Calator spre Infinit
TRENUL
Un tren se departa incet,
De gara mica din campie,
Un tren ne departa atunci,
De locul de copilarie.
Din aventura-n aventura,
Ne duce trenul tot mereu,
O fi probabil trenul “soarta”?
E trenul tau e trenul meu.
Din trenul nostru cand sic and,
Privim mereu cu nostalgie.
Ce mult am vrea, sa treaca iar,
Prin gara din copilarie.
G. Isac ( Din volumul « Calator spre Infinit)
GHIOCEII
Ghioceii i-am lasat,
I-am lasat, cand am plecat,
Ghiocei azi de adun,
Fug pe dealuri ca nebun.
Ghiocei fara culoare,
Ghiocei de-nstrainare,
Ghiocei n-am mai gasit ,
Ca din plaiul parasite.
Ghioceii ce-s in mine,
Sunt doar cei de pe coline,
Ghiocei ce-i culegeam,
Cand copil in sat eram.
G. Isac (Din volumul : In Goana Timpului)
ESENTA OMULUI
Omul cand este tanar crede,
Ca-i infratit cu nemurirea,
Mult mai tarziu, cand anii trec,
Incepe sa priceapa firea.
Cand primaveri si toamne trec,
Cand florile pe deal si ele mor,
Cand randunele vin si pleaca,
Omu-ntelege atunci ca-i trecator.
Noi trecem, dar avem in suflet,
O parte vesnic neschimbata,
E-o parte din dumnezeire,
Ce prin miracol ne-a fost data.
G. Isac (Din volumul : Din Subconstient)
AMIN
(Filozofului Nae Ionescu)
De cand venim in lumea asta,
Suntem cu timpul masurati,
Dar cand plecam spre vesnicie,
Cu timpul, suntem toti uitati.
In vesnicie nu e timp,
Caci timpul e ceva local,
Se pare vesnicia toata,
E un necunoscut global.
Dar cand vom fi in vesnicie,
Nici bucurie , nici suspin,
In jur va fi o pace-adanca,
In vecii vecilor AMIN.
G. Isac ( Din volumul : Din Subconstient)
STROPI DE NOROC
De cate ori eu am in suflet,
Un sambure de-adanc alean,
Doresc sa fiu singur pe-o plaja,
Si sa ma uit peste ocean.
Acolo sper sa vad in ceata,
O tara care are-o soarta,
Ce i-a dat chinuri si tradari,
Blestem de musulmana poarta.
Privind pec er poate-am sa vad,
In departari o mica stea,
S-o rog sa picure de sus ,
Stropi de noroc si-n tara mea.
G. Isac ( Din volumul : Noi si Intregul ( va apare))
|
