Incursiuni interbelice ( I X )
Personajele sunt viziuni de chipuri conturate in spirit de gloata. Taranimea si asezarile de la Amara in Arges sunt cele mai bine surprinse si reprezinta fundalul tabloului rascolitor inonjurat intr-o lumina amplificata de continua miscare creata de evenimentele si intamplarile ce au pregatit terenul rascoalei ce va sa izbucneasca.
Exista un contrast ce te petrece aproape pe tot parcursul cartii, cel dintre existentele individualizate ale asa zisei boierimi si conglomeratul uman ce se coaguleaza dintr-un spirit de multime sub influenta vanturilor altor zari.
Urbea Bucurestilor este prezenta inlauntrul povestirii de inceput de secol dar care este foarte umbrita si acaparata de amanuntita descriere a pamanturilor rascolite si ale flamanzilor ce prevestesc izbucnirea.
Boierimea este reprezentata de 700 de pogoane subt stapanirea familiei Iuga, Grigore cel tanar si cu viziuni libertine si pro-agrare, si Miron batranul ce stapaneste si gospodareste glia de pe cand exista. Apare pe firmament si tanarul Titu Herdelea, un personaj ce continua scrierea rebreniana de dupa Ion, care poarta rol de companion si observator, aflta mereu in preajma tanarului Iuga, si care aduce intelectul in file, fiind poet si scriitor de formatie, dar reprezentand si legatura cu taranimea Ardealului.
Exista alaturi de cruzime si un soi de frivolitate ce se gudura voios de multe ori de-a lungul coapselor sinuoase ale povestirii. Incepand cu eroina mult disputata si discutata, inchipuita si visata, Nadina cea ce ne este prezentata intru inceputuri coplesind sufletul tanarului Grigore Iuga cu un suras de tablou surprinsa goala in marime naturala. Si cea care mai pe urma este purtata prin fata masculinitatii personajelor, ajungand un fel de simbol al degradarii, depravarii si frivolitatii boierimii acelor vremuri. Ea aduce cu sine un final rascolitor si socant in bratele lui Petre Petre si ale lui Toader Strambu, multi ar spune pe deplin meritat, dar si cumplit de cutremurator si poate acel pacat ce pecetluieste soarta rascoalei si a cartii. Un amanunt, un eveniment ce se petrece in miezul revoltei si care deschide usile incredibilului pentru ca nu departe se iveste si scena castrarii cu sange rece a odraslei arendasului grec Platamonu ce si el urcase in prealabil dealul siluitului si al pacatului. Accent hotarator as putea spune asternut asupra cetitorului, lasand la o parte parca impresia creata de semnatura vietii taranului, a colectivitatii taranesti si a momentului istoric 1907.
Un episod care desigur a captat multa atentie, si care poate era nenecesar dar care poate ca a fost scrisa sub influenta vremurilor interbelice si a suflului erotic si socant adus in scena de scriitori precum D.H. Lawrence in Amantul d-nei Chatterley. Rebreanu de altfel a facut parte din juriul care a disputat controversa creata si valoarea literara a acestei carti intr-un fel de proces public tinut in capitala alaturi de Camil Petrescu.
Rebreanu se afirma din plin la varsta de 37 de ani cu publicarea romanului Ion, isi confirma valoarea prin Padurea Spanzuratilor in 1922 si se consacra definitiv prin Rascoala in 1933. In cautarea intelegerii teritoriilor de opera literara semnate Liviu Rebreanu am realizat cat de sumara este prezenta lui pe internet. O pleiada intreaga de rezumate ”online” pentru elevi si studenti si mai apoi date biografice si cateva poze, cele mai multe fiind prezentate de Wikipedia, enciclopedia virtuala gratuita. Biografiile sunt de multe ori extrem de interesante, frapante si pot forma puntea de legatura intre realitate si fictiune, intre realitatea traita de autor si cea transpusa in scris. Si in cazul lui Rebreanu realitatea este cateodata surprinzatoare si cutremuratoare. In 1917, fratele sau, Emil Rebreanu, este acuzat de crima si spionaj si este condamnat la moarte si executat de catre austro-ungari. Aceasta avea sa aiba o influenta enorma asupra scriitorului si, in parte, de acolo se naste si romanul Padurea Spanzuratilor. Experiente puternice de viata au adus multa valoare in literatura prin apropierea cititorului inspre dramatic sau exuberant, inspre tristete sau bucurie. Este vorba de impartasirea sentimentului poate trait si inteles odata de catre autor si apoi simtit in imaginatia sufleteasca de catre calatorul in lumea literelor. Poate aceasta este parte din chintesenta valorii literare.
