Mostenirea dacica
Ca sa ajungi la Sarmizegetusa Regia, capitala dacilor, ori trebuie sa fii mare amator de plimbari lungi, ori trebuie sa nu-ti pese de masina ta, sau sa fii „dotat" cu un 4X4. Din Orastie pana la Costesti totul este in regula.
Din Costesti insa, te asteapta 16 kilometri de drum plin de hartoape, cu portiuni alunecoase de noroi si chiar paraiase care-l „taie". Daca nu ai o masina de teren, ultimii doi kilometri se fac obligatoriu pe jos. Drumul se blocheaza des pe ultima sa portiune: ba cu stanci care cad din versant, ba cu trunchiuri de copac.
„Lego" dacic
Odata ajuns sus uiti de oboseala: vestigiile incep sa iasa din ascunzatori. Poarta de vest a Sarmizegetusei este si acum impunatoare. Zidul este si el impresionant.
Practic, este ca un zid facut din piese de lego, doar ca piesele sunt bolovani de mari dimensiuni, bine slefuiti, adusi de la zeci de kilometri departare. La poarta sunt vizibile urmele vandalilor contemporani: „Hari 97", „Maximovici 1997 Deva".
Pe muschii crescuti pe zid se intind frumos aranjate de mama natura floricele marunte, care mai de care colorate in galben, violet, albastru, alb si verde. Lui Ion Rambetea nu-i pasa insa de ele.
Sta intins pe zid, la soare, asteptand, parca, doar ziua de maine. „Io-s preveghetor acia (supraveghetor - n.r.). Iaca sad sa nu vina narozii sa faca te miri ce prin cetate", spune barbatul de 63 de ani, care ia pieptis coasta muntelui, de vreo 20 de ani incoace, sa „faca de paza". Totusi, el recunoaste de la bun inceput ca cei care vin aici pentru a cauta comori sunt aproape imposibil de prins.
Sanctuarul pustiu
Incinta cetatii de la Sarmizegetusa este acum impadurita. Zidul dacic inconjoara doar vreo doua hectare, nici atat. Dupa culme se dezvaluie zona sacra a dacilor, la fel de lipsita de vreo prezenta umana ca si zona fortificata.
Cararea te conduce pe langa o portiune dintr-un drum pavat, descoperit vizitatorului doar pe jumatate. Imediat dai cu ochii de doua terase. Prima are o zona dreptunghiulara ocupata de discuri de piatra de doi metri diametru, aranjate in linie. Sunt urmele unui templu, iar pe acele discuri erau asezate coloane de piatra care se terminau apoi cu acoperisuri de lemn.
Alte patru temple dreptunghiulare sunt pe terasa inferioara, mai lunga si mai lata decat prima. Doua canale de scurgere isi fac treaba si acum, dupa mai bine de 2000 de ani. Terasa inferioara este dominata insa de marele templu circular.
Trei cercuri concentrice intriga privirea si ratiunea, formand un intreg cu un diametru de aproximativ 29 de metri. Primul este format, in mare parte, din stalpi mici de andezit, tociti de vreme si de vremuri, iar celelalte doua, din interior, din stalpi de lemn.
La cativa metri de acest loc sta mut „soarele" de andezit, un disc de piatra cu diametrul de sapte metri. Alt templu circular, de dimensiuni mai mici decat primul, asteapta si el sa ii fie dezlegate misterele. De fapt, nici acum arheologii nu stiu exact cui ii erau inchinate cele sapte temple de la Sarmizegetusa Regia.
--------------------------------------------------------------------------------
Fisa tehnica
„Simbol al istoriei europene"
Dimensiuni. Fortificatia acopera aproape doua hectare, zona sacra fiind insa mai mica - cam jumatate de hectar. De jur-imprejur, pe o suprafata de 700-800 de hectare, acum acoperite de padure, se afla asezarea civila.
