Andrei Călărasu
...când era de-o schioapă, a început să facă mutrisoare.
Pentru el, a-i face pe altii să rădă, era ca pentru noi toti copiii, mici, si mari, ca si cum ni s-ar fi împărtit chiholeh, sau strudel cu nuci, de Purim. Apoi, când a devenit soltic, sovav care elebora farsele cu premeditare, a trecut la boroboate...
La numai opt ani si jumătate, a rămas orfan de mamă. De mamă s-a despărtit pentru totdeauna, după ce ea a trecut în lumea celor drepti... Pariul lui Andrei cu sine, a fost o promisiune făcută LUI. Să nu plângă, să fie vesel, si, mai presus de toate, să-i facă pe ceilalti să zâmbească, să uite de necazuri. Totul se înversuna în destinul lui, să nu fie de partea lui Melpomene, a muzei tragediei. Să nu devină... "dramă"! Nu a putut să se ducă, cel putin să pună o floare pe mormântul mamei. Ea, Fie-i amintirea binecuvântată, era îngropată, la cimitirul evreiesc din Herta, judet românesc, trecut cu japca la sovietici...
Reta Sternhel, fetita blondă si cu ochi albastrii, din strada Sft. Theodor, din Iasi, care i-a fost vecină, si printre primele admiratoare, povesteste că la Andrei si momentele grave, dureroase, trecute de noi evreii din România, în anii de prigoană, erau un prilej de parodie. Le făcea copiilor din cartier spectacole, pe care le scria, le regiza si le interpreta. Le făcea proiectii de filme, si, pentru că muza aleasă de el a fost Thalia, a comediei, si, mai ales, pentru că pentru el modelul a fost Charles Chaplin, Charlot, s-a îmbrăcat odată cu o cămase verde, si-a legat în diagonală o esarfă, s-a dus la proprietar, si cu un glas dres i-a spus: ..."aici Garda si Căpitanul...". Acesta dl. Leibovici, uluit, aproape lesinat, si-a recăpătat răsuflarea si culoarea normală în obraji, numai după ce l-a recunoscut...
Mă las dus de condei, si desi intentionez să vă povestesc despre seara minunată pe care el ne-a oferit-o la Cinemateca din Tel Aviv, mă abat putin din drum. Acest om minunat, pe numele lui Bernard Gropper, artist înnăscut, a fost dus împreună cu tatăl si fratele său, sub pază armată – politisti si jandarmi – în 29 iunie 1941, la chestura din Iasi, si apoi urcati ( vă amintiti..."poftiti în vagoane!"), claie peste grămadă, 120 de oameni, în vagoane pentru vite...
În acel "tren al mortii", cum i s-a spus, au "călătorit"- 6 zile si 6 nopti, fâră apă, fâră hrană, în plină arsită, pe ruta Iasi-Călărasi. Tatăl si fratele lui au murit în acel tren sufocati...
S-a întors singur la Iasi, si-a continuat studiile, conservatorul, si când a ajuns după război, în 1950 la Teatrul Armatei, marele regizor român, omul, Alexandru Finti, sub a cărui îndrumare s-a aflat, l-a luat într-o zi de o parte, si i-a spus:.." tu să fi ca si copilul meu, că meriti, ai fost făcut orfan, esti talentat, om bun...si l-a botezat : să te cheme Andrei Călărasu, în semn de recunostiintă că în orasul acela românesc de la malul Dunării, după solutia finală a problemei tale evreiesti, tu te-ai născut din nou!"
...Asa s-a apucat, tânărul regizor de teatru si de cinema, să ne descretească fruntile, să ne facă să zămbim si să ne mai eliberăm de tern si entuziasmul comunist bine dirijat.
Andrei Călărasu, acest mare "soltic" al cinematografiei românesti, care s-a ambitionat să ne arate cu o fată mai umană, si-a început drumul cu bunul lui prieten, marele artist Mircea Crisan, realăzând în 1954 filmul "...si Ilie face sport", scenariul Alexandru Andy si M. Crisan, regia Andrei Călărasu. Au urmat apoi "A cincea aniversare" (1955), "Vultur 101" (1956)- scenariul N. Tăutu si A. Călărasu- un film comandă în spiritul epocii; "Alo, ati gresit numărul..." (1958)-scenariul S. Macovei, regia A.Călărasu, o comedie de mare succes, de public si de critică, care apropape l-au băgat pe Andrei la zdup, pentru formalism si lipsa de fermitate partinică,etc.,etc, Au urmat "Doi băieti ca păinea caldă" (1959)-despre viata noastră în întrecerea socialistă si cu fruntasi în productie, "Portretul unui necunoscut"(1960) si "Vacantă la mare", pe care Andrei ni l-a prezentat luni 9 iulie la Cinemateca din Tel Aviv.
