Valorea colindelor
VALOAREA TEOLOGICA SI SPIRITUALA A COLINDELOR
Colindele s-au pastrat din generatie în generatie ca ceva scump fiintei neamului românesc, rasunând an de an în preajma sfintei sarbatori a Nasterii Pruncului Iisus, în ajunul sarbatorii Sfântului Vasile si a Anului Nou, reprezentând acel clasic sine qua non al acestei sarbatori. De sute de ani, copii, flacai sau adulti, în functie si de zona geografica a tarii, se pregatesc din timp cu multa sârguinta pentru a vesti celorlalti concetateni minunea din pestera Betleemului, unde s-a nascut Iisus Hristos, Mântuitorul lumii. În versurile lor duioase si pline de caldura descoperim sensurile adânci ale unei trairi religioase autentice, bazata pe marturia nezdruncinata a dreptei credinte. Prezentând dogma ortodoxa îmbracata în straiul idilic al colindei, colindatorii împlinesc o frumoasa opera de catehizare, gustata mai ales în rândul credinciosilor de la sate. Parte integranta a folclorului religios, colindele reprezinta o valoare nepretuita, mai întâi prin originea si vechimea lor, fiind una din formele de manifestare ale acestui folclor. Ca sunt foarte vechi o demonstreaza prezenta în colindele si-n plugusoarele noastre numele "Badicii Traian", ceea ce aminteste de perioada formarii noastre ca popor si de stramosii nostri. Refrenul "Leru-i Doamne, ler", pastrate în colinde, provine din latinescul Holeluiah Domine, vechi cuvânt bisericesc, des întâlnit în cartile de cult. Sub raportul maiestriei artistice, a versului si a melodiei, colindele noastre ocupa un loc de seama în creatia poporului român, formând un tot unitar cu doinele, baladele si cântecele de vitejie, cu basmele, proverbele si zicatorile. Putine popoare ale lumii au însotit "taina cea din veac ascunsa si de îngeri nestiuta" a întruparii Fiului lui Dumnezeu cu o prezentare atât de calda si duioasa, cum am facut-o noi, românii ! În ceea ce priveste continutul, colindele sunt deosebit de importante datorita învataturilor de credinta pe care le exprima. Una din primele dogme prezentate de colinde este aceea a pacatului stramosesc, care a determinat întruparea Mântuitorului. Rând pe rând, plângerea lui Adam, tânguirea sa amara, zapisul încheiat de acesta cu diavolul, reprosul facut Evei, toate sunt redate cu sentimentul uman si crestin al parerii de rau fata de greseala primului om. Dumnezeu îl izgoneste din rai pentru ca i-a încalcat voia, mâncând din pomul oprit :
"Eu din rai, Eu te-am datu Mere dulsi ca mi-ai mâncatu De pacat te-ai încarcatu ... "
Alaturi de reliefarea zbuciumului sufletesc al lui Adam, colindele arata ca el nu-si pierde nadejdea, rugându-se lui Dumnezeu astfel :
"O, Doamne, pe mila Ta Întoarce-o spre faptura mea Si nu ma lasa scârbit Ca sa fiu pân-la sfârsit ..."
Una din cele mai importante dogme crestine - întruparea Mântuitorului - este prezentata în toata complexitatea ei, într-un limbaj splendid, corespunzator sarbatorii. Actiunea se petrece în Betleemul Iudeii, în Tara Sfânta si începe cu pelerinajul Sfintei Fecioare în sânul naturii, cautând loc sa nasca. Nasterea trupeasca a lui Iisus este confirmata de aparitia stelei care calauzeste pe magi, de închinarea pastorilor, de bucuria îngerilor, dar si de tulburarea lui Irod si de uciderea pruncilor, determinând fuga în Egipt a Sfintei Fecioare cu Pruncul, pentru a-I salva viata. Din dorinta de a-L face pe Pruncul Hristos mai al nostru, la un moment dat actiunea se petrece la noi, Sfânta Fecioara cautând loc sa nasca "lânga Mures, lânga Tisa" . Mai apoi, pentru a scapa de furia lui Irod, Sfânta Fecioara nu mai fuge în Egipt, ci în muntii nostri falnici :
"Pruncu-n brate ca-si lua, Cararuia-si de-apuca, Cararuia drept în munti Drept în munti, la munti carunti ..."
Ce frumoasa asemanare putem face între bajenia românilor în codrii lor seculari, în vremuri vitrege, atât de minunat prezentata în doine si balade, si textul colindului mai sus citat ! Noaptea sfânta a nasterii lui Hristos este o noapte de taina, plina de miscare, freamat si mister, încât pare ca însusi Dumnezeu se amesteca printre veselii colindatori, vestind, odata cu glasurile copiilor, cu inimile ca potirele de trandafiri, cea mai tainica dintre taine : întruparea Fiului lui Dumnezeu. În versuri care merg la inima, colindele vorbesc de cerul deschis, de îngerii care vestesc nasterea, de coborîrea lui Dumnezeu pe o scara de lumina pentru a binecuvânta lumea. Micii colindatori, cu obrajii rumeni de ger, dar cu caldura în glas si în priviri, trezesc gazdele, anuntându-le ca :
"Noi umblam si colindam Si pe Domnul cautam, Din seara ajunului Hai Leru-i, Ler Pâna-ntr-a Craciunului ... Hai Leru-i, Ler Numele lui e Hristos ..."
