Sub semnul creativitatii : Evolutia mijloacelor de comunicare
Miracolul uman nu ar fi putut exista fără mijloace eficiente de comunicare. Pentru înregistrarea si transmiterea mesajelor, omul a folosit diversi purtători de lungă durată a informatiei, precum piatra cioplită, plăcile de lut ars, papirusul, pergamentul, care au marcat zorii omenirii, a descoperit apoi hârtia si recent mijloace moderne, ca: benzi si discuri magnetice, CD si DVD etc.
Incă din epoca preistorică, omul s-a folosit de semne pentru a transmite informatii. De la simple cercuri gravate în stâncă, ca cele de la Jinmium din nordul Australiei (datate cu circa 75 000 de ani î.C.), s-a trecut progresiv la desene stilizate si picturi, descoperite la Altamira (Spania), Lascaux (Franta) sau Cuciulat-Sălaj (România). Primele scrieri nu foloseau alfabetul, ci caractere care reprezentau obiecte sau actiuni, asa cum se procedează si astăzi în scrierea chineză.Este bine de mentionat că în urmă cu 5 000 de ani,în Sumer,o regiune situată între Tigru si Eufrat,unde au apărut primele orase-stat, se folosea scrierea cuneiformă, care s-a răspândit apoi în Orientul Apropiat si Orientul Mijlociu. Hieroglifele egiptene au apărut în jurul anului 3 000 î.C., fiind descifrate în 1822 de către Champollion pe baza unui text în transcriere trilingvă, găsit pe “piatra de la Rossette“ .
Alfabetul a fost inventat în Orientul Apropiat, răspândit progresiv sub diverse forme în scrierile arabe si ebraice, dar si în cele din Asia de sud-est, Tibet si India (sanscrita). Absenta vocalelor din alfabetul arab si ebraic este compensată de greci, care în sec. VIII î.C., au adaptat cerintelor limbii elene alfabetul folosit de fenicieni, un alt popor mediteranean. Romanii au preluat si trnsformat alfabetul grec si l-au răspândit în Europa Occidentală, unde, după alte modificări succesive a dat nastere alfabetului actual. Pe de altă parte, în unele tări slave (Rusia, Bulgaria, Serbia etc.) se utilizează alfabetul chirilic, a cărui origine este plasată de către lingvisti în sec. IX î.C., caracterele sale fiind litere grecesti sau împrumutate din alte limbi. Aparitia unui mijloc eficient de comunicare a reprezentat un salt urias în istoria culturii si civilizatiei. Pe drept cuvânt se poate spune că omul pentru a deveni om trebuie să răspundă la provocările vietii si să-si făurească destinul. Documentul scris este cel mai convingător mijloc pentru cunoasterea etapelor de evolutie ale omenirii. Dacă avem un prezent cu bune si cu rele, pe care vom construi un viitor mai mult sau mai putin sigur, este pentru că avem un trecut din care fiinta umană trebuie să tragă învătăminte. Nu degeaba se spune în popor că omul după cum îsi asterne, asa doarme. Dar atentie, dacă generalizăm la omenire, somnul ratiunii poate naste monstri, asa cum s-a întâmplat de multe ori în istorie.
Grecii si romanii au fost pasionati de literatură (Iliada si Odiseea – Homer, Orestia - Eschil, Oedip rege – Sofocle, Arta iubirii – Ovidiu, Bucolicele – Vergiliu. Medeea – Seneca), de filozofie (Thales din Milet, Heraclit din Efes, Socrate, Platon, Aristotel), drept (Legile celor 12 table – Roma), dar si de matematică (Pitagora, Euclid), fizică (Arhimede), astronomie (Aristarh, Ptolomeu), geografie (Strabon) si istorie (Herodot, Turcidide). Thales, Pitagora si Euclid au pus bazele geometriei, Hiparc din Alexandria a creat trigonometria, iar conceptia geocentrică formulată de Ptolomeu va dăinui în Evul Mediu până va fi înlăturată de ipoteza heliocentrică a lui Copernic. Sistemele de numeratie folosite de greci si romani erau complicate si incomode pentru efectuarea calculelor, fiind imprecis definite. Astfel, în notatia romană, simbolurile I(1),V(5), X(10), L(50), C(100), D(500), M(1000) îsi schimbă modul de operare în cadrul unui număr – se adună dacă este precedat de un simbol cu valoare mai mare si se scade dacă este urmat de un simbol cu valoare mai mare. Aceste deficiente sunt înlăturate în sistemul de numeratie arab, care este un sistem de numeratie pozitional, în care fiecare simbol din componenta unui număr contribuie atât prin valoarea sa proprie, cât si prin pozitia în care se află.