In cautarile de referinte si informatii in legatura cu Rebreanu si a sa Rascoala de la 1907 am avut sansa de a petrece si teritorii de mult create sub egida enciclopediei Britannica, editia din 1911. Am avut aceasta sansa de a parcurge filele tiparite la 1911 si a surprinde niste date interesante in legatura cu patria noastra pe atunci numita Rumania sau Roumania (in limba engleza). Dar sa incerc sa redau si cateva date interesante din acele vremuri. Rumania avea o populatie de 6,850,000, o suprafata de 50,720 metri patrati, iar regiunile majore care se asezau de-a lungul Carpatilor, a Dunarii si a Marii Negre erau Moldova, Valahia si Dobrogea. Parca lipseste ceva din aceasta imagine si aceste date… Transilvania ce va sa devina parte din intreg cativa ani mai tarziu. La inceput de secol Romania avea unele dintre cele mai importante depozite de petrol, era cotata ca fiind a treia tara din lume, dupa SUA si Rusia, la capitolul grane si agricultura, in mare parte explicatia data fiind legata de acel pamant negru ce avea, si poate ca o mai si are, o compozitie chimica bogata in nitrati si alti constituenti ai fertilitatii. Romania ocupa locul 5 in Europa la capitolul vinuri, chiar daca renumitele vinarii de la Cotnari au fost ruinate de atacuri de phylloxera, iar tsuica devenise populara in toata tara si guvernul incuraja din plin cultivarea fructelor la sate. Dar din pacate acest capitol al agriculturii si pamantului atat de incarcat de bunastare va duce la izbucnire in tragic si rascoala. La 1889 o mare parte din domeniile detinute de stat sunt impartite in loturi mici, distribuite taranilor in conditii avantajoase si la preturi rezonabile, intentie demna de toata lauda si care duce la cresterea vertiginoasa a proprietatii agricole. Dar a existat si o conditie secundara ce a fost exploatata din plin, pamanturile care nu erau vandute la tarani puteau a fi vandute public in loturi mai mari de 50-60 de acri. Aceste vanzari au fost cele daunatoare caci s-au produs multe abuzuri si parcelele au intrat pana la urma tot in proprietatea marilor mosieri si taranimea a fost fortata sa continue munca la stapan care incetul cu incetul a condus la scanteia revoltei. Inchei aceasta incursiune enciclopedica prin a va reda paragraful dedicat rascoalei de la 1907 :
”Cauza principala a revolutiei agrare din Martie 1907 a fost descrisa mai sus (la capitolul Land Tenure – n.a. despre care am discutat mai sus). Dar o cauza aditionala a fost tratamentul dur la care erau supusi taranii pe pamanturile de stat sau comunale detinute de catre evreii din clasa mijlocie. La inceput un atac doar asupra evreilor, s-a extins mai apoi la scara mult mai larga impotriva tuturor marilor proprietari. Numeroase orase si sate au fost devastate si partial arse, si 140,000 de soldati au fost mobilizati pentru a suprima revolta. In data de 24 Martie guvernul Cantacuzino demisioneaza si este urmat de un guvern liberal sub conducerea lui D. Sturdza, care restabileste ordinea complet prin masuri militare drastice si schimbari de legi. A inlaturat sistemul prin care pamantul public era arendat clasei mijlocii, a redus taxa pe pamant pentru suprafete mici, si a introdus modalitati noi prin care taranii puteau obtine credite. Dupa alegerile generale din iunie 1907, Sturdza a ramas la putere fiind ales cu o majoritate covarsitoare.”
Dar desigur referinte la numele lui Rebreanu exista si in paginile Istoriei Literaturii Romane ale lui Calinescu, si este interesant si ciudat in acelasi timp sa citesti impresii create acum mai bine de 50 de ani, cu un fragment dedicat Rascoalei destul de dur si critic, nu la adresa stilului ci mai degraba la adresa subiectivitatii si castigului de cauza pe care autorul il acorda din plin taranilor. Cu certitudine insa Calinescu surprinde foarte bine un inceput in ale literaturii romane :
Dacã Sadoveanu e rapsodul literaturii române moderne, Rebreanu este romancierul ei.
Exprimarea este diferita cand ne provine de la d-l Tudor Vianu care era de acord cã ne aflãm în faþa unui scriitor obiectiv, care are puterea de a prezenta viaþa în complexitatea ei socialã ºi psihologicã, prin personaje surprinse în umila ºi precara lor realitate socialã.
Este intr-adevar impresionanta imaginea trairii si simtirii redata de focurile ascunse, subtile, si retinute din ochii taranilor ce vor da nastere focurilor ce aveau sa izbucneasca si sa zugraveasca cerurile zorilor cu acei serpi apocaliptici, ce lingeau si intepau poalele cerului. Si cred ca asta este latura cea mai convingatoare si mai puternic exprimata in paginilie rasfoite. Oglindirea vietii disperate a omului de tara, lupta sa zilnica cu greutatile neajunsului si cautarea continua a sperantei de care s-ar mai putea agata o doza de optimism. Aceasta disperare este apoi cu usurinta transformata in spiritul usor controlabil al gloatei ce poate fi indreptata spre diverse forme de manifestare cu inclinatii violente.
Dintre personajele taranilor a existat unul ales, Petre Petre. Autorul il arunca in poveste din vreme si ii da aura necesara trecerii spre lumea burgheziei, catana fiind intalneste pe tanarul Herdelea intr-o ipostaza plina de calm si subinteles, si apoi intoarcerea la glie il face sa inteleaga mai mult din problema taranimii si astfel ajunge de conduce rascoala, gandeste si contempleaza momentele, realizeaza si traieste tragedia, are remuscari si pareri de rau dar o pecetluieste intr-un mod dramatic intr-un capitol ce-i este dedicat. Cazut la pamant lovit fiind de gloantele soldatilor, Petre Petre incheie un ciclu si o viata cu : Dumnezeul… soarele… pamantul…
Apusul aduce tunurile bubuind si pustile trosnind, caci doara legea invinge revolutia, asa cum ne invata Titu Herdelea in final. Interesele tarii sunt aparate… este scuza oficiala si iata asa se scrie o noua pagina sangeroasa a istoriei ce lasa in urma un mare pustiu al tristetii…
Andrei Lambert / Toronto
|
Andrei Lambert 1/17/2008 |
Contact: |
|
|
