Inventica : Alo,Terra! Sunt Selena
Pentru abordarea unui subiect cu o bogată încărcătură semantică, este bine să medităm într-un cadru motivational adecvat, de sensibilizare a sufletului si de detasare fată de grijile cotidiene.
„Luna pe cer trece-asa sfântă si clară
Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară
Stele nasc, umezi pe bolta senină
Pieptul de dor, fruntea de gânduri ti-e plină”
Sara pe deal - Mihai Eminescu
Ce poate fi mai frumos pentru fiinta umană decât ritualul iubirii în mijlocul naturii, unde planul uman-terestru
se îmbină armonios cu planul universal-cosmic, care îndeamnă la tulburătoare meditatii...
Chiar si imaginatia populară , exprimată în folclor într-un limbaj figurat de metafore, alegorii, simboluri si personificări, a creat povestiri fabuloase în care Soarele si Luna sunt eroii unei iubiri cosmice.
Pentru muritorii telurici lumina blândă a Lunii pare privirea ocrotitoare a mamei celeste.
După Sfânta Scriptură, cartea de căpătâi a crestinismului, Soarele si Luna au fost create de Dumnezeu în ziua a patra la Facerea Lumii, pentru ca „să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte si să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele si anii”.
Astronomii au cu totul o altă părere despre formarea sistemului solar, a cărui origine este plasată cu circa 5 miliarde de ani în urmă, într-o colosală nebuloasă de gaz si praf cosmic, aflată în miscare de rotatie si supusă actiunii fortelor gravitationale de atractie. Prin contractie gravitatională a rezultat o masă de materie centrală ( Soarele) , înconjurată de un disc turtit în care au apărut vârtejuri, care au dus la formarea planetelor si satelitilor. Este de presupus că în acest proces cosmic au intervenit probabil si ciocniri aleatorii, care explică unele anomalii – excentricitatea orbitelor, miscarea retrogradă a unor sateliti, formarea asteroizilor etc.
Au fost propuse trei ipoteze pentru formarea Lunii: ruperea din protomasa terestră încă din perioada de început a Terrei, separarea din nebuloasa solară, împreună cu Pământul, ca un sistem binar, respectiv captarea în câmpul gravitational terestru a unui corp ceresc. Misiunile spatiale efectuate pe Lună au pus în evidentă vârsta comună si compozitia chimică similară cu cea a Pământului. S-a constatat că relieful selenar este alcătuit din munti cu înăltimi de până la 8000 m si depresiuni întinse ale scoartei, lipsite de apă, precum si cratere din care pornesc radiar santuri tectonice care ajung până la 2000 km lungime.
Luna este un corp ceresc fără lumină proprie, care reflectă spre Pământ doar o parte relativ redusă din radiatia incidentă provenită de la Soare, datorită proceselor intense de absorbtie la suprafata acesteia.
Pentru un observator terestru, Luna prezintă aceeasi emisferă vizibilă, datorită faptului că perioada sa de rotatie –aproximativ de 27,3 zile terestre- coincide cu perioada de revolutie, interval de timp în cursul căruia trece succesiv prin fazele de Lună nouă, primul pătrar, Lună plină, al doilea pătrar. Strălucirea Lunii depinde de configuratia astronomică a acesteia cu Soarele si Pământul - conjunctie, opozitie, cuadratură. În faza de Lună plină, strălucirea este maximă iar discul selenar se vede în întregime, fiind iluminat total de razele solare. În primul si al doilea pătrar discul selenar-iluminat partial de razele solare-este vizibil doar pe jumătate din suprafata sa, iar în faza de Lună nouă este invizibil, radiatia solară fiind obturată de Pământ.
