Vremuri si vremuri la sarbatori
Sunt gata sa pariez cu oricine ca odata sau mai multe dati, fiecare dintre noi a fost intrebat daca nu ar vrea sa mai fie din nou in varsta copilariei. Si ca cei mai multi au preferat sa raspunda categoric cu un raspuns negativ. Din o mie si una de motive..
Doar cand rulam inapoi filmul copilariei, ne dam seama ca am avut multe zile si saptamani in sir pline de bucurii, satisfactii, veselie si amintirile acestea ne-au ramas acolo ca daltuite in minte.
Dintotdeauna famiile au cautat prilejuri sa se adune si sa sarbatoreasca o aniversare sau alta. A curs vinul, paharele s-au ciocnit, imbratisari si saruturi, cadouri, cantece si voie buna.
Dar este o sarbatoare, una singura care le intrece pe toate celelalte. Este Craciunul.
In Bucuresti, ca si in alte orase, cu siguranta, indiferent de nationalitate, in toate casele s-au impodobit brazi frumosi, pomi de Craciun, odaile erau viu luminate si toata lumea la unison, sarbatorea traditia. Si Mos Craciun nu a lipsit din nici o casa, in orase, sate, sau catunuri imprastiate in departari.
Sarbatoarea pornea in toi inca dinainte de Craciun. Sarmalutele, carafa de vin, purcelul pe tava, erau nelipsite si nimanui nu ii rasuna in minte de “cholesterol”.Venea seara de neuitat cand mergeam cu Mos-Ajunul. Grupuri-grupuri de copii, mari si mici, caciulile cazandu-le pe ochi si nasul rosu, ne opream la usile vecinilor si incepeam: “Aceasta noapte e pentru noi/ Cea mai frumoasa dintre sarbatori/ Si noi cu totii venim acum/ Sa va uram de Mos-Ajun/ Ne dati, ne dati, ne dati ori nu ne dati?” Tolbele erau pline cu bomboane, caramele, nuci, mere si banuti si nu putini dintre cei mai mici dadeau fuga acasa sa le goleasca, sa faca loc la alte bunatati.
Casa cu multi copii, tatal meu era Mos Craciun si niciunul dintre noi nu l-a banuit ca nu era “cazut din cer”.. Nici cand noi l-am surprins sarutand-o pe mama.
Cantecele pe toate vocile posibile rasunau peste tot. Ce frumos era! Si apoi venea Plugusorul “Ia mai manati mai, ehei!”… si biciul sfichiuia parca sa taie gerul . Dar Sorcova.? Vai de mine!! Sa nu te scoli de Anul Nou, dis-de-dimineata si sa bati trotoarele sorcovind trecatorii fulguiti si grabiti? Era de neimaginat. ”Sa traiti, sa-mbatraniti/ Tare ca fierul, iute ca otelul/ La Anul si la Multi Ani, / Scoate gologani”. Darnicia oamenilor nu avea margini. Alti ani aveam Liste de Subscriptie in care oameni buni semnau in dreptul unei sume care avea scopul inlocuirii a geamurilor crapate la scoala sau la zugravirea portii.
Am avut privilegiul sa particip si in Toronto la multe din sarbatorile de Craciun si Anul Nou. Multi prieteni si mai cu seama D-na Maria Cecilia Nicu cu sotul si toata familia lor au fost de fiecare data gazde de neuitat.
Pomul lor de Craciun, impodobit cu tot ce se poate denumi “maestrie” si cu cadouri pentru fiecare, te imbia la lacrimi. Dupa 40 ani de “Mos Gerila” si de “Sarbatori de iarna”, lumea a inceput sa intampine si sa pregateasca Craciunul asa cum se cuvine si cum a invatat de la bunici si parinti. Si toata lumea, fara deosebire, imbratiseaza caldura si prietenia care se incheaga atunci cand “Mos Craciun cu plete dalbe/ A pornit peste nameti./ Sa aduca daruri multe/ La fete si la baieti”…
Nu pot sa nu amintesc si sa ma amuz de ceea ce aud de la o vreme intr-o reclama la televizorul nord-american.
Copiii de azi nu mai sunt cum eram noi odata si scrutineaza tot ce vad sau aud. Ehei, cadourile lor de azi nu mai sunt cu bombonele si jucarii care incap in soseta rosie atarnata langa caminul de foc pe unde coboara asteptatul “Mos” care stie despre fiecare, ce copil si ce purtare a avut de-a-lungul anului. Azi cadourile sunt electronice, lap-top-uri, trenulete ce zburda pe sine la apasarea unui buton, cell-phone-uri cu capacitatea de a lua instantanee fotografice, “BlackBerry” ma rog, nu mai putin decat baiatul sau fata vecinului.
Baietelul de la televizie are o intrebare pe fata lui de o totala inocenta:
“ Daca Mos Craciun vine de la Polul Nord, cum se face ca toate cadourile poarta pecetea “Made in China?” Sa te vad raspunzand copilului acesta in mod plauzibil si credibil, cu tactul cuvenit.
Ati vazut macar odata Parada de Craciun din Toronto?
Ei bine, eu nu asi zice nu, sa mai fiu copil odata…
Harry Beer / Toronto
|
Harry Beer 12/23/2007 |
Contact: |
|
|
