Acest terbil calvar al romanilor
Campania de presā din Italia a arātat, dacā mai era cazul, cā dincolo de statutul formal de stat membru al Uniunii Europene, România continuā sā fie tratatā ca o Ģ tarā captivā ģ.
Românii poartā pe umeri o nedreaptā si nemeritatā povarā a istoriei, ei continuā sā fie prizonierii unor judecāti nedrepte, ai unor clisee perfide, viclene, contrafācute - Ģ trādātori ģ, Ģ lenesi ģ, Ģ hoti ģ, Ģ betivi ģ, Ģ tigani ģ - care le-au fost atribuite de neprieteni în momente de cumpānā ale istoriei.
Sā continue, oare, sā planeze asupra românilor blestemul pe care Edgar Quinet l-a definit atât de exact, în 1856, acela cā ei Ģ varsā din abundentā sângele lor pentru cauza dreptātii si libertātii în nesfârsite bātālii ģ, dar altii culeg gloria, profitul si onorurile, iar ei se aleg doar cu Ģ dezastrele ģ ?
Este, pentru mine, o întrebare fireascā, din moment ce marele om politic britanic, Winston Churchill, unul din autorii funestei tranzactii de la Ialta din 1945 prin care România a fost încarceratā pentru 45 de ani în Blocul comunist, uitase ce declarase, cu doar 25 de ani mai înainte, în Camera Comunelor.
Ģ Este important a spus Churchill în 1919 - sā ducem fārā întârziere ajutoare României, tara care reprezintā marele zāgaz al Europei în aceastā parte a lumii împotriva mareei în crestere a pericolului bolsevismului ģ. Stia deci, cā românii au fost primii care au înfruntat trupele lui Lenin si Bela Kun, cā atunci luptau contra Wermachtului dar cum le-au fost rāsplātite sacrificiile imense din cele douā rāzboaie mondiale ?
Peste darurile de la Paris si Ialta, cu douā Ģ mārci ģ : Ģ TRADARE ģ, pusā dupā Pacea de la Bucuresti din mai 1918, si Ģ TIGANI ģ, datā de soldatii lui Hiter dupā evenimentele din august 1944. Douā clisee perfide, viclene si mincinoase care apasā ca o anatemā, ca un blestem asupra poporului român.
Chiar dacā istoriografia nu a reusit sā se facā auzitā sau n-a fost sprijinitā în efortul reparator de stergere a acestor Ģ judecāti otrāvite ģ, bātālia pentru adevār nu trebuie consideratā încheiatā, oricâte strādanii si oricâte decenii vor mai fi necesare. Este în joc demnitatea poporului român si dispunem de dovezile necesare sustinerii recursului istoric împotriva acestor sentinte netemeinice, nedrepte si dezonorante.
Iatā câteva dintre mārturiile pe care ni le oferā nimeni altii decât cei cei ce ne-au acuzat si ne-au condamnat.
La doar patru luni dupā ce România fusese constrânsā sā semneze Ģ Pacea de la Bucuresti ģ, în mai 1918, André Weiss, unul din cei cincizeci de membrii ai Academiei de Stiinte Morale si Politice a Frantei, i-a adresat lui Take Ionescu, presedintele Consiliului National al Unitātii Române, o scrisoare în care afirma :
Ģ Sā-mi permiteti mie, un bātrân si statornic prieten al României, sā dau glas profundei mele admiratii pentru oamenii de stat a cāror politicā generoasā si clarvāzātoare a adus tara voastrā alāturi de noi în imensul conflict, si pentru vitejii soldati care au luptat pentru drept si pentru libertate pânā în momentul când trādarea a fācut sā cadā armele din bratele lor invincibileģ.
Documentul, original, inedit, face parte din Arhiva Coloniei române din Paris, asociatie creatā de miile de români care s-au refugiat în Franta de teama trupelor austro-germano-bolsevice.
Si nu este singura mārturie care dārâmā cliseul de Ģ trādātor ģ care a fost aplicat românilor.