După cucerirea Egiptului de către Alexandru cel Mare, Alexandria a devenit centrul cultural al lumii, având o bibliotecă cu peste 500 000 de volume. Din păcate, biblioteca a ars în anul 47 î. H., când Iulius Cezar a cucerit orasul, după care a fost refăcută de regina Cleopatra, dar a fost din nou distrusă în anul 640, în timpul cuceririi arabe. În secolele VII- VIII, arabii si-au extins dominatia din Spania până în India, având acces deplin la cunostintele stiintifice grecesti, pe care le-au răspândit, cu ajutorul hârtiei provenite din China, în întreg imperiul musulman, Bagdadul fiind centrul vietii intelectuale într-o perioadă în care Occidentul era preocupat de religie si literatură. În anul 773, un sol indian a adus la Bagdad un sistem de numeratie pozitional, format din zece cifre, printre care si cifra 0 utilizată pentru a marca un gol în cadrul unui număr. Noul sistem de numeratie este descris de al-Horezmi, matematician arab, considerat unul din fondatorii algebrei. În Occident, Biserica a îngrădit răspândirea cunostintelor stiintifice grecesti si arabe, temându-se de dezvoltarea păgânismului. Însă din sec. al XIII-lea, savantii europeni au început să traducă manuscrise grecesti si arabe, fapt care va permite recuperarea handicapului stiintific si revenirea în prim plan a culturii europene, începând cu Renasterea - miscare ideologică si culturală din sec. XIV-XVII, caracterizată prin respectul fată de om (umanism), reforma religioasă, progres economic, descoperiri geografice, aparitia capitalului industrial si bancar, dezvoltarea oraselor etc.
În Evul Mediu, călugării copiau manual textele pe pergament si împodobeau manuscrisele cu „miniaturi”, însă această metodă este depăsită odată cu dezvoltarea universitătilor în sec. XII-XIII, când cererea de cărti a căpătat amploare. Chinezii inventaseră, nu numai cerneala si hârtia, ci si xilografia (gravura pe lemn), tehnologie care le-a permis reproducerea textelor cu ajutorul unei plansete de lemn gravată, pe care, după ce o acopereau cu cerneală, o foloseau la imprimat.
Saltul calitativ în tipografie se produce între anii 1436 si 1444, în regiunea Mainz din Germania, unde Gutenberg a realizat o tiparnită cu surub si caractere mobile - realizate dintr-un aliaj de plumb, cositor si antimoniu. Imprimeria mecanică a deschis drumul spre mijloacele de informare în masă sau mass-media a căror dezvoltare este impulsionată de cercetarea stiintifică.
Secolul XIX este marcat de aplicatii ale curentului electric în tehnică si tehnologie, aparitia telefonului (1876, Alexander Graham Bell), a fonografului (1877, Thomas Halva Edison), a cinematografului (1895, fratii Lumičre), obtinerea undelor electromagnetice (1887, Heinrich Hertz) si brevetarea primului sistem practic de radiocomunicatii (1896, Gugliemo Marconi). Descoperirea în secolul următor a tuburilor electronice, dispozitivelor semiconductoare si a circuitelor integrate a dus la o dezvoltare fără precedent a telefoniei, radiodifuziunii si televiziunii dar si a tehnicii de calcul si evolutia automaticii de la regulator la microprocesor.
Dacă până la aceste evenimente, omul putea comunica doar pe distante scurte, prin intermediul unor semnale acustice sau optice, în schimb utilizarea undelor electromagnetice a permis stabilirea, aproape instantanee, de legături între două puncte oarecare de pe suprafata globului terestru. Este bine cunoscut faptul că , în prezent, orice manager este preocupat de punerea la punct a unui sistem informational în unitatea socio-economică pe care o conduce.
