Buna seara copii : Act
Afară e iarnă, iar zăpada s-a asezat, încetisor, pe acoperisurile caselor, pe crengile copacilor, pe cutia postală si chiar pe gardurile astea ascutite, care mereu îti prind pantalonii cînd vrei să le sari. De multe ori s-a întrebat Act cum de stă zăpada asta asa de linistită pe gardurile astea asa de subtiri.
Acum, în pat, acoperit cu plapuma pâna sub bărbie si asteptând-o pe mama să-l ia în brate si să-l ducă la baie, să se spele, Act îsi pune aceeasi întrebare, dar imediat îi reapare în minte si întrebarea cealaltă: De ce nu mai vine …..? Dar nu mai are timp s-o termine, că în fata îi apare un disc mare, cu doua brate de argint, unul mic si unul mare, si încă unul auriu care se miscă întruna. Discul alb este încercuit cu o ramă toată din aur. Da. Act îl recunoaste. Este un ceas. Atâta doar că-i un ceas mai mare decât cele pe le care stie el, si mai frumos.
-Ce-o fi cu ceasul ăstă la mine în cameră? se întreabă Act. Da, mi-ar place să am si eu unul la fel.
-Eu sunt ceasul regelui, si locuiesc la castel, pe-o măsută numai din aur si cristal, iar vecinul meu de măsută este un balerin din portelan, care, de când a venit lângă mine, nu-si mai dă piciorul drept jos. Stă asa , parcă-i în aer. Suntem tare buni prieteni.
-Tu esti un ceas vorbitor! se miră Act.
-Da, vorbitor, si important, ca stăpânul meu, regele. Eu si regele ne întelegem tare bine. Dacă regele îmi spune că are chef să doarmă până la ora doisprezece, ziua, eu îmi închid soneria, iar bratului ăsta mic si harnic îi spun să meargă fără zgomot.
-Cum de te întelegi asa de bine cu regele si regele cu tine? întreabă Act tot mai mirat.
-Ce te miră? Doar si tu ai un ceas! Fiecare om are un ceas, un ceas-prieten….
-Da, răspunde o voce necunoscută.
Act se uită nedumerit în jur. Un alt ceas luase locul celui dintâi. De data aceasta, ceasul este pus într-o lădită lucioasă, iar bratele lui sunt dintr-un lemn deosebit de fin.
-Eu sunt ceasul profesorului de fizică, bătrânul ce locuieste peste drum de tine. Eu te văd când te duci dimineata la scoala. Stau pe biroul de lângă fereastră, printre cărtile si ochelarii profesorului. De-aici văd direct în stradă.
-Si tu te întelegi bine cu stăpânul tău? întreabă din nou Act.
-Desigur. Avem aceeasi vârstă, saptezeci de ani. Câteodata nici nu-i nevoie să dau din clopotelul ăsta pe care-l vezi atârnat deasupra capului meu, că profesorul numai se uită la mine si stie că trebuie să se trezească pentru a-si continua cartea pe care a început s-o scrie, acum douăzeci de ani.
-Ce frumos! Vreau si eu asa un ceas.
-Dar ai si tu unul! Uite-l pe noptieră! Fiecare om are un ceas-prieten.
-Da, se aude o altă voce.
De data aceasta, Act nu mai întelegea nimic. Cum? O tigaie? Ce legătură are ea cu toate ceasurile cu care a stat de vorba până acum?
-Eu nu sunt o tigaie. Eu sunt ceasul doamnei Priti, vecina din portită cu voi. Într-adevar, chipul meu se spijină pe o tigaie, dar eu am brate care o anuntă pe doamna Priti când e gata prăjitura din cuptor sau când trebuie să-si ia medicamentele. Ce-mi place mie la stăpâna mea e că niciodată nu-mi dă în cap când sun, cum am auzit că fac alti stăpâni de ceasuri. Parcă suntem noi vinovati că ei ne pun să sunăm!
