Cugetãrile unui cãlugãr de la Muntele Gând
*La Izgonirea din Rai, omul s-a izbit
cu capul de pamant si asa s-a nascut Metafizica.
*Painea cea de toate zilele se afla in cosul lui Dumnezeu,
la care se ajunge prin munca si rugaciune.
*Un invatator este un om moral, inzestrat cu darul comunicarii verbale. Un pictor este un om inzestrat cu darul de a reprezenta in imagini lumea si gAndirea umana. Un filozof e un om inzestrat cu darul de a pune sub semnul intrebarii fiinta omului si mediul sau inconjurator. Si asa mai departe. Inzestrarea omului cu anumite calitati, ii determina creatia lui pe Pamant si deci propria misiune. Fara aceasta, existenta omului nu ar avea nici un sens. Nici o vietate de pe pamAnt nu este lipsita de frumusete si de sens. Dar omul este superior prin capacitatea lui de a gandi în mod raþional, si de a-si comunica gAndirea sub cele mai diverse forme de exprimare. De aceea, GAndul unor oameni e ca un munte, din care tAsnesc izvoare de idei, ce devin fluvii, mari si oceane de sperante.
*O fosta calugarita si un fost calugar, s-au casatorit. Si ce credeti ca au facut? Si-au
construit un adapost, cu doua chilii si l-au numit mAnastire. Fiecare traia si se ruga in chilia lui. Apoi s-au gAndit ca mAnastirea lor trebuie sa aiba un staret si au procedat la alegerea staretului prin vot secret. Calugarita a votat pentru ea, iar calugarul, pentru el. Si vazAnd ca au iesit la balotaj, fiecare a cerut celuilalt sa cedeze in favoarea sa. Nici unul, insa, nu a cedat. Atunci, calugarita a spus: “Functia de staret am putea-o indeplini fiecare, cAte sase luni pe an.” “Daca-i asa, te las pe tine sa fii stareta in primele sase luni,” a zis calugarul. Si astfel, cei doi si-au impartit viata, ascultAnd unul de celalalt.
*Lumea de azi, are nevoie de conducatori
toleranti ca Noe si intelepti ca Esop.
De la Euileides incoace, poetii isi ascut
mintile si pozeaza in triunghiuri calatoare.
*De la Tristan Tzara incoace, poetii se straduisc
sa scrie versuri incoerente.
*Multi oameni pretind a-si cunoaste semenii,
inainte de a se cunoaste pre ei insisi.
*Orice raza e o lumina treaza.
Orice umbrã, e o luminã sumbrã
*Orice putere, se consumã ºi piere
*Veselia face omenia.
*Omul trist, e pesimist.
*Moartea cu simtul omorului,
cioclii cu simtul umorului.
*Sluga care intreaba, face mai multa treaba.
*Prostia nu doare, dar provoaca dureri.
*Omul inalt, se apleaca mai mult.
Omul scund, e mai aproape de fund.
*Desteptul isi stoarce intelectul,
în vreme ce prostul se gandeºte cum sã-i ocupe postul.
*Daca n-ai bani, nici buzunare nu-ti mai trebuie.
*O culoare are personalitate, numai intre culori.
*Un mos in pantaloni scurti, e ca o baba in minijup.
*L-a vazut pe Candide si a uitat de Voltaire.
*Unde nu e suflet, nu e nici poezie.
*CAnd oracaie, broastele se roaga la Dumnezeu sa nu sece gArla.
*Multi zic: “Da-mi, Doamne, mintea romAnului de pe urma.“ Dar cum poate cineva sa-si doreasca o minte intArziata?
*In sufletul omului, dorul e ca un pahar gol, care se poate umple cu vin.
*Cel mai sanatos pupat, e cel cu ochii. Cine pupa cu buzele, pupa niste bacterii.
*Cand te inteapa o albina, sa fii fericit, ca nu te-a intepat un viespoi.
*Cel mai inalt om din lume este astronomul, fiindca traieste cu picioarele pe pamAnt si cu capul printre stele.
*Exista pe pamAnt doua categorii de roboti. Robotii creati de om si robotul-om, creat de Dumnezeu. Omul este un robot cu dublu standard.
*Daca nu ar fi existat Platon, omenirea nu ar fi cunoscut gAndirea lui Socrate. Atunci te intrebi daca Socrate n-ar fi o creatie a lui Platon. Pe frontonul Templului de la Delphi, era incrustat acest indemn: “Cunoaste-te pe tine insuti!” .
CunoscAndu-se pe sine insusi, Socrate a aflat ca este ignorant. Din dialogurile lui Platon, rezulta ca Platon l-a cunoscut pe Socrate, mai mult decAt s-a cunoscut Socrate, pe el insusi. Sa intelegem atunci ca prin Socrate, Platon s-a cunoscut pe el
insusi?
*Diversitatea de limba si cultura a omenirii, este o frumusete unica, pe care, daca ar pierde-o, omenirea s-ar pierde pe sine.