Minunea nasterii Pruncului din Fecioara Maria gaseste în versul popular al colindei o exprimare sincera si nefortata, cu sentimentul celei mai adânci credinte si întelegeri. Poezia cereasca a colindelor, prin gingase imne de preamarire, aduce pe Hristos, pe Sfânta Sa Maica, pe îngeri si pe sfinti, printre noi, apropiind cerul de pamânt. Bazate pe Sfânta Scriptura si pe Sfânta Traditie, colindele ne spun din cine se va naste Hristos :
"Din Fecioara Miriam Din neamul lui Avraam, Din samânta lui David Din Duhul Sfânt zamislit ..."
sau
"Ca s-a nascut far de tata Din cea Fecioara curata ..." ori "Hristos s-a nascut curat Din Maica far' de barbat ..."
Rând pe rând, colindele prezinta evenimentele din viata terestra a Mântuitorului : patimirea, rastignirea, moartea si învierea din morti, prezinta divinitatea si mesianitatea Sa, pentru a ajunge la alta dogma importanta, aceea a rascumpararii din robia diavolului, în scopul mântuirii :
"Dumnezeu fiind din fire Ai luat chip de omenire Si te-ai dat la rastignire Pentru-a noastra mântuire ..."
Scopul mântuirii este clar în mintea poporului dreptcredincios :
"Ca sa faca mântuire De la vesnica pieire A lui Adam cel cazut Cu tot neamul de demult ..." sau
"Fiind Tu împarat mare Te-ai lasat la munci amare Si Te-ai dat la chinuire Prin a Ta bunavoire. Si Te-ai dat la rastignire Ca sa ne dai mântuire ..."
Alte colinde prezinta rolul Crucii în istoria mântuirii :
"O, Iisuse, nume dulce Ne-ai scapat prin Sfânta Cruce De osânda stramoseasca Si din mâna diavoleasca..."
Colindele prezinta, de asemenea, date privind evenimentele de la sfârsitul lumii si viata viitoare. Alaturi de Mântuitorul Hristos, un loc central îl ocupa Maica Domnului. Dogma ortodoxa despre Prea Sfânta Fecioara este înfatisata în colinde. Fecioara Maria este numita : Curata, Preacurata, Preanevinovata, Lumina preasfânta s.a. În nemuritorul colind de stea, autorul anonim afirma:
"Ca astazi Curata Preanevinovata Fecioara Maria Naste pe Mesia ... "
În versuri de o rara frumusete, Sfânta Fecioara este prezentata ca maica lui Hristos, ca mijlocitoare între cer si pamânt, ca rugatoare a întregului neam omenesc. Valoarea colindelor românesti consta si în rolul important pe care l-au jucat în apararea credintei noastre ortodoxe în vremurile când prozelitismul eterodox cauta sa rupa unitatea noastra de credinta, pentru a încerca apoi si dezmembrarea celei nationale. Colindele au fost si au ramas mijloacele populare cele mai eficiente pentru apararea Ortodoxiei stramosesti pe întreg cuprinsul Patriei. Colindele reliefeaza si unitatea simfonica panortodoxa si legaturile multiseculare cu Patriarhia Ecumenica de Constantinopol, atunci când muta locul nasterii de la Betleem la Constantinopol, numit si Taringrad :
"La poarta la Taringrad, Ziurel de ziua, S-a nascut mare-mparat, Ziurel de ziua"
Dar colindele noastre sunt importante si pentru ideile patriotice, pe care le prezinta, ca : originea, viata si obiceiurile, dragostea netarmurita pentru glia strabuna, vitejia si eroismul poporului român. Într-unul din colinde, pamântul scump al Patriei este numit "asezare stamoseasca" si "mosie dumnezeiasca" :
"Dumnezeu s-a desteptat Mâna stânga-a scuturat, Trei inele I-au picat. Rânduneaua le-a luat Si le-a dus în departare Sa le-aseze la hotare Unu-n Tara Nilului Altu-ntr-a Iordanului, Unu-n Tara Româneasca, Asezare stramoseasca, Mosie dumnezeiasca ..."
Legendarul domn Stefan cel Mare, în imaginatia populara, se închina Pruncului nascut la Betleemul Iudeii :
"Atunci Stefan, Domn cel Sfânt, Despre Pruncul auzind, El pe data a plecat Cu toti I s-au închinat..."
Unele colinde cânta si evenimente ca lupta pentru neatârnarea neamului, eroului asezndu-i-se pe mormânt :
"Busuioc, margaritar C-a murit pentru Ardeal Pe plaiul muntilor În desisul brazilor, În mijlocul florilor Aparând un tricolor ..."
În sfârsit, dar nu în cele din urma, colindele sunt importante pentru bogatele lor idei social-morale pe care le exprima, ca : pacea, dreptatea sociala, ospitalitatea, cinstea, bunatatea, darnicia, dragostea de semeni si altele. În pragul celei mai sfinte dintre nopti, a noptii de taina, când îngerii se pregatesc sa arunce din cer scara de lumina pe care Însusi Dumnezeu va coborî pe pamânt si în inimile noastre, când în fiecare casa de crestin arde candela sub icoana împodobita cu busuioc si stergare românesti, când pe lavite s-au copt gutuile, cetele de colindatori încep sa brazdeze ulitele satelor si ale copilariei noastre, sa le deschidem tainitele camarilor si potirul inimilor, si dupa ce ne vom usca pe furis lacrima scapata printre gene, pricinuita de emotia reîntâlnirii cu Pruncul Iisus, sa ne reamintim ca El înseamna bucurie, ca ne-a adus si ne aduce de doua mii de ani pacea, fericirea si bucuria, si sa-i cântam împreuna cu sfintii îngeri : "Marire întru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamânt pace, întru oameni bunavoire !"
Pr. Dr Cezar Vasiliu
|
Pr. Dr Cezar Vasiliu 11/30/2007 |
Contact: |
|
|