"Singura bucurie în lume este sa reîncepi”
Acestea sunt cuvintele lui Cesare Pavese si îmi vin în minte în zilele ce marcheazĺ trecerea de la un an la altul.
Trĺim reînceperea noului an care, pentru cei din generatia mea, a venit mai repede decât cel de anul trecut care, la rândul lui, venise mai repede decât cel din anul precedent si asa mai departe.
Ca fiecare început totusi si acesta este, trebuie sĺ o recunoastem, inseparabil legat de nostalgia inevitabilului trecut, fĺrĺ de care reînceputul nu s-ar fi putut naste.
Urmĺrim an de an limbile orologiului misterios al trecerii timpului, privindu-l întâi cu ochii nostri de copil, apoi de adulti si mai târziu cu ochii celor ajunsi la vârsta la care întelepciunile vietii devin seva trĺirii de zi cu zi.
Copiii sunt primii care încearcĺ sĺ rezolve misterele timpului. Pentru ei anii sunt interminabili si certitudinea fiecĺrui copil este cĺ timpul trece pentru fiecare om în mod diferit. Mi-aduc aminte cĺ atunci când eram micĺ mĺ întrebam cum se face cĺ, desi între vara trecutĺ si cea actualĺ a trecut multĺ vreme, pe care o aproximam la cam o sutĺ de ani, acuma îi vĺd pe aceiasi bĺieti din vecini cĺ joacĺ fotbal pe stradĺ. Cum de n-au murit? Asa credeam eu cĺ ar fi fost normal dupĺ o sutĺ de ani! De unde concluzia cĺ pentru ei timpul trecea diferit decât pentru mine.
Adultii, pe care ocupatiile zilnice îi priveazĺ de binefacerea privirii orologiu al cĺrui mecanism misterios numai Dumnezeu îl cunoaste, sunt aproape absenti la trecerea timpului.. Un proverb irlandez spune “Când Dumnezeu a creat timpul, a creat…enorm”, iar altul, sanscrit, sunĺ cam asa: “Oamenii spun despre Timp cĺ trece, Timpul spune despre Oamenii cĺ trec”.
Câti dintre noi nu si-au spus: “Numai vĺzând cât de mari ni s-au fĺcut copiii realizĺm timpul care a trecut pe lângĺ noi fĺrĺ sĺ-l fi simtit”.
Poate cĺ, din când în când, dacĺ adultii s-ar opri din viteza cu care încearcĺ sĺ cucereascĺ bunuri materiale, amintindu-si vorbele lui Platon: “Timpul nu este altceva decât imaginea mobilĺ a eternitĺtii imobile”, poate cĺ am trĺi cu totii într-o lume mai bunĺ.
Cuceririle tehnologice ale comunicatiei prin Internet din ultimele decenii au modificat si ele perceptia despre timp.
Ceea ce pe vremuri era considerat un timp rezonabil, o sĺptĺmânĺ, de exemplu, cât dura cĺlĺtoria unei scrisori prin avion din Canada în Europa, astĺzi intervalul pare inacceptabil în comparatie cu cele câteva secunde în care poate ajunge o scrisoare prin Internet.
În cele din urmĺ, la vârsta întelepciunii, omul nu mai e grĺbit. El este cel care stĺ pe loc si timpul este cel care se învârteste în jurul sĺu, cu viteze diferite în functie de împrejurĺri. Nu de mult am vazut un film francez din care am retinut replica unui bĺtrân care stĺtea singur acasĺ: “Anii trec repede, numai zilele sunt interminabile!”
Asa cum spune Jean Henri Fabre, “totul se sfârseste pentru ca totul sĺ reînceapĺ, totul moare pentru ca totul sĺ trĺiascĺ”, idee pe care o gĺsim si la cel a cĺrui venire pe lume o sĺrbĺtorim în fiecare început de an, la marele Eminescu:
“Din sînul vecinicului ieri
Trĺieste azi ce moare
Un soare de s-ar stinge-n cer
S-aprinde iarĺsi soare.”
(Luceafĺrul)
|
Veronica Lerner Pavel 1/3/2008 |
Contact: |
|
|