La 22 aprilie 1919, generalul Pélécier, membru al Misiunii militare franceze în România în anii 1917-1919, a sustinut la Paris conferinta România si Marele Rāzboi. Generalul francez a afirmat :
Ģ Se stie cum s-au derulat evenimentele. In pofida atacului român (bātāliile de la Mārāsti, Mārāsesti si Oituz din 1917), câteva luni mai târziu, frontul s-a spart. Armata rusā s-a destrāmat, a inervenit revolutia bolsevicā si curând dupā aceea a urmat pacea de la Bucuresti.
Pacea de la Bucuresti
este pentru noi semnificatia suferintelor îndurate de eroicul popor român. Ea a fost, o reamintesc aici pentru prietenii francezi, pentru România semnalul unor grave si nemeritate nedreptāti.
Dacā am dorit sā vin astāzi aici pentru a spune câteva cuvinte, este pentru a confirma cā la ora aceasta, ca francez, ca democrat, ca om îndrāgostit de dreptate, acum mai mult decât în oricare alt moment, rāmân fidel cauzei române.
Sunt oameni de stat responsabili care au declarat : Ģ Fārā îndoialā, România a intrat în rāzboi, dar în clipele cele mai grele ea a avut o sincopā ģ.
Sunt de asemenea oameni care uneori, fārā sā-si māsoare cuvintele, au afirmat : Ģ România a trādat ģ.
Ei bine, vreau sā le reamintesc acestor francezi care au putut sā uite în ce situatii înfiorātoare, în diverse momente ale rāzboiului, a putut sā se afle România.
Dacā a fost cineva care a trādat, dacā n-a fost Antanta, România este cea care a fost trādatā chiar în momentul atacului si în lunile de dupā declansarea atacului, atunci când ar fi trebuit sā aibā certitudinea abundentei materialelor si munitiilor. Chiar si noi, Misiunea francezā, când ne-am aflat în Rusia, rāspânditi de-a lungul liniei ferate, am fost neputinciosi sā dirijām cātre România materialul si munitia de care avea nevoie.
Si apoi, pentru mine mai este un lucru care nu este lāmurit : este vorba de conditiile în care a avut loc retragerea armatei ruse si armatei române ; sunt conditiile bātāliei din Dobrogea de la sfârsitul lui 1916 ; sunt conditiile în care s-a retras armata rusā.
Va trebui sā actionām pentru a sti, din punct de vedere istoric, dacā generalul Alexeiev a fost obligat sā opereze retragerea asa cum a fācut-o sau dacā unele din ideile strategice împotriva cārora ne-am ridicat si în Franta atunci când, pentru salvarea tārii, a trebuit sā ne retragem la bātālia de la Marna sau la bātālia de la Verdun, dacā generalul Alexeiev n-a cāutat frontul cel mai scurt si cel mai solid, predând inamicului tot frotul românesc.
La fel, mai târziu, în 1918, trādarea nu este tot atât de evidentā.
Vā amintiti de telegramele din mai 1918, atunci când chiar si la Iasi unii si altii se temeau de agitatiile bolsevice. Si când bolsevismul a triumfat, atunci când armata rusā s-a dezorganizat, cine a fost trādat? Cine a fost abandonat ? ģ
Pe temeiul acestor dovezi evidente, indubitabile, generalul Pélécier încheia :
Ģ Vā implor, oameni de stat din Occident care ati putut sā simtiti de jur împrejurul vostru fortele regrupate ale tuturor prietenilor si aliatilor, care ati putut sā luati în calcul sosirea trupelor americane, care puteati sā grupati trupele engleze si franceze pentru rezistentā pe frontul vostru, vā implor !
Un strop de întelegere pentru aceastā tarā latinā, pentru aceastā micā sentinelā pierdutā si invadatā de imensitatea trādārii !
Judecati cu mai multā tolerantā pe cei ce se luptarā precum românii în 1918 ! ģ
O pledoarie mai clarā, mai argumentatā si mai convingātoare decât aceea a ofiterului francez care trāise si luptase alāturi de ostirea românā timp de doi ani, nu credem cā existā în analele istoriei. Ea este, din pācate, necunoscutā opiniei publice internationale. Si nu este singura.