*Un popor fara invatatori, e un popor ignorant si deci usor de manipulat. Popoarele bogate, nu au dus niciodata lipsa de invatatori, fiindca au stiut sa-i cultive si sa-i cumpere, oferindu-le sclipirea argintilor. Un invatator bun, e ca o scoala pe picioare. Cine poate tine pasul cu aceasta scoala, va trai in lumina si isi va dobAndi mai curAnd libertatea.
*Fiecare persoana e un creator de simboluri, bune sau rele. Daca ne gAndim ca omenirea e formata din miliarde de persoane, sa ne imaginam atunci cAt de mare trebuie sa fie lupta speciei umane, in contra simbolurilor rele, create de ea insasi.
Singura cale de a preveni crearea simbolurilor rele pe PamAnt, este educatia de a trai cu blAndete si generozitatate, prin oameni si pentru oameni, aºa cum o face revista Observatorul din Toronto, sub direcþia inginerului Dumitru P.Popescu.
*Ce am putea face, cAnd nu avem ce face? Am putea scrie panseuri. Ca Pascal. Dar cine ar putea scrie ca Pascal? Hai sa nu zicem ca Pascal, dar nici ca GAga, fiindca atunci am fi de rAsul lumii. Dar cine n-ar vrea sa rAda lumea, citindu-l?
*Ani de zile, un om se lauda ca va scrie un roman despre viata lui. La inceput se plAngea ca nu are bani de hArtie, de masina de scris. A apelat la prieteni. Ei l-au ajutat. Unii, cu hArtia, altii, cu masina de scris. Dupa vreo doi ani, scriitorul nostru se intAlneste cu unul dintre acesti prieteni, care-l intreaba:
“E gata romanul, ca vreau sa-l citesc.”Romanul l-am inceput, de cAnd m-am nascut, dar viata mea inca nu s-a terminat. “
“Cum asa?” zise prietenul. Daca mori, cine o sa ti-l termine?.” “Fiul meu. E scriitor cunoscut, nu ca mine. “
“Pai n-o sa se vada diferenta de stil, de unde l-ai lasat tu si
pAna la sfArsit?”
”Pai eu nici nu-l las, ca n-am ce sa las, fiindca nu am scris nimic din ce am trait.”
”Si eu care te credeam scriitor...”
“Scriitor sunt, dar eu nu scriu romane. Scriu altceva.”
“Ce anume ?” - intreaba curios prietenul.
“Scriu plAngeri catre Guvern, ca nu mi-a sosit pensia.”
“Care pensie, ca tu parca n-ai avut servici niciodata. “ Am vut, dar imi era interzis sa spun ce si unde lucrez… Dar, domnule, te rog sa fii discret, ca daca se afla pe undeva ce ti-am spus, ma lasi fara pensie.”
“Pai daca ai ramAne fara pensie, asta ar fi chiar subiect de roman. Poate ca atunci te vei razgAndi si te vei apuca sa-ti scrii romanul vietii.”
“Dar, domnule, nu vezi ca viata mea nu s-a terminat?”…
*Omul cu doua fete, e ca un drum cu doua directii .
*Un razboi e o vAnatoare de oameni. Prizonierii de razboi, sunt trofeele inamicului.
*Daca viata din carti s-ar auzi, bibliotecile ar exploda.
*Un popor poate hrani un Guvern. Un Guvern poate infometa un popor.
*Cine voteaza, se stimeaza.
*In ziua votarii, candidatul are emotii, iar alegatorul, speranta.
*Se spune ca orice om e supus greselii, ca si cum greseala ar fi stapAnul omului.
*Omul e liber numai in gAndul lui. Orice exprimare a gAndului, se izbeste de limite de circumstanta.
*Trandafirii se simt bine printre trandafiri, iar scaietii, printre scaieti.
*Un lan de grAu, nu poate ascunde o floare de mac.
*Un scriitor fara opera, viseaza sa scrie o capodopera. Un scriitor cu opera, e convins ca a scris o capodopera.
*Cine nu aspira, nu transpira.
* Cioara scapa nuca din cioc, fiindca striga de bucurie ca a gasit-o.
* Cucul isi cAnta numele, iar cucuveaua si-l boceste.
*Cine da cu o m`na, primeste cu cealalta. Cine da cu amandoua mainile, isi va pierde toata avutia.
* Iubirea prea multa, poate naste teroare. Teroarea insa, nu poate naste iubire.
* Cine se iubeste prea mult pe sine, nu mai are timp sa iubeasca pe nimeni.
*Cine e necinstit in afaceri, e cinstit la carciuma.
*În timpul unui sãrut, chiar ºi limbutul ramane mut.
* Ca sa nu-l considere vagabond, a zis ca-i emigrant.
* Ursul polar nu se teme de ghetar.
* Intr-un cos cu oua, nu se pun mere.
*Ursuljoaca de durere, nu de placere.
*Soldatul care saluta, e salutat.
*Unde nu sunt flori, nici albine nu sunt.
|
George Bajenaru 1/3/2008 |
Contact: |
|
|