Orice sistem de radiocomunicatii cuprinde trei elemente principale, si anume : emitătorul, receptorul
si canalul de comunicatie. În tehnica modernă, ca purtători de de transmitere a informatiilor se utilizează curentii electrici si undele electromagnetice, iar pentru suporturile de înregistrare si stocare de înaltă calitate este suficient să mentionăm memoriile RAM (Random-Access-Memory) sau ROM (Read-Only-Memory) ale calculatoarelor, dar si benzile magnetice sau acoperite cu substante fotosensibile din televiziune. Purtătorii de informatii poartă mesajele prin intermediul unor mărimi fizice, variabile în timp, numite semnale. Astfel, semnalele din radiocomunicatii se obtin prin modularea în amplitudine, fază si frecventă a undelor electromagnetice. În functie de modul variatiei în timp al parametrilor caracteristici, semnalele pot fi continue (analogice) sau discontinue (discrete, digitale). Oscilatoarele electronice LC produc semnale electrice sinusoidale iar circuitele basculante generează impulsuri electrice. În principiu , un amplificator electronic poate deveni oscilator dacă este prevăzut cu reactiie pozitivă. O importantă deosebită în tehnica de calcul o prezintă circuitele logice prin care se implementează operatiile binare fundamentale din algebra Boole : inversiunea (functia NU), suma logică (functia SAU) si produsul logic (functia SI) . Orice circuit logic combinational se poate realiza din circuitele de bază mentionate, spre deosebire de circuitele logice seventiale (numărătoare, registre, convertoare numeric- analogice si analog-numerice) care necesită si circuite basculante bistabile.Tehnologia de realizare a circuitelor logice prezintă varianta discretă, integrată si hibridă. Generatia întâi de calculatoare, bazată pe tuburi electronice, a fost urmată rapid de generatia a doua, cu dispozitive semiconductoare, apoi de generatiile următoare, cu circuite integrate. Pe piata mondială există numeroase familii de calculatoare personale (Macintosh, IBM, PS/2, VAX) bazate pe microprocesoare din ce în ce mai performante. Dacă intrati într-un magazin de electronice puteti găsi calculatoare de birou si laptopuri de la Toshiba, IBM, Dell sau alte companii. Societatea Apple a fost înfiintată în 1976 de doi tineri americani, Steve Jobs si Stephen Wozniak. În 1981, societatea IBM crează calculatorul personal (PC, personal computer) iar în 1984, compania Apple pune în vânzare micul calculator Macintosh. Partea de hardware (unitatea centrală si dispozitivele periferice) s-a dezvoltat în paralel cu partea de software (programe de sistem si programe de aplicatii). Unitatea centrală contine microprocesorul, suporturile de memorie (hard-disc, RAM = memorie cu volatilă cu acces aleatoriu, ROM= memorie permanentă sau pasivă), placa de bază si eventuale plăci de extensie cu diversi conectori: sunet, video, fax etc. Prin adăugarea unitătilor pentru dischete si CD-ROM, se obtine unitatea de sistem la care se conectează diverse periferice: tastatură, monitor, mouse, imprimantă, modem si altele. Calculatoarele nu pot functiona fără instalarea unui sistem de operare. Pentru exemplificare , microprocesoarele Pentium, produse de firma Intel pentru calculatoarele compatibile IBM PC, utilizează eficient variante de Windows, spre deosebire de microprocesoarele Motorola, întâlnite la calculatoarele de tip Apple, care sunt proiectate să ruleze un alt sistem de operare, ca de exemplu Mac OS8 si Rhapsody. Termenul Windows vine de la ferestre,asa cum sunt denumite cadrele care apar pe ecranul calculatorului.Acest software se bazează pe o interfată grafică (GUI,graphical user interface), un mediu de lucru activ si prietenos produs de compania Microsoft, fondată de celebrul Bill Gates. În general, pentru utilizare comodă, sistemele de operare actuale permit multitasking, memorie virtuală, dar si alte facilităti.
De fapt, programele reprezintă inteligenta activă a calculatorului. Există o gamă diversificată pentru programele de aplicatii - de procesare de text si tehnoredactare, de calcul tabelar, de prezentare, de editare grafică, de gestionare a bazelor de date etc. Informaticienii îsi pot crea propriile programe de aplicatii, prin transpunerea algoritmilor (succesiunilor de etape) într-un limbaj de programare (Pascal, C++), munca acestora fiind usurată dacă utilizează principiile programării structurate - bazată pe structurile liniare, alternative si repetitive.
