învatat atunci un truc: daca apasam pe tasta zero, venea o operatoare si puteam cere ceea ce vroiam. O vreme trucul a functionat si în unele cazuri înca mai functioneaza! Nu însa când e vorba de companii total modernizate. Atunci nu mai dai de voce omeneasca decât dupa ce ai pierdut o mare cantitate de timp. Degeaba încerci sa apesi pe zero, nu merge!
Iata ce mi s-a întâmplat nu demult: compania m-a înzestrat cu un telefon celular. Eram la computer, în birou, cu telefonul celular alaturi. A sunat, am luat apelul, dar n-a raspuns. Dupa câteva minute s-a repetat figura. Dupa alte câteva minute aveam un mesaj (care era semnalat tot prin sonerie). Am încercat sa-mi iau mesajul, dar nu era nimeni. Si treaba se tot repeta. Degeaba am închis si redeschis telefonul, din cinci în cinci minute suna. Era clar ca era o defectiune care, cu zgomotul ei, ma distragea.
Am gasit în manualul aparatului un numar de telefon pentru reclamatii, numar pe care trebuia sa-l formez chiar de pe mobilul cu pricina. Am decis sa reclam si din acel moment a început aventura: am format numarul si mi-a raspuns un robot care mi-a dat sase optiuni, dar nu cu apasat pe tastele telefonului, ci cu vorbit. Robotul întreba, eu raspundeam si el fie întelegea, fie nu. În majoritatea cazurilor nu întelegea, eu repetam, el confirma, a fost un dialog lung si penibil.
Nu intru în amanuntele demersului meu, ar fi prea lung. Dupa vreo 15 minute de “negocieri” cu robotul, care repeta ce am spus eu si ma întreba de fiecare data daca era corect ce a înteles, iar eu raspundeam da sau nu, am dat înfine de o persoana adevarata. O fericire! I-am expus problema, a înteles-o dar, când sa verifice numarul, a constatat cu regret ca celularul meu era corporativ, nu particular, drept care trebuia sa folosesc un alt numar pentru reclamatii.
Am luat-o de la capat si, dupa ce am parcurs din nou aceleasi etape, în final, i-am explicat tehnicianului problema. Dar el mi-a spus ca defectiunea nu se putea fixa daca eu vorbeam de la telefonul mobil, asa ca am reluat totul de la capat sunând de la cel fix. In final, adica dupa vreo ora, problema era rezolvata. Fixarea propriuzisa a durat cinci minute, restul pana la o ora a fost dialogul meu cu robotii. Si pot prevedea deja ca, într-o situatie similara, voi fi din nou victima lungului sir de etape mâncatoare de timp si nervi!
Dorinta mea deci este sa am parte de un an mai “uman” si, fiind un an bisect, ma bucur ca îmi pot permite sa pierd un pic de timp cu roboti recalcitranti….ca altfel, oamenii, când am dat de ei, au fost toti extrem de amabili si eficienti!
|
Veronica Pavel Lerner 2/4/2008 |
Contact: |
|
|