"Vacantă la mare" este o adiere, un parfum ca o boare venită în vis, să ne amintească de tinerete si entuziasmele ei. Este revederea cu acele timpuri câstigate de noi. Nu pierdute. Când pentru a ne destinde, minunata Orchestră a Radiodifuziunii sub conducerea maestrului Sile Dinicu, ne oferea ..."din muzica popoarelor!" Andrei care era si el îndrăgostit de muzica bună, de jazz, cosmopolită si decadentă, cum era numită de priveghii culturali ai partidului, si care stia că formatia lui Sile Dinicu este asemenea renumitei dirijorului si compozitorului american Glenn Miller, s-a avântat, si-a făcut curaj si ne-a oferit un divertisment, un amestec de qui-pro-qou-uri, gaguri si naivităti, ca să ne facă să lăsăm la o parte viata din (de) lagăr, plictisul întrecerii pentru realizarea si depăsirea, si redepăsirea planului si pentru a mai lua câte o pauză în lupta de clasă, si, în apriga luptă pentru pace!
Andrei Călărasu, a filmat, după cum îi este în fire (asa a filmat si la "Alo ati gresit numărul", ca si în celelelte filme), o bună parte din secventele filmului "Vacantă la mare", în decor natural. Mamaia filmată ca un santier este un document. Tot asa faleza de la Cazinoul din Constanta, faleza si malul mării la Mamaia, Gara de Nord din Bucuresti, trenul automotor si secventa din vagonul cu care călătoresc eroii filmului.
Contributia creatoare a regizorului este dominantă în film. Scena repetitiei orchestrei, în care instrumentistii stau în bărci la malul mării (timp în care barca contrabasistului i-a apă!), este o aluzie la vizionările de aprobare în fata cerberilor culturali; momentul schimbării solistilor de la Salvamar, înlocuiti de alti salvatori, veniti de la Năvodari la Mamaia în ..."schimb de experientă"; scena muncii pe santier, "la sapă" a tinerelor arhitecte (Ana Szeles, Melania Cîrje si Ileana Dunăreanu), dovedesc măiestrie.
Filmul reuneste nume de prestigiu : H.Nicolaide si G. Grigoriu, scenariul; Imaginea Andrei Feher (excelente imagini de noapte, marea,etc.); Muzica G. Grigoriu. În rolurile principale Iurie Darie si Alex. Munte, cu vădite calităti în rolurile de comedie. Iurie Darie a onorat cu prezenta sa această seară. Cu o aparitie interesantă Ion Fintesteanu, responsabil cultural si Alexandru Repan –dirijorul orchestrei. Filmul oferă prilejul de a-i zări si pe Dem Rădulescu, Clody Berthola, Puiu Călinescu, Iolanda Mărculescu si Horia Moculescu.
Andrei mi-a amintit un alt mare artist israelian :..."haiinu teirim ve ze haia mizeman..." Am fost copii, apoi tineri, si desi a fost mai demult, Andrei n-a cedat, n-a renuntat să-si slujească semenii. Cât de puternice au putut fi resursele sale sufletesti, după tot ce a trecut acest om, în drumul lui, cu noi, si, pentru noi, ca să ne ofere bucurie!
Andrei Călărasu a sărbătorit 85 de ani. La Multi Ani Andrei!
Rog pe cei de la Arhiva Natională de Filme a României, institutie serioasă, de prestigiu, membră a Uniunii Internationale ale Arhivelor Cinematografice, si pe cei responsabili de la Uniunea Cineastilor din România, să repare, urgent, încălcarea gravă a dreptului de autor. De pe genericele filmelor sale a fost scos numele regizorului Andrei Călărasu. Este nu numai o ilegalitate. Este mai degrabă un semn de incultură. Nu poate exista nici un fel de justificare pentru această practică a fostului regim comunist. Nu se potriveste României de astăzi.
|
Marcu Simionovici 1/16/2008 |
Contact: |
|
|
