Rondeluri
Rondelul iernilor ce trec
Trec iernile incet, ca si-nainte,
Femei batrAne si albite,
Ma asalteaza zilele ivite
Intru aducere aminte.
Fotografia casei parasite,
Imi face clipele mai sfinte.
Trec iernile incet, ca si-nainte,
Femei batrAne si albite.
Ies flacari mari din vechile cuvinte -
Povesti cu zmei, pe foi ingalbenite,
Din amintiri ce nu se pot cuprinde.
Cu pinguini in marsuri prelungite,
Trec iernile incet, ca si-nainte.
Rondelul tineretii
In linistea de gheata si de stele
RAs cristalin aud din departari.
Ecoul lung al tineretii mele
ArzAnd in focul multor intrebari.
Pe drumul lung al sfintei cugetari,
Ninge polar, ca-n noptile acele.
In linistea de gheata si de stele,
RAs cristalin aud din departari
Diamantine salbe de margele
Catargele stapAne peste mari
Se leagana ca intr’un joc de iele,
In vuietul vrajitelor chemari
Din linistea de gheata si de stele.
Rondelul miresei fecioare
Doi ochi frumosi, de voal acoperiti,
Ca zorii diminetii lumineaza
Iar sub candoarea pasilor smeriti,
Pamintul de iubire scAnteiaza.
S-a-mpodobit natura si danseaza.
Mireasa calca pragul si iubiti,
Doi ochi frumosi, de voal acoperiti,
Ca zorii diminetii lumineaza.
Sub bolta trandafirilor treziti
In loc s-a oprit timpul si vegheaza.
Din roua si lumina rasariti,
Spre clipa fericirii sfios inainteaza
Doi ochi frumosi, de voal acoperiti.
Rondelul florii de cires
In floarea de cires e-atAta pace,
Ca s-a oprit si vAntul in gradina.
Daca ciresii-n oameni s-ar preface,
Ar fi mai multa lume fara vina.
Petala alba tremura-n lumina
E clipa sfAnta, iar vazduhul tace.
In floarea de cires e-atAta pace,
Ca s-a oprit si vAntul in gradina.
Simtirea mea-n iubire se desface
Iar lumea mi se pare mai divina
CAnd Dumnezu cu fata se intoarce
Durerile din suflet imi alina
Si-n floarea de cires e-atAta pace.
Rondelul somnului din lucruri
E-atAta somn in lucruri!…
Ma doare sa le strig.
Sub stele si vazduhuri ,
E frig, e-atAta frig!
Cum as putea s-ating,
De ele, sa te bucuri ?…
E-atAta somn in lucruri!…
Ma doare sa le strig.
In frigul de sub stele
Poetul sta de straja.
Doar soapta lui de vraja
Trezeste toate cele.
E-atAta somn in lucruri !…
Rondelul Berbecului
MagnetizAnd o lume cu-al tau gAnd,
Descatusat de marile nimicuri
In aventura clipa masurAnd
Trezesti viata mortilor din dricuri.
Atras de-un scorpion ascuns in tricuri
Cu arta desfaci florile pe rAnd,
MagnetizAnd o lume cu-al tau gAnd
Descatusat de marile marile nimicuri.
Din echinoxul primaverii blAnd,
Un ghiocel ti-a rasarit pe frunte…
Cu coarnele intoarse aburcAnd
Te lupti cu povArnisul unui munte,
MagnetizAnd o lume cu-al tau gAnd.
Rondelul Taurului
Se cern idei din gAndul necesar
Transfigurat de forta lui Mercur
Unde-i iubire, nu e nici hotar
Lumina nu se prinde in contur.
Intuitiv la ceasul cel mai dur
CAnd marinarul cauta un far,
Se cern idei din gAndul necesar,
Transfigurat de forta lui Mercur.
Vin primaveri din timpul secular,
Flori ingropAnd in noile furtuni.
Din zodia lui, cad jertfe pe altar,
Intru salvarea muritoarei lumi,
ChernAnd idei din gAndul necesar.
Saiefield,
Februarie, 2006,
Rondelul Gemenilor
Trec gemenii comunicAnd cu luna
In pas instinctual, neagitat, placut
Mercur le guverneaza-ntotdeauna
Destinul fara sabie si scut.
InaintAnd pe-un tarm necunoscut,
OricAt i-ar zori vremea, li-i totuna.
Trec gemenii comunicAnd cu luna
In pas instinctual, neagitat, placut.
Din Venus, un cuvAnt le tine struna
Si cad lumini din mii de constelatii,
CAnd primavara le-a intins cununa,
Catre capcana marilor tentatii,
Trec gemenii comunicAnd cu luna.
Rondelul Racului
Din claritatea cerului inalt
Zenitul viziunii s-a ivit.
Albastru pur ca sarea de cobalt
In cea mai lunga zi a rasarit.
Sentimental, solstitiul in asalt
In roua diminetii oglindit
Din claritatea cerului inalt,
Zenitul viziunii s-a ivit.
Increngaturi de unde pe asfalt
Cuget schitat al soarelui de vara,
VisAnd mereu acelasi mare salt,
Dai inapoi - pentru a cAta oara? -,
Din claritatea cerului inalt.
Rondelul Leului
Pe culmea verii, leul e stapAn
Leoaica s-a intins cu fata-n sus
Si arde fericirea de nespus
Sub ocrotirea zeului Saturn.
As vrea ca timpul meu sa-l mai amAn
DesferecAnd acest mister de sus
Pe culmea verii, leul e stapAn,
Leoaica s-a intins cu fata-n sus.
La carnavalul timpului ramAn
cu ochii atintiti catre destine
Si am uitat ca sunt de-acum batrAn
Cu fiecare clipa care vine,
Pe culmea verii, leul e stapAn.
de George Bajenaru / Wakefield
|
de George Bajenaru 1/3/2008 |
Contact: |
|
|
