Caiete de emigrant : Balneo - climaterice
Cea mai bunã bãuturã
Este apa mineralã
Ea nu produce cherchelealã
Si te vindeca de boalã
(versiune curata, neparodiatã)
Apa de Borsec, dupa cum o stim, este deosebit de gustoasa , improspatanta si domolitoare de sete, si atit statiunea balneo-climaterica cu acelasi nume cit si regiunea inconjuratoare a Harghitei sint foarte pitoresti. Calitatile curative ale apelor minerale romanesti erau cunoscute de secole, si statiunile de tratament s-au raspindit si au inflorit peste tot. O combinatie fericita de istorie medicala de succes si atractie naturala a creat o traditie de odihna si tratament bazata pe mersul la aceste statiuni balneo-climaterice.
Chiar si in timpurile dificile si restrictive ale fostului regim comunist, o mare parte din populatia cu probleme serioase si chiar mai putin serioase de sanatate a beneficiat de tratament la « bãi ». Un bilet tipic de tratament de 18 zile, iti dadea dreptul la cazare si mincare de un standard in general modest, in schimb baile si degustarile de ape minerale prescrise in cantitati precise si intr-o secventza misterioasa, representau luxul adevarat.
Acest intreg ritual de plimbare da la un izvor numerotat la altul, inconjurat de o natura mininata cu privelisti splendide, oprindu-te sa bei si sa savurezi apele cu gusturi ciudate, imaginindu-ti cu fiecare inghitzitura ca « bei sanatate »si ca te vei simti pe zi ce trece tot mai bine, vazind fetze noi, stind la taclale cu oameni relaxati si veseli…era de ajuns sa te rejuveneze si sa te vindece de aproape orice boala reala sau imaginara. Lasind gluma la o parte, beneficiile medicale ale acestor tratamente sint dovedite si nu se pot nega.
Sa nu uitam insa ca indiferent de virsta si conditie medicala, unul din elementele cele mai importante pentru fericirea umana ramine totusi DRAGOSTEA. In ierarhia complexa a dragostei, cea de tip « balneo-climateric» ocupa un loc unic si de cinste. E greu de imaginat ca cineva care a petrecut aproape 3 saptamini intr-o statiune de tratament sa nu fi fost fie martor sau implicat personal in ceva forma de legatura romantica. Chiar daca pare de necrezut, ambiantza creata de ciocnirea de « hai noroc ! » a doua cani metalice legate cu lantz, cu emailul batut si crapat dar pline cu apa vietzii si sanatatii, poate fi asemanatoare cu cea creata de ciocnirea cu doua pahare de cristal, cu vin. Depinde, bineinteles de cine ciocneste canile. Legatura sufleteasca care deseori se formeaza in aceste conditii, e doar o anticipare la o legatura trupeasca care deseori urmeaza natural, si asta este o realitate ale acestor vacante, in care « Finis Coronat Opus ».
Acest mic secret a lui Polichinel este motivul pentru care unii bautori de apa minerala savureaza atit continutul sticlei cit si amintirile romantice asociate cu locurile unde aceste ape au fost baute si cu compania in care au avut loc.
Am vazut de multe ori cumparatori in magazinele de vinuri plimbindu-se agale printre rafturi si etajere cu bauturi si studiind cu atentie varietatea mare de sticle de alohol si etichetele lor sofisticate.
Repetarea acestei scene mi s-a parut insa neobisnuita intr-un magazin etnic de produse alimentare.
Am fost recent intr-um magazin de delicatese rusesc aici in Toronto si desi am vrut sa cumpar icre rosii, ochii mi-au cazut imediat pe raftul cu sticlele albastre de Borsec, care se pot recunoaste instantaneu. Sufletul mi s-a umplut cu emotzie si memoria mi-a fost inundata cu amintiri coplesitoare de natura romantica, toate legate de Borsec. Eram pe atunci foarte tinar, si fericit si Dumnezeu a ales acest loc ca sa marcheze o premiera sentimentala de genul pe care omul si-o aminteste o viatza intreaga. M-am dus imediat si am pus patru din ele in coshul de cumparaturi.
Atunci am observat un alt cumparator in spatele meu, un tip inalt, putin smead, cu ochi mari negrii si mustaza groasa, plasat cam intre deceniul al cincelea si al saselea de viatza si care parea sa se uite intens la contzinutul cosului meu.
« Ce fel de apa-i asta ? » intreaba el si arata cu degetul la sticlele mele din cos. « E apa de Borsec, din Romania » zic eu. « Si e buna ? » intreaba el. « Foarte buna. Cea mai buna din Romania » « Si e chiar buna, buna ? » continua el. « Asculta dom’le, pentru Dumnezeu, de ce nu risti si dumneata sa cumperi o sticla si incearc-o. Uite, eu am luat patru . E doar $1,70 sticla, nu cumperi o masina ». « Bine, bine, » zice el in timp ce se zgiia la niste sticle verzi de « Borzhomi » din Gruzia. Eu stiam foarte bine ca si aia era o apa buna si ca localitatea Borzhomi in Caucaz era o statiune vestita in regiunea respectiva. M-am prefacut insa ignorant si-l intreb « dar dumneata de unde esti ? » Si el zice « din Gruzia ». Am continuat acelasi joc si-l intreb « ce apa e aia la care va uitati ? » El m-a privit cu atita uluire si stupefactie, ca si cum as fi fost picat din luna, dar si-a dat seam repede ca eu sint un « strain » si zice « asta-i Borzhomi ! Cea mai buna apa din lume si locul cu cele mai frumoase fete din lume »… Ochii i s-au umezit usor, privirea i s-a pierdut si a luat o sticla de pe raft tinind-o fara sa-si dea seama, cu doua miini, aproape de piept, ca si cum ar fi tinut un bebelus…..
In acest moment m-am simtzit ca un intrus in viatza lui personala si am hotarit sa intrerup conversatia si sa-mi vad de treaba si cumparaturi. Atita i-am zis doar : « oricum, incearca o sticla de Borsec ! » si m-am indepartat.
Citeva minute mai tirziu, cind plateam deja la casa, l-am vazut pe gruzin cu coada ochiului in spatele meu. Atunci am intors capul, si spre amuzamentul meu am vazut in coshul lui nimioc altceva decit 4 sticle verzi de BORZHOMI !
Am inteles atunci ca bulele de gaz contin mai multe amintiri decit bioxid de carbon.
de George Kun
|
George Kun 1/22/2008 |
Contact: |
|
|
