O alta opinie despre Kosovo
1. Poate vom ajunge cândva să discernem dacă la summitul din 14 decembrie s-a făcut bine sau rău. Decidenții noștri politici, pretinzând a se exprima în numele întregii românități, au declarat că țara noastră NU va recunoaște viitorul stat Kosovo, opunându-se astfel voinței ireversibile a ultimului popor ce dorește a ieși din creația artificială a fostului imperiu iugoslav. Acuzată mereu de absența unui coerent program politic extern, conducerea noastră a hotărât să iasă din anonimat, strălucind prin opoziție, în contextul unei quasi-unanimități a Uniunii Europene și Statelor Unite gata să recunoască apariția noului stat. Alimentăm, în acest fel, tradiționalul panslavism sârbo-rus, ce a declanșat și Primul Război Mondial. Petarda românească, aruncată în sala cu vlădici vesele, care, cu o zi înainte, la Lisboa semnaseră Tratatul European, ar putea fi urmată de o serie de cadouri pe care le așteptăm de Sărbători: activarea clauzelor de salvgardare pe Agricultură, Justiție și Administrație. Atunci să tot vezi interesul național în fața bau-bau-lui în care nu mai crede nimeni, al veșnicilor unguri care vor Ardealul. Atunci va afla lumea că, de fapt, România arată ca o țară aflată în stadiul de pre-aderare la UE. (Comentatorii încă încearcă să decripteze afirmația președintelui Băsescu de la conferința de presă la Bruxelles conform căreia, în privința Kosovo nu vom accepta păreri din afara Europei; s-a referit doar la UE sau și la o Rusie din interiorul Europei? În acest caz, aceasta este o clară concepție antiamericană)... 2. Mediafax transmite: O fundație din Cluj-Napoca este dispusă să trimită voluntari în Kosovo pentru a lupta în armata sârbă (menționăm că doar premierul naționalist Kostunica amenință cu războiul, în timp ce presedintele Tadic nici nu pune problema reînvierii spiritului autodistructiv al lui Milosevici). Așadar, ce-i mâna pe ei în luptă si în care armată? Domnii ardeleni consideră Kosovo o redută a creștinătății și democrației occidentale în fața fundamentalismului musulman. O perlă de reavoință. Hashim Thaci o fi vr-un fel de Ossama bin Laden, care dă năvală și-și cucerește propria țărișoară? Voinicii vor să lupte pentru apărarea acestui leagăn (iarăși leagăn) al ortodoxiei balcanice față de ofensiva fundamentalismuluimusulman. Pre- ședintele fundației Sarmisegetusa, Ionuț Țene estimează la 7 (șapte) numărul voluntarilor dispuși să lupte: sunt voluntari din întreaga țară, care au stagiul militar satisfăcut (!) la diferite arme, spune Țene. Haidemo s-apărăm leagănu , ba al culturii sârbe, ba al ortodoxiei, dar leagăn este expresia consa- crată pentru orice tip de huțuluș cosovar. Vulturii Sarmizege- tusei, cum se autoîntitulează vitejii, au mai încercat să trimită prima grupă de voluntari împotriva NATO în 1999. Nu știm dacă tot aceiași șapte sunt și cei de acum, probabil incluzând și vete- rani din al doilea război și jandarmii care au omorât recent, cu gloanțe de cauciuc doi kosovari, care demonstrau, fundamentalist pentru libertate. Vulturii l-au informat pe am- basadorul Dușan Crnogorcevici; momentan nu știm ce răspuns au primit. În caz că nu pot miza nici pe armata federală iugoslavă, nici chiar pe cea sârbă, le rămâne colaborarea cu paramilitarii, probabil celebrii Tigri ai lui Arkan, ce n-au putut recent pătrunde în Kosovo; sau cu bravii bărbați sârbi care au bătut recent cu pumnii autorități internaționale. (Da pe domnul Băsescu l-o fi informat d-l Țene?). Atenție, vulturi: bântuie gripa aviară. Avigheară. Nota bene: populația albaneză din Kosovo este, cum am zice noi, românii, dintotdeauna pe acest pământ, indiferent dacă se închină în biserici sau în moschei. (Există și musulmani sârbi sau bosnieci; am văzut și moschei distruse de război, nu numai ruine de biserici ortodoxe). Albanezii se înrudesc cu noi prin imensa ramură traco-geto-dacică. Slavii au venit în secolul VI, regele Ungariei le-a făcut, mai târziu, cadou și o capitală, Beograd...Și-au instalat leagăne peste tot, preferând însă teri- torii mai bogate, adică emigrând în Banat. Dar nu despre asta e vorba acum: cum ne vor privi cetățenii liberi ai statului Kosovo când România își va instala o ambasadă la Pristina? Cum își vor da mâinile președinții celor două state în cazul unei vizite oficiale? Demonstranții din Kosovo flutură steaguri roșii cu vultur bice- fal și drapelul SUA. La semnalul Americii, această speranță a tuturor nedreptățiților planetei, un nou stat își va proclama independența. Și intrarea în NATO și UE. Pentru care deziderat, mica închisoare a popoarelor, Serbia, va trebui să-și predea, precum Croația cea catolică, întregul arsenal de criminali de război. Să-și pună cenușă în cap și să se rezume la teritoriul foarte realist, proporțional cu numărul etnicilor ei. Precum s-a întâmplat și cu Ungaria sau Austria, după Primul Război. Întâmplător, noi, românii, putem vorbi cu detașare despre aceas- tă temă: suntem mulți, în Estul, Centrul continentului și în Balcani. Să amintim doar Timocul, nu Valea Timocului, cum îi spun habarniștii de la București. O zonă imensă, populată de protoro- mâni, ziși vlahi, în Serbia și Bulgaria. Care n-au nici măcar statutul statal al Basarabiei, dar au dorit să se unească cu țara încă din 1919, însă n-au primit undă verde de la dâmbovițeni. Dacă independența Kosovo ar crea o stare de spirit favorabilă modificărilor de frontiere, atunci nu Țara Secuilor ar fi următoarea, ci Timocul și Banatul Sârbesc (eventual Bacska maghiară din Voivodina); așa că, vorbind de un precedent creat de independența Kosovo, am putea fi bucuroși că se creează o conștiință de sine a romanității românilor din jurul țării-mamă. Se creează un precedent periculos e o lozincă ivită la Moscova, unde adepții fostei URSS se tem că vor mai pierde niște mici populații ce se doresc mai mult decât autonome față de Putin. Tot Moscova amenință cu...scindarea Belgiei, Marii Britanii, Spaniei. De ce nu și a Canadei? Dar nu e vorba aici de drobul de sare și de grija părintească a moscovarilor față de Occident, ci de amestecul frățesc în treburile interne ale altora, în disturbarea chestiunilor UE, comunitate care începe să devină o mare putere. Dar să nu uităm: singurul precedent periculos a fost creat de un război, declarat de sârbi celorlalte popoare iugoslave, nu de NATO; sârbii s-au crezut întotdeauna deasupra altor neamuri din propria țară, exploatând teritoriile acordate de Antanta și pretinzând, după 1945, Banatul Românesc, părți din Ungaria și Slovacia, că a trebuit însuși Stalin să le spună STOP! Și atunci de ce le dăm din nou iarăsi NOI apă la moară moscovitilor si belgrădenilor, opunându-ne UE și SUA? (Special pentru OBSERVATORUL) LUCIAN BURERIU / Timișoara
|
Lucian Bureriu 12/19/2007 |
Contact: |
|
|