Netemeinicia si absurditatea cliseului perfid de Ģ trādare ģ aplicat României poate fi probatā inclusiv prin declaratia datā de primul ministru al Marii Britanii, David Lloyd George, la 16 septembrie 1916, în Camera Comunelor.
Ģ In momentul când s-a declansat atacul, noi n-am întreprins nimic pentru a veni prin Salonic în sprijinul Serbiei. Rezultatul a fost cā, atunci când trupele au debarcat n-au putut sā îninteze, iar Serbia a fost înfrântā.
Sper cā nu vom accepta ca din lipsā de prevedere o catastrofā asemānātoare sā se abatā asupra României
Mā gândesc cā echiparea armatei române nu poate sā tinā piept mult timp unui atac austro-germano-bulgar sustinut de sute de tunuri bune si prevāzut cu artilerie grea. Românii au putine tunuri si mā îndoiesc cā aprovizionarea lor cu munitii sā fie suficientā pentru a le permite sā riposteze la un foc continuu de câteva sāptāmâni.
Cer încā o datā cu insistentā Statului Major sā combine cu grijā o actiune colectivā imediatā împreunā cu Franta si Italia pentru a aduce ajutoare României în cazul cā un atac formidabil va fi declansat împotriva ei.
Temerile mele pot fi nejustificate, dar orice gresalā nu poate fi prevenitā decât fiind totdeauna pregātit pentru orice eventualitate ģ
Documentele prezentate nu au fost scrise de români, sunt mārturii ale unor oameni de stat si ofiteri superiori englezi si francezi care desfiinteazā Ģ cliseul ģ perfid si mincinos de Ģ trādātor ģ aplicat pe nedrept poporului român în primul rāzboi modial de neprieteni.
Acestor dovezi indubitabile li se alāturā cele 2784 de cruci ale ostasilor români care au murit în Franta în primul rāzboi mondial, înmormîntati la Dieuze, Soultzmatt, Hagenau, Effry, Assevent, Saint-Quentin, Hirson si în alte localitāti, precum si mormintele celor 60.000 de prizonieri români rāspândite de la Vladivostok la Marea Nordului, de la Murmansk pânā în muntii Anatoliei.
Sunt mārturii care obligā autoritātile Statului Român sā actioneze pentru stergerea acestei mosteniri nefaste, sā înlāture blasfemia care pângāreste memoria celor 336.000 de soldati morti pe câmpul de luptā, s-o elibereze din captivitatea în care este tinutā de acuzatia de Ģ trādare ģ fācutā de oameni Ģ care nu si-au māsurat cuvintele ģ, cum i-a numit generalul Pélécier.
Dar, din nefericire, peste aceastā povarā istoricā ce persistā de prea mult timp, vin sā se adauge alte sabloane, la fel de perfide si de viclene.
Timp de câteva sāptāmâni am fost martorii unei campanii otrāvite si înversunate împotriva românilor din Italia. Fārā sā fie vinovati, tuturor românilor li se aplicā un nou stigmat : Ģcampioni ai infractionalitātiiģ.
Este o absurditate si un act iresponsabil sā transformi infractiunea unui individ sau a unui grup într-un atac nedrept si neteminic împotriva poporului din care fac parte infractorii. Ceea ce au fācut presa, televiziunea, unii oameni politici, primari, prefecti, carabinierii italieni este revoltātor, este inadmisibil. Dupā cum, la fel de nedrepte sunt restrictiile introduse de Spania, Marea Britanie si celelalte tāri pentru muncitorii români si nu numai.
De neînteles si de neacceptat sunt si invectivele adresate românilor de indivizi, de grupuri manipulate sau inconstiente la confruntārile sportive sau cu alte ocazii.
Dar, când astfel de insulte au fost aduse de persoane oficiale, cazul selectionerului echipei de footbal a Bulgariei, nu putem sā nu condamnām în primul rând lipsa de ripostā a diplomatiei române.
Incotro ne îndreptām si ce māsuri trebuie luate ?
Pentru cā situatia actualā n-ar trebui sā continue. Pentru cā românii sunt, pe bunā dreptate, îngrijorati de aceastā veritabilā ofensivā denigratoare îndreptatā împotriva lor.