Datorită intensitătii reduse a câmpului gravitational propriu, Luna nu retine moleculele de gaze si vaporii de apă, atmosfera selenară fiind practic inexistentă. Lipsa atmosferei si a precipitatiilor, variatiile mari de temperatură de la zi la noapte, sau între zonele luminate si cele neluminate, vântul solar si impactul meteoritilor sunt principalele conditii în care s-a format stratul superficial denumit regolit -constituit dintr-un amestec de praf si fragmente de roci de diverse dimensiuni,care pot atinge valori de ordinul metrilor sau chiar mai mult. Rocile aflate pe suprafata Lunii sunt de natură eruptivă sau provin de la meteoriti, asa cum rezultă din informatiile transmise de sateliti sau obtinute prin analiza esantioanelor aduse de cosmonautii care au participat la programul “Apollo”- când s-a realizat aselenizarea unui modul lunar cu oameni la bord si s-au efectuat ample cercetări cu aparatură ultramodernă. Ele pot fi grupate în două mari categorii : roci cristaline bazaltice, cu granulatie fină sau medie, respectiv brescia- o rocă compactă formată prin conglomerea de sol lunar. Compozitia mineralogică si chimică a fragmentelor existente pe suprafata Lunii depinde de cea a rocilor de provenientă din substrat si are un rol decisiv în stabilirea bilantului energetic radiativ. Singurele elemente chimice care apar în concentratii procentuale supraunitare sunt în ordine descrescătoare O,Si,Fe,Ca,Ti si Mg, aflate în combinatii chimice de tipul piroxenilor,olivinelor, cuartului etc.
Investigatiile efectuate cu ocazia misiunilor Apollo au arătat că valoarea albedoului selenar (fractiunea din energia luminoasă incidentă radiată în mod difuz) depinde de compozitia chimică a rocilor, în special de rapoartele Al /Si si Mg /Si. În general, majoritatea silicatilor aflati în pulbere au un albedou mai mare decât al
particulelor opace, bogate în fier, de la suprafata solului selenar (Schaber,1980).
Pe de altă parte, datorită reliefului selenar extrem de variat- munti,”mări”,cratere, santuri tectonice- discul selenar prezintă o strălucire neuniformă. Albedoul selenar are o valoare medie de 6…24%,fiind mai mare cu 3…14% în zonele înalte fată de cele depresionare.
Modificarea strălucirii discului selenar este posibilă, într-un viitor apropiat sau mai îndepărtat, prin acoperirea părtii vizibile a Lunii cu materiale reflectorizante având proprietăti de reflexie mai bune decât cele ale solului lunar. Aceste materiale trebuie să reziste la presiuni mai mici decât 10-11 torri, precum si la o radiatie solară intensă si la variatii de temperatură cuprinse între -1600C si 1300C, corespunzătoare trecerii de la noaptea la ziua selenară. Lipsa atmosferei si a hidrosferei pe Lună prezintă si aspecte benefice, având în vedere că nu există precipitatii si curenti de aer sau apă care să provoace procese de degradare a materialelor utilizate pentru amenajarea reflectorizantă a discului selenar. Dacă la aceste conditii se adaugă faptul că solicitările mecanice sunt datorate doar gravitatiei selenare, de sase ori mai mică decât cea terestră, atunci se justifică afirmatia că “urmele pasilor cosmonautilor si ale vehiculelor lunare folosite în deplasări se vor conserva cel putin 50 000 de ani “ (Stefan Airinei, Pământul ca planetă).
În prezent se cunosc diverse materiale ieftine si cu proprietăti reflectătoare bune, care pot rezista un timp îndelungat în conditiile existente pe Lună, ca de exemplu, aluminiul sau varul.
Stratul reflectorizant se poate obtine prin acoperirea, pe arii din ce în ce mai mari, a părtii vizibile a Lunii cu table subtiri din aluminiu, precum si prin împrăstierea prafului de var cu pulverizatoare centrifugale.
Suprafata care trebuie acoperită fiind foarte mare, este necesar ca grosimea stratului reflectorizant să fie cât mai mic posibilă, pentru a reduce consumul de materiale. Dintr-un metru cub de aluminiu se pot obtine table de 0,1 mm grosime, care permit acoperirea unei suprafete de 104 m2, iar o tonă de praf de var este suficientă pentru a acoperi suprafete de 10…20 de ori mai mari.
