Sub semnul creativitătii : Informatie si comunicare
Stimati cititori Gratie Observatorului, am posibilitatea să vă transmit o succesiune de articole grupate în ciclul denumit sugestiv „Sub semnul creativitătii”, care cuprinde: I. Informatie si comunicare II. Evolutia mijloacelor de comunicare III.Limba si limbajul IV.Viata este înscrisă în limbaj genetic V. Valentele demersului cognitiv VI. Abordarea stiintifică a realitătii VII. Modelarea si analiza sistemică VIII.Inteligentă si creativitate IX. Creatia artistică X. Invitatie la creativitate Îmi exprim speranta că vom colabora eficient pe traseul demersului cognitiv prin sugestii si propuneri cu rol de feed-back (conexiune inversă) . Tudor Vasile www.praxisinventica.com
Informatie si comunicare Omul este creat după chipul si asemănarea cu Dumnezeu . Măretia umană constă în creativitate, trăsătură fundamentală care îi asigură unicitate în biosferă si poate statutul de candidat la suprematie în Sistemul Solar, acest colt de Univers care apartine vietii. La început a fost cuvântul, cuvântul Creatorului Suprem, cuvântul care zideste. Pentru filozofi, termenul semnifică mai degrabă ratiunea universală sau informatia pură. În schimb, specialistii în lingvistică înteleg prin cuvânt o metodă de codificare a informatiei iar un credincios îl interpretează ca o punte de legătură în devenirea umană care aspiră la fericire si acces spiritual la divinitate.Orice conotatii ati da, respectati cuvântul pentru că reprezintă cel mai eficient instrument de comunicare între fiintele inteligente de aici si de pretutindeni. Fără comunicare între oameni, psihicul nu ar fi evoluat, iar societatea nu ar fi ajuns la dimensiunile civilizatiei actuale.Transmisă pe cale verbală sau nonverbală, informatia este esentială în multitudinea de manifestări ale vietii din regnul animal si vegetal. Plantele si animalele nu vorbesc, dar transmit mesaje prin intermediul sunetelor nearticulate, al mirosurilor si al culorilor. Gânditi-vă, stimati cititori, că acte elementare de comunicare în regnul animal sunt cântecul privighetorii, mugetul cerbilor, feromonii eliberati de organismele vii pentru a le semnala prezenta într-un teritoriu, diversitatea parfumurilor sau splendoarea de culori a florilor care atrag insectele pentru polenizare, dar si multe alte comportamente din biosferă obtinute prin adaptare la conditiile din mediul ambiant si înscrise în zestrea genetică, aspecte care îndeamnă la profunde meditatii asupra evolutiei vietii pe planeta albastră. Cred că sunteti fascinati de limbajul corpului transmis de partener într-un dialog romantic sau în timpul dansului, de mimică si pantomimică, comportamente care transmit mesaje extrem de precise.Ce ati simtit când ati strâns în brate pentru prima dată trupul fiintei iubite? Dar privirea sa enigmatică? Imaginati-vă ce veti simti dacă veti întâlni o fiintă total necunoscută, ca de exemplu un extraterestru. Simturile noastre reprezintă un întreg univers, cel al afectivitătii si al trăirilor intense exprimate magnific în creatiile artistice. Desigur, ati înteles pe deplin importanta vestimentatiei si a machiajului la femei, dar poate că nu sunteti de acord cu pictarea corpului si a fetei, tatuajele si scarificările practicate de unele persoane pentru a iesi în evidentă. Totusi să fim întelegători, libertatea de exprimare este un drept esential al fiintei umane, dacă nu se încalcă moralitatea si cadrul legal înscrise în granitele comportamentului civilizat. Pe de altă parte, aceste tendinte au un substrat ancestral, având în vedere că strămosii nostri utilizau tatuajele în ritualuri păgâne sau religioase pentru a accentua misterul credintei. Este de datoria etnologilor să studieze culturile primitive, însă nu este o scuză, ci un semn al decadentei si libertinajului când încercăm să redefinim simboluri fundamentale, ca de exemplu eternul feminin si să acceptăm cu usurintă, în numele drepturilor si libertătilor cetătenesti, dereglări de la normalitate, de tip clonări, perversiuni sexuale sau transsexualitate, actiuni care au implicatii profunde asupra genotipului si fenotipului uman. Este bine să amintim că “somnul ratiunii naste monstri”, asa cum s-a întâmplat de multe ori în istorie. Să nu distrugem corola de minuni a lumii, după cum ne avertizează marele poet Lucian Blaga. În general, animalele îsi folosesc corpul pentru a comunica. Elefanul îsi înaltă capul si ridică trompa în caz de pericol, cimpanzeul îsi exprimă furia agitându-si bratele, iar leul priveste fix prada pentru a o intimida, însă numai omul este capabil să prelucreze constient informatia si să adopte măsuri optime, având ca puncte de reper valorile perene de bine, frumos si adevăr. În Dictionarul Explicativ al limbii române (editia 1984) se poate citi, la pag.428 : „Informatie- 1.Comunicare, veste, stire, care pune pe cineva la curent cu o situatie. 