Nici un cetātean al României nu trebuie sā rāmânā nepāsātor în fata acestei campanii de denigrare.
Oriunde s-ar afla, în tarā, dar mai ales afarā, la muncā, la studii, în concedii sau având cetātenie strāinā, nu este român care sā nu fie îngrijorat, sā nu trāiascā un sentiment de disconfort fatā de situatia existentā.
Perceptia lumii exterioare fatā de români nu este realā, este distorsionatā, este primejdioasā.
Sabloanele mincinoase, perfide, viclene, contrafācute aplicate românilor nu sunt de ieri sau de alaltāieri, ele vin din istorie si au numeroase cauze. Unele dintre ele ni se datoreazā.
Si, cea mai importantā tine de autoritatea statalā, de presedinte, de parlament, de guvern, de institutii, de clasa politicā, de masmedia.
Politicienii români n-au stiut si nu vor sā învete Ģ Meseria ģ de a prezenta Tara în Afarā. Pentru cā diplomatia nu trebuie confundatā cu turismul. Diplomatia este o Ģ meserie ģ de cea mai mare rāspundere care trebuie învātatā si practicatā cu prefesionalism. Nu emitem, din pācate, o constatare originalā, afirmând cā diplomatia româneascā a clacat chiar si în cele mai dramatice momente ale istoriei. Si nu ne referim neaparat la prestatia sfidātoare a deputatului Gyorgy Frunda în Parlamentul de la Strasbourg, când a declarat cā el nu reprezintā România ci etnia maghiarā. Sau la lipsa de reactie a Ministerului de Externe care nu a protestat la atitudinea insolentā a selectionerului Stoicikov, la intonarea gresitā a imnului national, la arborarea altor drapele decât cel al României si, mai ales, la tratamentul dezonorant, jenant, sfidātor care s-a aplicat zeci de ani turistilor români de vamesii unguri sau austriaci dupā 1990.
Grav este cā imaginea distorsionatā pe care România de Ģ pe sticlā ģ o aratā lumii porneste adeseori, dacā nu chiar în fiecare zi, de la alesi, parlamentari, ministrii, primari certati cu legea, de la mainera neprofesionistā, originalā, în care de face politica la noi.
Si nu e vorba de celebrii 322 lansati pe orbitā de presedinte.
Este lipsa de profesionalism a oamenilor politici care nu vor sā învete, continuā sā repete cu obstinatie greselile altora, sau pe înaintasilor pe care si-i revendicā. Politicienilor nostri ar trebui sā li se stabileascā de electorat un Cod de conduitā : Greseli politice care nu mai trebuie comise.
Altfel, ei vor continua sā punā în pericol viitorul României.
Pentru cā, ce este reflectarea distorsionatā a Româiei în afarā, pe care o induc europarlamentarii nostri despārtiti si învrājbiti de Ģ barierele politice ģ ridicate de presedinte însusi, decât o copie a mostenirii bātāliei politice surde pentru putere din trecutul nostru ?
Cititi ! S-a întâmplat tot la români, altele erau epoca si politicienii.
Intr-o cuvântare, în 1926, Nicolae Iorga a abordat chestiunea propagandei diplomatiei românesti în strāinātate. A început prin a prezenta experienta trāitā de diplomatul Constantin C. Angelescu când, sosit la Casa Albā pentru a sustine în fata presedintelui Wilson dorintele de unitate ale românilor, a fost întâmpinat cu Ģ urarea ģ : "Domnule, daca ai fi bulgar, te-as asculta, fiindca am credinta ca bulgarii sunt o natiune serioasā, dar d-voastrā nu sunteti.
Si Iorga conchide: Aceasta dovedeste de ce atmosferā ne bucuram noi în momentul acela în America, în cele mai înalte cercuri ; aceasta explicā mai mult decât atâtea alte încercāri nesuccesul unor anume dorinte ale noastre în timpul acelor negocieri din Paris care au dus la alcātuirea tratatelor pe baza cārora trāim astāzi...
Avem aici un alt Ģ cliseu ģ deformat care s-a pus românilor, cu toate cā armata noastrā fācuse proba vitejiei si a jertfei în luptā.