Unicitate. Sarmizegetusa Regia este cel mai important element din complexul cetatilor dacice din Muntii Orastiei. Complexul a fost declarat obiectiv UNESCO in 1999. Specialistii forului international au considerat Sarmizegetusa ca fiind un „simbol al istoriei europene" sau „un exemplu nicaieri conservat".
Notorietate. Desi confundata cu Sarmizegetusa Ulpia Traiana (sau romana) - aflata in Tara Hategului, Sarmizegetusa Regia (sau dacica) este considerata de istorici ca fiind intre cele mai importante zece monumente istorice ale tarii.
Turism. Pentru ca nu este impusa o taxa de intrare la Sarmizegetusa Regia nu s-a intocmit niciodata pana acum o evidenta a turistilor. Arheologii care fac sapaturi in zona de ani buni spun ca, pe timp de vara, numarul turistilor care ajung aici nu este mai mare de 100-150 pe saptamana. In restul anului, numarul turistilor este si mai mic. Iarna nu se incumeta nimeni sa urce in Muntii Orastiei.
Zona sacra de la Sarmizegetusa Regia este, pe undeva, dezolanta. Pietrele nu spun singure nicio poveste. Mai mult, zidul de beton armat, turnat barbar intre cele doua terase ale zonei sacre, prin 1979, cand Ceausescu isi anuntase intentia de a vizita zona, este, clar, nelalocul lui.
Apoi, de la arheologii din Deva afli ca si o parte dintre stalpii din marele templu circular au fost turnati tot in 1979, iar cei de lemn, din centru, au fost asezati pe inaltimi diferite pentru ca nu se stie exact pana unde se ridicau in antichitate.
Tot in incinta sacra, vreo 20 de „discuri" de beton armat, groase de vreo 30-40 de centimetri, cu un diametru de doi metri, ramase din aceeasi vreme a pregatirii vizitei lui Ceausescu, stau cladite ca pe un santier, in trei locuri, aproape de temple. O vatra de foc este la nici zece metri de marele templu circular, semn ca nimic nu-i impiedica pe putinii turisti care ajung aici sa faca ce vor.
--------------------------------------------------------------------------------
Legenda
Masa rotunda de aur
Intr-o mentiune scrisa a unui preot din Chitid, datata 1785, se arata ca un taran din sat, David Albu, a tot visat „un om vrednic, alb, inalt" care-i spunea unde sa mearga „iar din ce va gasi acolo sa-si ia cat vrea si ce ii place, dar sa nu spuna nimanui".
A mers in munti, la locul indicat de barbatul din vis, adica Sarmizegetusa, si, printr-o crapatura intr-o stanca, a vazut „o masa rotunda, domneasca, din aur, un barbat tot din aur, in fata lui o figura muiereasca, tot din aur, o gramada mare de galbeni si o alta gramada, la fel de mare, de arginti". Povestea lui David Albu i-a pus pe jar pe taranii din zona, iar in fiecare vara satele se goleau, aproape toata suflarea fiind plecata in munti, in cautarea comorilor dacilor.
--------------------------------------------------------------------------------
ARGUMENTE
Adriana Pescaru: „Nu se aseamana cu nimic"
Cetatile dacice din Muntii Orastiei i-au stabilit destinul Adrianei Pescaru. In copilarie a mers la Sarmizegetusa Regia si, impresionata de ce a vazut aici, a decis sa devina arheolog.
Acum este cercetator stiintific gardul l la Muzeul Civilizatiei Dacice si Romane Deva, doctor in istorie si membru al Comisiei Nationale de Arheologie. Cea mai mare parte a activitatii sale profesionale se leaga de cetatile dacice, in special de Sarmizegetusa.
„Este prima capitala de pe teritoriul Romaniei. Aici este si Kogaionul, muntele sfant al dacilor. Este centrul spiritualitatii stramosilor nostri, in forma ei antica, necrestina, asa cum era. Sarmizegetusa Regia este unica in lume.