Multimedia s-a născut după anul 1980, prin aparitia unor programe specializate care permit prelucrarea textelor, imaginilor si sunetelor digitalizate într-o manieră interactivă. Cu ajutorul unor echipamente specifice putem pătrundem si să luăm decizii într-o lume virtuală tridimensională, mai mult sau mai putin asemănătoare cu cea reală. Noile tehnologii permit introducerea datelor, nu numai cu tastatura si mausul, ci si prin ecrane tactile, comenzi verbale sau chiar transmisia directă a semnalelor emise de creier. Explozia informatională care marchează cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea a impus noi exigente privind spatiile de stocare a datelor, de prelucrare si de transfer al acestora, fapt care a determinat conectarea calculatoarelor în diverse retele, de la cele locale până la Internet, cea mai vastă retea existentă la care se poate conecta orice utilizator care are o dotare corespunzătoare pentru hard si soft. Dacă doriti o comparatie plastică, vă puteti gândi la ceva similar retelei rutiere, pe care autovehiculele sunt înlocuite cu pachete de informatii iar dirijarea traficului se face printr-un protocol de comunicatii TCP/IP. Administrarea Internetului revine unui comitet numit ICANN(www.icann.org). În mod uzual accesul la retea se face printr-un furnizor de serviicii Internet (ISP – Internet Service Provider) sau printr-un calculator gazdă (host computer). Pentru conectarea online există diverse optiuni: de la modemuri cu linie telefonică obisnuită sau cu cablu TV, la tehnologii DSL (digital subscriber line – linie digitală pentru abonati) sau chiar cu dispozitive portabile de tip PDA (personal digital assistant) sau prin telefon mobil.
Interfata dintre utilizatori si Internet se bazează pe diverse sisteme de operare care includ programe pentru servicii de tipul:
-E-mail (posta electronică) - permite transmiterea de mesaje si fisiere între utilizatori
-FTP (file transfer protocol)- protocol de transmitere a fisierelor
-IRC (Internet relay chat) - discutii purtate prin Internet
-Cu-See-Me – participarea la videoconferinte cu interlocutori aflati oriunde în lume
-www (world wide web) - interfată media pentru o colectie de documente statice si interactive accesate prin web
-Telnet - permite accesul direct din calculatorul utilizatorului la orice calculator sau retea UNIX dacă se cunoaste parola, cu mentiunea că pentru locatiile publice accesul este liber.
În traducere „world wide web” înseamnă pânză de păianjen pentru a sugera că navigarea pe subreteaua web se face prin intermediul unor multitudini de legături hipertext si hipermedia. Când utilizatorul dă clic de mouse pe cuvinte sau pe imagini marcate ajunge automat în altă locatie pe web. Prin introducerea browserelor web s-a simplificat si mai mult accesarea documentelor hiperlegate. Orice doritor îsi poate crea un site web dacă cunoaste limbajul de progamare numit HTML (hypertext markup language – limbaj de marcare a hipertextului) sau mult mai simplu, secventele de cod pot fi gestionate folosind editorul Front Page Express din Internet Explorer sau editorul Composer din Netscape Communicator. Fiecare site web este identificat prin adresa unică URL (prescurtarea de la „uniform resource locator”).
Reteaua Internet reprezintă un salt urias pentru cultură si civilizatie la cumpăna dintre milenii, deoarece asigură comunicarea la nivel planetar, fiind accesibilă tuturor abonatilor. Cunostintele întregii omeniri vor digitalizate pentru a fi disponibile pe Internet. Dar să nu se ajungă la dependenta de calculator, cu consecinte negative asupra sănătătii, la care se adaugă riscurile legate de uniformizarea gândirii, a comoditătii demersului cognitiv si a preferintelor pentru reprezentări concrete în defavoarea operatiilor abstracte. Cartea rămâne totusi un aliat de nădejde pe traiectoria devenirii umane. Procedati cu măsură în luarea deciziilor si stabilirea conduitei în viată, pentru că aveti libertatea de alegere între bine si rău, frumos si urât, normal si anormal, dar si responsabilitatea pentru rezultatele obtinute, care pot să aducă fericire sau pot să afecteze destinul propriu si al fiintelor iubite.
|
Tudor Vasile 1/24/2008 |
Contact: |
|
|