De fapt, substratul perceptiei false nu viza poporul ci pe politicienii vremii.
De aceea, marele istoric sublinia cu amārāciune si îngrijorare modul neprofesionist de abordare a propagandei externe de guvernul român, comparându-l cu diplomatiile tārilor aliate sau vecine. Jugoslavii spunea Iorga - au avut o foarte frumoasā propagandā în timpul nenorocirilor lor celor mari. Ce a fost mai nobil în poezia lor, în trecutul lor, aceasta o înfātisau ei acolo. Nici nu se stia de existenta mai multor partide sârbesti atunci, pe când, dacā e vorba de propaganda pe care am fācut-o noi în timpul rāzboiului, s-a stiut totdeauna cā sunt douā partide în tarā si s-au simtit si urmele acestei mentalitāti.
Rivalitatea politicā dintre liberali, conservatori si conservatori-democrati a fost una din cauzele slabei propagande externe de atunci. Nicolae Iorga afirmā: Când a început rāzboiul, n-aveam nici un mijloc de informatie pentru strāinātate. Nimic. Nu exista o singurā tarā de pe lume care sā fi fost mai putin înzestratā cu material de informatie decât cum era România în 1914. Dar noi am avut, de la 1914 la 1916, doi ani în care trebuia sā pregātim douā lucruri: munitii materiale si munitii morale, si n-am avut nici unele nici altele...- si conchide Este, astfel, o comedie propaganda noastrā: pe când ar fi trebuit sā fie un capitol important dintr-o dramā serioasā, ea este un incident ridicol dintr-o comedie proastā.
Un alt om politic, prea putin cunoscut, dar Om politic, senatorul caiovean Aureliu Eliescu, adresându-se politicienilor prezenti la sedinta de constituire a Consiliului National al Unitātii Române de la Paris, la 6 septembrie 1918, a lansat un îndemn la asanarea vietii plitice românesti.
Un principiu care este obligatoriu oricând se discutā de România, de interesul national.
Ģ Trebuie, asa cum e drept, ca pe locul pe care-l atribuiti politicenilor sā aparā adevāratii factori ai românismului. Acoperiti politicienii si partidele pentru a lāsa sā aparā realitatea pe care o cer deopotrivā adevārul si adevāratii prieteni, oamenii acestui popor care a stiut sā apere nationalitatea urcând, vreme de saisprezece secole, cel mai teribil calvar ; acesti martiri, acesti eroi nationali care, cu pretul vietii lor, ne-au pāstrat si patria si nationalitatea noastrā. Si, mai aproape de noi, sā putem sā-i vedem pe cei de la 1859, care au stiut sā sacrifice toate ambitiile personale pentru a realiza Unirea ; sā putem vedea Academia pāstrând traditia vechilor cronicari care n-au fācut niciodatā distinctie între români si, mai presus de orice, au situat întotdeauna aceastā universalitate românā în fruntea revendicārilor noastre nationale.
Ascundeti politicienii pentru a se putea vedea sutele de mii de români morti începând din 1916 si care ne dau dreptul sā pretindem unitatea noastrā nationalā.
Credeti cā pentru partidul liberal sau pentru cel conservator a refuzat pārintele Lucaciu sā fie Primatul Bisericii româno-maghiare ? Sau, cā pentru partid, a preferat sutelor de mii de franci pe care i-ar fi primit în fiecare an închisoarea si toiagul exilului ?
Credeti cā pentru partidul liberal sau pentru cel conservator au murit, spânzurati, mii de români în Ungaria ?
Si, când stim cât de putini erau membri de partid în raport cu masa cetātenilor, am dreptul sā vā întreb : sutele de mii de morti care au cāzut începând din 1916 erau din partidul liberal sau din cel conservator ?
Nu, domnilor, nu sunt nici partidele nici politicienii cei care au fācut si au suportat rāzboiul, România liberā este cea care s-a sacrificat pentru a împlini datoria sacrā de a-i elibera pe fratii sāi oprimati ; noi, ceilalti, cei care am apārut la suprafatā, nu suntem decât reprezentantii vremelnici ai curentului national.