Edificiile care au existat aici nu se aseamana cu nicicare altul, din niciun alt colt al lumii. Poate si din acest motiv, daca mergi printre sanctuare - e liniste - si te uiti atent la ele, ceva in sufletul tau incepe sa vibreze intr-un fel ciudat, pe care nu l-ai mai simtit altundeva", spune Adriana Pescaru.
Asemanat cu piramidele din Egipt
Felul in care a aparut Sarmizegetusa Regia face locul si mai deosebit in istoria Romaniei si chiar a umanitatii, dupa cum spune Adriana Pescaru.
Pastrandu-se proportiile, edificiile din capitala dacilor au aparut cu multa truda, la fel ca si piramidele din Egipt: „Blocurile de calcar au fost aduse la Sarmizegetusa de la Magura Calanului, adica de la 40 de kilometri distanta. Pentru transportul lor s-a folosit un sistem cu bile, pe langa acele care trase de boi. Zidul dacic, prin felul in care este alcatuit, este de asemenea unic in lume. Nu putem trece peste faptul ca la Sarmizegetusa, in zona civila, s-a gasit mai mult fier (sub forma de unelte si lupe - n.r.) decat in intreaga Europa antica din afara Imperiului Roman".
--------------------------------------------------------------------------------
PLEDOARIE
Ion Caramitru: „Ca la mormantul sfant"
Sarmizegetusa Regia a fost inclusa pe lista obiectivelor UNESCO in 1999. Pe atunci, ministru al culturii era Ion Caramitru.
„Sarmizegetusa Regia face parte din categoria monumentelor ale caror umbre sunt mai importante decat realitatea lor materiala. Umbra Sarmizegetusei consta in ceea ce nu se vede inca, in semnificatiile sale multiple si in descoperirile senzationale care s-ar face acolo, daca s-ar cerceta mult mai intens zona. Imi aduc aminte ca atunci cand am vazut incinta sacra de la Sarmizegetusa Regia am trait acelasi sentiment coplesitor pe care l-am avut cand am vazut mormantul lui Iisus. Un sentiment de micime umana si maretie sufleteasca. O emotie extraordinara, un sentiment al apartenentei la o lume cu o civilizatie straveche, al mandriei de a fi descendent al acestei civilizatii impreuna cu ai mei, cu familia mea", este de parere actorul Ion Caramitru.
„Ma bucur nespus ca vechea capitala a dacilor este obiectiv UNESCO deoarece exista astfel mai multe sanse ca universul uman romanesc sa-si conserve identitatea. Astept cu nerabdare acele masuri de protectie speciale anuntate pentru Sarmizegetusa (Ministerul Culturii a anuntat intocmirea unui proiect de lege care sa protejeze si sa puna in valoare toate cetatile dacice din Muntii Orastiei - n.r.)", mai spune Caramitru.
--------------------------------------------------------------------------------
Vox populi
Mandri si... cam atat
Ioan Bodea, satul Tarsa: „Domn'le, io stiu doar ca aici a fost locul dacilor. In rest... . E padure, munte, e frumos".
Ilie Luncan, satul Gradiste: „Sunt mandru ca sunt de-aici, din Gradiste, la doi pasi de Sarmizegetusa. E punctul de origine al poporului roman. Mai multe ce sa stiu eu sa spun?"
Dan Marc, Deva: „E pentru prima oara cand ajung la Sarmizegetusa si mi se pare un loc cu totul special. In plus, fata de vestigii, mai are si aer curat si padure. Pe scurt, e o plimbare care prinde foarte bine si la trup, si la suflet".
Constantin Nicolaescu, Ramnicu-Valcea: „Sunt o sumedenie de locuri pe care vreau sa le vad pe lumea asta, iar Sarmizegetusa este printre cele mai importante. Vreau sa vad ce-au reusit sa faca stramosii nostri, adevaruri, nu gogosi istorice, iar locul este asa cum mi-l imaginam: superb".
|
Ciprian Iancu 11/27/2007 |
Contact: |
|
|
