Contrapunct in cotidian : Diferente
În 2007 s-au împlinit: 40 de ani de când am terminat facultatea, 30 de ani de când am devenit mama, 25 de ani de când am venit în Canada si de când lucrez la aceeasi companie si 10 ani de cand m-am mutat din Montrealul francofon în Toronto-ul anglofon.
Despre acomodarea mea la viata canadiana dupa venirea din România am scris deja. Dar despre mutarea din Québecul francofon în Ontario-ul anglofon si despre tranzitia mea de la o cultura la alta am scris mai putin.
Adaptarea mea la cultura anglofona n-a fost instantanee, cu atât mai mult cu cât România apartine culturii latine, ca si provincia Québec. Au trecut zece ani de când sunt în Ontario si nu încetez înca sa ma minunez de diferentele de comportament si mentalitate ale locuitorilor acestor doua provincii vecine. Sunt însa si multe asemanari si am gasit la ambele culturi avantaje, dar si inconveniente, asa cum se va vedea din cele ce urmeaza.
Nu demult am avut o sedinta de departament la Montreal. În departamentul nostru lucreaza câtiva francofoni din Montreal si câtiva anglofoni din restul Canadei. Eu sunt singura venita din Europa, cu suflet latin si locuind într-o provincie anglo-saxona. In sedinta, la un moment dat, directorul ne-a împartit în doua grupuri, ca sa discutam între noi propunerile pe care urma sa le votam. Eram în aceeasi camera doua grupuri si, din întâmplare, într-o parte au fost repartizati francofonii, în cealalta anglofonii. Eu am nimerit, tot din întâmplare, la anglofoni. La asemenea sedinte, limba comuna este engleza, pe care o stiu toti.
Directorul ne-a dat tema discutiei si timpul pe care-l aveam la dispozitie a fost 30 de minute. Grupul anglofon a discutat în soapta, pentru a nu deranja celalat grup si, exact la ora fixata, discutia a fost încheiata. Grupul francofon s-a purtat diferit. Primul lucru a fost ca, în momentul în care si-au dat seama ca toti erau francofoni, sa treaca, fireste, de la engleza la franceza. Vorbeau tare, ca asa i-am auzit. La ora fixata, nici gând sa se opreasca! A trebuit ca directorul sa le atraga atentia de câteva ori ca timpul trecuse (deja cu 10 minute), ei tot discutau, râdeau, glumeau! La a doua tema de discutie am fost împartiti în aceleasi grupuri si totul s-a repetat. La sfârsit, directorul a remarcat diferenta dintre grupuri. Eu, pe de o parte, nu puteam sa nu apreciez seriozitatea, eficienta si punctualitatea grupului anglofon. Pe de alta, însa, nu-mi venea sa condamnam grupul francofon! Îi intelegeam atât de bine! Nici directorul n-a facut-o, mai ales ca în Canada se practica toleranta, oamenii sunt întelegatori unii cu altii.
Alta situatie: am participat anul trecut la sarbatorirea de catre companie a Craciunului cu un obicei frecvent în Canada, un schimb de cadouri: fiecare cumpara un obiect la un pret stabilit, îl ambaleaza si, în momentul sarbatorii, fiecare primeste un cadou, diferit de cel pe care l-a cumparat.
În Ontario, unde totul este calculat, ordonat, cu ora fixa si cu liste, s-au pus toate cadourile într-un colt, la pauza de prânz am fost îndemnati sa ne luam cadoul etichetat cu numele nostru, apoi fiecare si-a luat portia din mâncarea comandata de companie într-o farfurie de plastic si toti s-au retras în grupuri de doi-trei la birourile lor ca sa manânce. Asta a fost totul.
Invitata la Montreal cu chimista cu care lucrez, am avut parte de numeroase surprize. In primul rând ora de începere nu a fost anuntata. Party-ul trebuia sa se tina la restaurant, dar nu ni s-a dat decât numele lui si locatia aproximativa, drept care a trebuit, împreuna cu colega, sa-l gasim singure. Când am ajuns, am constatat ca meniul nu era stabilit, asa cum eram noi obisnuite din Ontario. Totul avea aerul unei improvizatii si trebuie sa recunosc ca si colega si eu am fost cam sceptice despre felul cum avea sa decurga seara.
Pentru cadouri ni se daduse o tema: toata lumea trebuia sa cumpere ceva care sa contina „sfere” de orice fel: bule de sapun, de aer, spuma de sampanie sau de bere, globuri, etc. Eu am cumparat un sampon, altii bere sau sampanie, infine unii au adus obiecte obisnuite, dar le-au ambalat în hârtii cu desene ce contineau baloane, ca sa fie în tema. Fiecare a lasat cadoul într-un morman.
Ei bine, în ciuda scepticismului initial, trebuie sa spun ca ne-am amuzat copios! Toata lumea a râs si a fost o buna dispozitie generala. Distractia cu cadourile a fost fantastica, fiecare tragea din morman un cadou, îl dezambala fata de toti si lumea se minuna de ingeniozitatea celorlalti, caci tema cu „sfere” nu fusese usoara. La sfârsitul petrecerii n-am putut sa nu recunosc ca, desi paruse improvizata, petrecerea a avut totusi o ordine, dar cât de diferita de cea anglofona!
Da, la party-ul de Craciun m-am distrat mai bine la francofoni. Nu pot totusi sa nu-i admir pe anglofoni, chiar daca la party-uri sunt mai sobri. O nunta româneasca nu se concepe fara o hora, o nunta anglofona nu se concepe fara un discurs satiric si inteligent despre mireasa si ginere. Acolo unde anglofonii sunt în elementul lor, cum ar fi la filme sau spectacole de teatru, nu-mi dispalce sa îi frecventez, dimpotriva.
Ar mai fi multe de spus despre diferentele dintre cele doua culturi. Iar în Canada nu sunt numai doua, ci multe culturi, iar diferentele dintre ele sunt uriase. Dar, în cei 25 de ani de viata canadiana pe care i-am împlinit anul acesta, am învatat ca, fara a judeca inevitabilele inconveniente, sa ma bucur de diversitatea culturala a environmentului în care traiesc, apreciind elementul uman din spatele fiecarui obicei, ramânând, în adâncul sufletului, atasata datinilor românesti.
La Multi Ani si Sarbatori Fericite!
|
Veronica Pavel Lerner. 12/13/2007 |
Contact: |
|
|