Tot meritul este al poporului si strāinii care ne sunt prieteni apreciazā acest popor. ģ
Politicienii de azi ar trebui sā cunoascā si sā respecte aceste adevāruri sfinte, nepieritoare.
Dar, desi s-au scurs de atunci 90 de ani iar noi ne pregātim sā întâmpinām anul de gratie 2008, constatām cu stupoare cā interesul national nu mai încape în conceptul omului politic din România de azi, cā fiecare Ģ grup politic ģ vorbeste la Strasburg sau la Bruxelles, nu mai amintesc de Bucuresti, despre interesele popularilor, liberalilor, social-democratilor, maghiarilor, cā nu este nici cea mai micā deosebire, altele sunt doar personajele, denumirile partidelor si pozitia României, între rivalitatea politicā dintre Brātianu si Take Ionescu care a avut urmāri tragice si ireversibile pentru sutele de mii de români deznationalizati, si discordia si anarhia politicā alimentatā de presedintele Bāsescu.
Iar consecintele disfunctionalitātilor produse de politica învrājbirii si disolutiei nu sunt si nu pot fi decât fatale pentru Tarā.
Sā vinzi pe nimic petrolul, sā arvunesti bunāstarea si viitorul copiilor anului 2005, este o crimā de neconceput si de neiertat.
Sā nu faci nimic pentru a stopa jetul de injurii si ofense care se revarsā peste români, transfigurati în Ģ tigani ģ, Ģ deligventi ģ, Ģ criminali ģ, Ģ betivi ģ, Ģ trādātori ģ, Ģ prostituate ģ, Ģ infractori ģ, Ģ handicapati ģ este o abdicarea impardonabilā de la misiunea pe care ti-a încredintat-o electoratul de a-l reprezenta si a-i apāra demnitatea, interesele, dreptul de a fi egalul celelalte popoare ale Europei.
Sā nu initiezi si sā sustii programe care sā stopeze campania de defāimare promovatā cu inconstientā de mas-media care nu-i mai reprezintā decât pe criminali, pe hoti, pe prostituate, pe cei viciosi, sau clanul celor care s-au îmbogātit din jefuirea avutiei nationale este nu doar o încālcare a legii, o sfidare a bunului simt, este trādare, este un atentat la morala crestinā, la viitorul poporului român.
Sā nu vezi sau sā taci când poporul tāu este insultat, blamat, calomniat, în conditiile în care toate statele au acceptat Declaratia Europeanā a Drepturilor Omului si Cetāteanului este ca si cum ai recunoaste cā acesta este statutul pe care ti-l asumi.
Diplomatia româneascā este inexistentā. Statul român nu mai functioneazā. Milioanele de români obligati sā-si câstige cinstit existenta peste hotare sunt pradā nepāsārii, lipsei de rāspundere si indolentei institutiilor Statului.
Sā facem sā ni se audā vocea ! Sā ne organizām si sā actionām pentru a opri acest spectacol desuet de falsā democratie ! Sā nu-i lāsām pe cei ce nu ne reprezintā sā vorbeascā în numele nostru ! Sā protestām împotriva acestui veritabil tembelism statal !
Suntem liberi, avem drepturi ! Sā le apārām !
Demnitatea de român nu este un dar ! O avem sau nu avem ! Nu ti-o apārā strāinul ! Si nici mācar cei pe care i-am ales ! Noi am gresit alegându-i !
Ne-a promis sā ne-o redea domnul presedinte Traian Bāsescu în 2005, domnii Ion Iliescu si Emil Constantinescu mai îninte, si uite unde ne-au adus !
Este timpul sā ne dezmeticim !
Pânā acum istoria a fost un calvar din care românii nu s-au ales decât Ģ dezastrele ģ ! Si ale naturii, si ale istoriei !
A sosit clipa ca românii sā fie egalii celorlalte popoare, sā se bucure de Ģ gloria, profitul si onoarea ģ tārii si muncii lor !
Este timpul sā se împlineascā profetia marelui prieten al poporului român : Edgar Quinet !
dr. Luchian DEACONU, istoric
|
Luchein Deaconu 12/16/2007 |
Contact: |
|
|