-Bine. Îmi place ce-mi spuneti voi. Dar oare copiii pot avea un ceas-prieten?
-Bineinteles. Uite, văd că si tu ai un ceas, se aude vocea cristalină a altuia, care tocmai luase locul ceasului-tigaie. Fiecare copil poate avea un ceas-prieten.
-Si tu esti tare frumos! Văd că chipul tău seamănă cu o păpusă. Sigur stăpâna ta este o fetită. Uite ! Toate orele tale sunt desenate pe câte o margică, iar bratele tale sunt făcute din siraguri de mărgele. Esti tare frumos! Vai! Dar ce clopotel ai! Parcă-i un jeleu!
-Îti multumesc, îi raspunde ultimul ceas. Să stii că si stăpâna mea mă laudă la prietenele ei, pentru că sunt frumos, dar mai ales că dimineata, o scol la timp, cu clinchetul meu. Datorită mie, nu întârzie niciodată la scoală. Pentru asta îmi este foarte recunoscătoare: în fiecare zi mă sterge de praf si mă asează pe mileul cel mai frumos si mai pufos, lângă ursuletul de plus si iepurilă de catifea. Ne întelegem tare bine cu totii, suntem ca o familie.
Act auzea si nu-i venea a crede. Dădu să se mai uite o dată la ceasul-păpusă, dar nu-l mai văzu. Afară era, în continuare noapte, iar sub razele de lună, zăpada sclipea din ce în ce mai tare.
-Oare de ce nu mai vine mama? Doar ceasul a sunat demult! se întreabă Act, uitându-se lung spre fereastră…..iar afară….Oo! E tot întuneric! Parca-ar fi noapte, noapte!
-Nici nu trebuie să vină mama ta, că-i de-abia miezul noptii. Când am sunat, nici nu te-ai uitat la mine. Mi-ai dat una în cap, uite aici, de mă doare si acum. Dacă te-ai fi uitat la mine, puteai să vezi că n-am sunat pentru dimineată. Mai ai de dormit. Somn usor!
Grăbit, Act se întinde, aprinde veioza de pe noptieră si-si ia ceasul în brate.
-Stai! Stai! Iartă-ma! N-am vrut….Stii…. de azi înainte, vreau să fim prieteni. Tu ai văzut si ai auzit ce am văzut si auzit eu? Vrei sa fim si noi la fel? Uite! Oh! Dar nici nu mai stiu cum de mai poti suna, din cauza prafului de pe tine! Vai de mine câte julituri ai! Eu ti le-am făcut pe toate? Te rog iartă-mă!
Dimineata, când a venit mama să-l ia pe Act din pat, ia-l de unde nu-i…. Tare s-a mai speriat! Chiar a crezut pentru o clipă că i-a furat cineva odorul. Dar de când hotii îti strâng patul? De când hotii îti aerisesc camera? Si îti mai sterg si ceasul de praf.
În timpul acesta, Act era de mult în fata chiuvetei si-si spala dintisorii.
În dupa-amiaza aceleasi zile, când m-am întilnit cu el, Act îsi aducea ceasul de la ceasornicarul de pe strada noastră.
-Stiti, doamna Gheo, că am un prieten nou? s-a grăbit el să-mi spună, de îndată ce-a ajuns în dreptul meu.
-Îmi pare bine, Act. Si cine e noul tău prieten?
-Uitati-l! E aici cu mine. El e . Ceasul meu. Am fost cu el la ceasornicarul nostru, care mi l-a curătat de praf, mi l-a lipit, îndreptat si vopsit din nou. Nu arată el ca ceasurile din noaptea trecută, dar este ceasul meu, si prietenul meu.
Pâna acasă, Act mi-a spus toată povestea despre ceasurile pe care le-a văzut si cu care a stat de vorbă.
Poveste din volumul în pregatire”Copiii de pe strada mea”
|
D-na Gheo 11/24/2007 |
Contact: |
|
|
