Note de calatorie from Havana, Cuba
Buna tuturor si La Multi Ani!
Ne-am intors de citeva zile din Havana dupa o vacanta, mai precis o excursie fotografica, de 14 zile.
Au fost doua saptamini total diferite de obisnuitul "all inclusive resort", pline de neprevazut, o fatzeta a Cubei pe care turistii nu o prea vad si pentru noi ca romani, o adevarata intoarcere in timp.
Prima impresie a fost de totala paragina. Imaginati-va un cimitir de masini si case, in care mecanici extrem de priceputi, in permanenta repara, schimba piese de la un Moskwick la o Lada, de la un Ford la un Trabant, intr-un efort disperat de a mentine starea de locomotie a celor patru roti. Cind reusesc, si asta se intimpla adesea, vopsesc in culorile cele mai artistice noua capodopera de ingeniozitate, care sub proaspatul strat de vopsea poate foarte bine sa aiba fierarie de 40, 50 de ani.
In privinta locuintelor povestea e de-andoaselea. Foste case coloniale total cazute in paragina, insalubre, troneaza intr-o semetie de cimitir la tot pasul. Sub staturi de moloz vezi pe ici pe colo mozaicuri ce ar face mindru si un rege. Balcoane superbe, in stil baroc, stau sa-ti cada in cap. Totul imi creaza impresia unui decor de film. Astept sa aud comanda regizorului “STOP!”, sa vad decorurile cum cad precum o draperie, dezvaluind adevarata fata a Havanei.
Dar vai! cortina nu se lasa!. Ceea ce vedem e realitatea extrem de trista in care oamenii traiesc de jumatate de secol. Ma gindesc ca poate nici nu stiu altceva pentru ca la fiecare colt de strada oamenii cinta, danseaza, beau si mai ca-i vezi facind dragoste in hirjonelile stadale. Havana e un spectacol fotografic de prima mina,cu potential imens pentru a gasi frumosul, asa cum spune poetul, in "flori de mucegai".
Ne-am hotarit sa nu stam intr-un hotel ci intr-o "casa particular", un fel de bed&breakfast cu conditii basic insa cu avantajul de a locui cu o familie de cubanezi, de a vorbi spaniola si de a vedea cum traiesc havanezii (havanistii?). Plus ca intre casa si Havana veche am facut in fiecare zi cam 8 km dus intors ( mersul pe jos plus mincare foarte putina egal citeva kilograme pierdute pe stazile Havanei!)
Una din experientele pe care ni le-am reamintit din tara a fost cea a autobuzelor pline pina la refuz and beyond ( 77 pasageri limita legala, in realitate cam 150 claie peste gramada, intr-un picior, o mina sau mai stiu eu ce!). Cubanezii extrem de politicosi, cu toata aglomeratia, dau locul femeilor, persoanelor in virsta, o adevarata aventura intr-un autobuz in care abia ai loc sa respiri. O alta chestie faina este ca daca ai ceva in mina si esti in picioare cei ce stau pe scaune iti iau respectivul bagaj si il tin pina la coborire (a lor sau a ta).
Plus ca trip-ul din centru la plaja cu autobuzul este cam 45 minute, timp destul sa te imprietenesti cu "colegii" de autobuz, sa afli ce mai e nou si sa descoperi in cite feluri poti sa stai precar, in picioare, intr-un bus, cu alte cuvinte, cit de bun contorsionist esti.
Havana veche, cea pentru turisti, incepe a fi refacuta, hoteluri si restaurante, strazi curate, vintage cars si glitz. La citiva pasi numai, intri insa intr-o alta lume, cea a lipsurilor, a cozilor si a saraciei lucii, o lume in care copii si adulti iti cer creioane si pixuri ca unul din lucrurile de mare valoare ( avertizati, am luat la noi citeva sute). Anyway, este extrem de greu de analizat si de inteles ce se intimpla acolo atit din punct de vedere economic cit si politic, mai ales ca la fiecare pas te lovesti de tot soiul de contradictii.
Oamenii in schimb sint extraordinari, plini de viata, de muzica si dans, deschisi, primitori si gata sa intre in vorba la orice pas, sa iti povesteasca, sa afle, sa comunice, sa te invite la ei acasa, sa iti arate, sa te ajute.
Ca in orice alt loc elementul criminal exista si in Havana ( din fericire noi nu am dat de el!) asa ca la fiecare pas un politist sau un havanez ne tot atragea atentia sa ne tinem cu ambele miini de camerele foto ( cum naiba sa mai faci si poze!) si sa nu intram in anumite cartiere "molto malo e bruto".
Ha! parca am putut sa ma inteleg cu Florin! Tocmai in cartierele acelea a trebuit sa mergem sa fotografiem, ba am intrat in tot felul de case de mie mi-a inghetat singele ( ori cade balconul sau acoperisul cu noi cu tot, ori ne pune cineva cutitul in git si raminem fara echipament foto!)
Din fericire experientele au fost de fiecare data frumoase, oamenii buni si generosi, iar mojitos si romul de 7 ani o minunatie!
Am atasat si citeva poze, majoritar cu oamenii Havanei care-i sint adevaratul spirit!
PS Speram sa construim curind un Web unde ve-ti putea vedea la un loc toate imaginile de arta.
Elena Dumitru si Florin Zamfirescu din Toronto
Nota Observator :
- mesaj trimis pe email catre prieteni si preluat de Observatorul
|
Elena Dumitru si Florin Zamfirescu 1/24/2008 |
Contact: |
|
|
