Darul
Cred, Doamne, ca intr-o biserica, in centru,
In noaptea de Craciun, un brad ai pus –
Cu daruri nemaiintalnite, pentru
Toti oamenii, ce sunt, vor fi, si nu-s –
Si toti intrau pe rand ca sa primeasca,
Si toti doreau, dar nu vedeau nimic –
Decat un brad si-o stea Dumnezeiasca,
Si-un Mos Craciun, care li-era bunic –
Ai fost cuminte? intreba batranul –
Am fost cuminte! raspundeau ei, bland–
Si Mosul, Universul da la unul,
Apoi la altii, binecuvantand–
Si toti plecau cu Universu-n brate,
Cu stele, sori, planete, galaxii,
Veneau ca robi, si plecau Regi, pe viata,
Cu-atatea Universuri, jucarii –
Cat vom trai? Il intrebau pe Mosul –
Si dupa Univers, ce ne mai dai?
Si Mosu-si netezea vesmantul rosu,
Si le spunea: De-ati cere voi un Rai!!
Si darul lor crestea, crestea, intr-una,
Si ei cresteau, cresteau, nemasurat,
Ca peste-un an, de Mos, spuneau toti una:
Mai da-ne Universuri, Mos ciudat!
Si Mos Craciun le impartea intr-una,
Alt Univers, la fiecare ins,
Si peste-un an, de Mos, spuneau toti una:
Nu avem loc, de noi, in Necuprins!
Cat vom trai? Il intrebau pe Mosul –
Si dupa Univers, ce ne mai dai?
Si Mosu-si netezea vesmantul rosu,
Si le spunea: De-ati cere voi un Rai!!
Asa, de-o vesnicie se imparte
Acelasi dar, dorit, de Mos Craciun,
Doar singur, Raiul, darul fara moarte,
Sub brad asteapta suflet de om bun -
Imparte Mos Craciun atatea haruri,
Atatea infinituri de cules,
Dar darul Creatorului, din daruri,
Este un singur Rai, in Univers!
Putini il cer, putini ii stiu dulceata,
Putini, cararea stramta catre stele,
E darul ce se face dar, cu viata –
Cred, Doamne!-Ajuta necredintei mele!
|