2. Lămurire asupra unei persoane sau asupra unui lucru; izvoare, surse ;3. Fiecare din elementele noi, în raport cu cunostintele prealabile, cuprinse în semnificatia unui simbol sau a unui grup de simboluri (text scris, mesaj vorbit, imagini plastice, indicatie a unui instrument etc.). # Teoria informatiei= teorie matematică a proprietătilor generale ale surselor de informatie, ale canalelor de transmisie si ale instalatiilor de păstrare si prelucrare a informatiilor. Din fr. information”. În limbajul comun prin informatie se întelege un mesaj despre evenimentele legate de un sistem oarecare (social, biologic, fizic etc.), care permite determinarea stării sale reale dintr-o multitudine de stări posibile. Însă după unii specialisti, notiunile de mesaj si informatie sunt notiuni primare, adică nedefinibile cu ajutorul altor notiuni. Acestia argumentează prin exemple că aprecierile diferite ale informatiei continute în acelasi mesaj se datorează faptului că mesajul este interpretat în mod diferit de persoane diferite. Legătura (c) dintre mesajul (M) si informatia (I) este o aplicatie (c:M I), numită regulă de interpretare, iar uneori cifru sau cheie. Cunoasterea unei limbi este echivalentă cu cunoasterea regulii de interpretare a mesajelor scrise sau exprimate prin cuvinte. Primul pas în elaborarea teoriei informatiei (disciplină care studiază producerea, transmisia, prelucrarea, măsurarea si stocarea informatiei) a fost făcut, în anul 1927, de către R. Hartley, prin consideratiile sale referitoare la posibilitătile de cuantificare a informatiei (ceea ce acum denumim bit, exprimă incertitudinea continută într-o experientă cu numai două rezultate posibile- de ex. aruncarea unei monede). Însă, bazele teoriei informatiei au fost puse de inginerul american C.E. Shannon, prin publicarea, în anul 1948 a lucrării „O teorie matematică a comunicatiei”, în care a definit o măsură a cantitătii de informatie si a analizat transmiterea informatiilor prin canale de comunicatie, oferind unele solutii pentru reducerea perturbatiilor care afectează mesajele transmise. Pentru o întelegere mai usoară a celor expuse, este util de amintit : *Rezultatul unei anumite probe sau experiment se numeste eveniment *Teoria probabilitătilor se ocupă cu studiul evenimentelor aleatoare (întâmplătoare), care pot să apară sau nu, la efectuarea unui eveniment *Probabilitatea (P) a unui eveniment (A) este egală cu raportul dintre numărul (m) de cazuri favorabile si numărul (n) de cazuri posibile, P(a)=m/n . Între informatie si nedeterminare există o legătură directă. Un experiment contine informatie, dacă nu este cunoscut aprioric (dinainte), iar rezultatul obtinut înlătură o anumită nedeterminare. Astfel, se poate considera un experiment ale cărui rezultate determină sistemul complet de stări sau evenimente (A1,A2…An), având probabilitătile (sansele) de realizare (P1,P2…Pn), unde 0 Pi 1 (probabilitătile sunt totdeauna subunitare), Pi=1(conditia de normare). Pentru exprimarea cantitătii de informatie a unui experiment care se poate realiza în (n) moduri distincte, Shannon a introdus o măsură (H) numită entropie informatională, definită prin relatia H= - Pilog2Pi , însumarea făcându-se asupra tuturor stărilor. Se observă din relatia precedentă că în cazul evenimentelor echiprobabile (Pi=1/n), entropia capătă o valoare maximă (Hmax=log2 n). După cum s-a precizat, bitul, ca unitate de măsură a informatiei, este asociat unui experiment cu două stări echiprobabile (H=log22=1 bit). În vorbirea curentă există tendinta ca în exprimarea unor idei să fie utilizat un surplus de date fată de strictul necesar pentru o întelegere corectă, situatie specificată prin termenul de redundantă, iar în cazurile grave, prin pleonasm. În teoria informatiei, redundanta absolută a unui mesaj este egală cu diferenta dintre entropia maximă posibilă si entropia reală a mesajului respectiv. Raportul dintre redundanta absolută si valoarea maximă a entropiei se numeste redundantă relativă. S-a constatat că în cazul operelor lui Eminescu si Arghezi, redundanta relativă medie este de circa 10,6%. În aplicatiile practice, redundanta se utilizează pentru cresterea stabilitătii unor canale de comunicatie fată de actiunea perturbatiilor.
|
Tudor Vasile 1/12/2008 |
Contact: |
|
|