Realizarea stratului reflectorizant cu mijloacele tehnice actuale se poate face numai în etape succesive care pot dura chiar si sute de ani, însă acest interval de timp se poate reduce semnificativ prin dezvoltarea mijloacelor cosmice de transport –rachete, navete spatiale, vehicule lunare.
Pe baza unor studii riguroase de fezabilitate, corelate cu evolutia tehnicii si tehnologiei, se poate stabili dacă este avantajos ca materialele reflectorizante să fie aduse de pe Pământ cu ajutorul unor mijloace cosmice de transport sau pot să fie extrase direct din rocile lunare si prelucrate cu masini si instalatii automatizate.
Calciul,element care formează diverse combinatii chimice , se găseste în cantităti însemnate atât pe Pământ cât si pe Lună, însă aluminiul trebuie să fie adus de pe Pământ în stare prelucrată- sub formă de pachete din table subtiri, bine ambalate, pentru a asigura siguranta transportului.
Desi aplicarea metodei este dificilă în conditiile tehnicii actuale si presupune uriase eforturi materiale si financiare, avantajele sunt incomensurabile pentru evolutia civilizatiei pe Pământ, deoarece modificarea strălucirii discului selenar asigură pentru o perioadă îndelungată de timp, nu numai îmbunătătirea iluminării nocturne a suprafetei terestre la scară globală, ci si a climei si dinamicii atmosferei, prin efectele benefice asupra bilantului radiativ si a distributiei gradientilor termici si de presiune.
Necesitatea utilizării unor surse neconventionale de energie, regenerabile si nepoluante, reprezintă o optiune sigură pentru viitorul omenirii, în conditiile dezvoltării si integrării economice la nivel planetar, pentru a preveni situatiile critice datorate epuizării rezervelor disponibile de cărbune, petrol si gaze naturale.
Intesificarea radiatiei selenare ar permite locuitorilor Terrei reducerea considerabilă a consumului de energie electrică pentru iluminatul public iar plimbările îndrăgostitilor sub clar de lună ar deveni mai romantice.
În perspectivă, satelitul natural al Pământului, poate deveni o statie intermediară pe traseele interplanetare, extrem de utilă în cucerirea spatiului cosmic pentru aprovizionarea cu alimente si combustibil.
Realizarea unor habitate umane si amenajarea suprafetei Lunii, prin acoperirea unor zone extinse cu un strat reflectorizant, sunt deziderate pentru omenire care pot deveni realizabile prin participarea tuturor natiunilor, precum si a unor organisme si organizatii internationale. Să nu se uite că trebuie să respectăm si să ocrotim lumina Lunii, darul cel mai pret pentru încântarea ochilor nostri oferit de bolta înstelată în noptile senine.
Într-o exprimare metaforică, oare, există o fiintă telurică cu constiintă care să nu vibreze la apelul cosmic: „Alo! Sunt Selena, unicul satelit natural aflat în îmbrătisarea gravitationala a Terrei. Vă iubesc pământeni! Ne vom întâlni în noptile senine ca să vă umplu privirea cu razele selenare. Să nu mă dezamăgiti niciodată! ”.
Pentru că sunt o fire sensibilă si optimistă, sper ca relatia omului cu natura să dăinuie pentru vesnicie sub semnul valorilor perene de bine, frumos si adevăr. Cu sigurantă, romantismul nu va muri niciodată si va fi desăvârsit prin creativitate. De aceea, închei această pledoarie cu rugămintea să reflectati la o posibilă actiune de umanizare a Lunii, astfel ca discul selenar să devină mai strălucitor pentru generatiile viitoare. Tudor Vasile protelisav@yahoo.com
Nota ;
propun cititorilor Observatorului sa deschida si situl www.praxisinventica.com
|
Tudor Vasile 1/3/2008 |
Contact: |
|
|
