Bianca Marcovici
Poeta Bianca Marcovici recidiveaza cu o noua placheta de versuri : Impactul Virtualului
In loc de prefata :
Cum trăiesc într-o tară caldă e tare ciudat să porti mănusi. Uneori sunt necesare, poti să folosesti cel putin una din ele…
Să provoci la un duel imaginar o persoană care se ascunde în mănusa călduroasă a minciunii, crezându-se, cel putin, purtătorul de cuvânt al asociatiei semisecrete al potrivirii cuvintelor, chiar si când e posibil să fie 35 de grade afară! Poti să ceri mănusi de vară sau de iarnă, chiar dacă niciodată nu-i iarnă, aici în tara pământului roscat. Sunt unele persoane sincere care au preferat frigul si dezrădăcinarea, si-au luat tălpăsita, neaceptând urcusul prin purtarea echipamentului de armată, neacceptând sacrificiul pentru poporul care l-a zămislit. A apărut frica…ca formă de echilibru! Si la toaletă nu poate face… când e întuneric sau, dacă e ceva suspect în separeul de alături!
Mănusile sunt semnul confortului, dacă se potrivesc si la îmbrăcăminte. Uneori zăresc mănusi nepotrivite, precum a unui clown sau a unui politist, pe post de dirijare a circulatiei cuvântului, când el, cuvântul vine de la sine, din inspiratie, iubire, cicatrici si … nu trebuie dirijat, doar corectat, să fie sunetul flautului, să ajungă direct la inima Anonimului, care să se recunoască!
De unde vine puterea de a termina o cursă, probabil de la interior, alergând spre interior.
Bianca Marcovici
Poezii de Bianca Marcovici ;
luaţi de val
luaţi de val nu ne mai citim
decât cu întârziere aventurile clipei.
luaţi de val uitam pâna şi de
aprinderea lumânărilor
dar mai e înca timp.
luati de val nu ne mai privim
în ochi
ca si cum
tot mereu ne-am uita ochelarii
pe masă .
luati de val ne ascundem în noi
cuibărindu-ne
pur si simplu invalizi
*
casa fără aripi
mă voi întoarce acasă
la un fel de casă fără aripi
dar cu o rodie în mână
pe care vreau s-o răsădesc
prin seminţe,
mărgele întinse ca pe o aţa -
pod Haifa - Iaşi
pandantiv definitiv, nostalgic.
dorm cu el, uneori visez cu ochii deschişi
alteori îl simt la gât fără să-l ating
“capul tău peste tine precum Carmelul”!
iluzia
sunt un inorog atât de alb
nimeni nu va pune seaua pe mine
chiar daca încearcă, chiar daca-i las un timp iluzia
că
a reuşit s-o facă!
nici macar tu …
indiferent de strategie,
tarcul tău nu poate fi cerul
libertatea mea e mai presus.
|
Observator 1/13/2008 |
Contact: |
|
|
