Poezii crestine
RANA ÎN LUMINĂ
De m-as uita în rănile adevărate as vrea în burta mamei să fi mas, căci rană-ti sunt, si sângerez păcate, si cui îti sunt, si-n rana ta, popas –
si umbrei mele, nu îi sunt stăpânul, si unde cade, n-am putere, n-am, să-I tin Dumnezeirii tale, spinul, cu năruitul suflet, să-ti fiu ram –
de as privi în rana de lumină, as vrea o vesnicie să fiu lut, să nu cumva pe Tatăl să-l sărut, pe rana Dumnezeului din tină –
atunci sărut doar rana din icoană si nestiut, as vrea să fiu pământ, pe care picuri dragoste din rană si arde-n turmă, fără un cuvânt…
ICOANA SFINTEI PARASCHIVA
Icoană cu ochii de mare, Pe mările tale colind, Doar lacrimi, lumină de sare, De lacrima ta mă tot prind –
Si lacrima ta-i o colindă, Surâsul amar o-mpăcare, Cu lacrima, ciob în oglindă, Ai inima bulgăr de sare –
Si apa, si valul, si pleoapa, Din clopotul ei se adapă, Si marea de lacrimi ti-e groapa, Si eu – lumânarea pe apă –
Se vede de sus o tăcere, Si-o liniste-n care se-aud Cum cad picături de-nviere Pe crestetul pruncilor crud…
Ciobită, tăiată, răbdată, Lumină pe care am scris Cu sânge pe-o candelă-fată, Cu focul pe ochii de vis,
Când tu m-ai salvat, te-am ucis…
ATÂT S-A DAT
Atâta a fost dat. Doar cerul gol. Pământul Pe care-ti calci în liniste cuvântul. Copacii verzi. Si râul limpede ca aerul în crengi. Si Ioan pe mal, înfăsurat în cergi La mijloc.
Si Ioan botează omul, sau chiar pe Dumnezeu l-a botezat?
Multi zic că botezat a fost Iisus cu duhul sfânt, si apă. Că Fiul e-n Treime întru Duh, si Tată, Dar iconarul s-a gândit să pună-n loc Un porumbel cu ghiocelul de lumină-n cioc:
Atâta a mai fost. O pasăre străluminând, Înaltă.
Ioan nu a ridicat palate: pădurile i-au fost singurătate, Mâncat-a miere de albine, doar, băut-a apă, Si limba lui striga: “Lăsati păcatul, Veniti si pocăiti-vă căci vine Altul” Atât a jinduit din lume Ioan, să ia: Păcatul.
Atât a fost. Doar cerul. Si pământul gol pe cergi. Copacii verzi. Si râul limpede ca sufletul pe crengi.
Atât a fost: pământ imaculat. Pădure sfântă, cer apropiat. Si apă.
Si Domnul a venit si a luat Păcatul tuturor
Atât Din toată inima, în orice timp, Atât i-am dat.
Atâta a fost dat. Si Ioan, prin cerul gol, atât s-a dat, Trecea, în mâini cu capul retezat, Printre copaci de sânge, îmbăiat, Si gura-i de tărână se surpa în gând soptind: “Păcat !...”.
CUTIA MILEI
Să pui doar lacrimi în cutia milei; Bănuti de toamnă, despletite flori - În timp ce sângele, afară, pe comori Se va negocia, la pretul zilei -
Să nu pui niciodată nici-un sfant Aici, lângă icoana afumată; Lăsati măcar un Dumnezeu fără de plată, Si flori usoare, neplătite-n pat, la dant -
Atunci e-atât de lină si pustie Biserica în care o bătrână Mai vede-un rest la toată lumea vie, Un rest de flori, ce-i tremură în mână...
MÂNGÂIE-NE, DOAMNE
Mângâie-ne, Doamne, Tu, cununa vietii, Sfinte, miluieste-ne pe noi, Vino si ne unge zorii diminetii Cu Lumina vietii de apoi – … Iartă-ne tot răul, dă-ne bunătate, Bunule de suflete Păstor, Tu esti Viata care viată ne împarte, Vindecă-ne rănile ce dor – …. Bunule Părinte, Fiu al celor Sfinte, Reazămă-ne crucea căpătâi, Mila dă-ne noua, suflet de Părinte, Si credinta-n Tine, mai întâi – … Uite, Doamne, cina ce-a jertfit Lumina Pentru lăcomia de arginti, Mielule pe cruce, n-ai stiut ce-i vina, Iartă-ne părintii de părinti – … Leagă-ne, Prea Sfinte, lacrima de minte, Inima trezeste-ne-o din somn, Să îti fim copiii, tu ne fi Părinte, Si iubirii, Blândul Nostru Domn – … Doamne, o minune, dă-ne, rugăciunea Si răbdarea-n numele Tău Sfânt, Inima cea frântă să îti bea minunea Fapta să-ti aducă la Cuvânt – … Doamne Prea Puternic, suflete cucernic, Tine-ne ispitele în frâu, Pasii de Lumină să-Ti urmăm, si Sfetnic Vesnic fi în fiii tăi de grâu – … Doamne, ne învată, să-ti urmăm povata, Scaldă-ne în sfântul Tău Botez, Dragostea si mila, Calea Ta si Viata Să ne fie dragoste si crez … Îti cântăm Lumina ce ne spală vina, Bunule si Sfânt Mântuitor, Mângâie-ne, Doamne, când ne doare tina, Si ne e de Tine-atât de dor … Suflete, slăveste, Domnul se găteste Să îti vină-acum în ajutor, Suflete măreste si pe româneste, Sfintii care vin din viitor … Suflete, primeste Domnul Tău, cereste, Bea din cupa lacrimilor lui, Rugăciunea-ti fie pâine, vin si creste Slava Tatălui si Fiului … Fratilor, din Tată, noi venim în tată, Si plecăm la Domnul într-un gând, Să –si înfese turma, pe Lumină, roată Să-i mângâie sufletul plăpând … Fratilor, să plângem, lacrima cântare Fie Dumnezeului de Sus, Slabi de suntem, Doamne, lacrima-nchinare Fie-Ti, Dumnezeule Iisus !
NU MĂ CREDE
Nu mă crede, Doamne, când mă închin Când cersesc mila Ta, Din fătărnicia mea de crestin Numai lacrima mă va răscumpăra –
Rugăciunile mele de bine pot tine Freamătul cărnii mele în frâu? Numai Tu ai puterea de-a plânge odată cu mine, Cerne-mă ca pe grâu!
Din sâmburele meu de păcat îmi arată Calea spre mântuirea desertăciunii ce sunt, Sufletul meu răzvrătit când te cheamă, te caută, Atinge-l! Dăruieste-i răbdarea credintei, curată – Învată-l să bată – precum în cer – aici, pe pământ! Înainte de primul cuvânt, Cu fiecare suflare Si dincolo de mormânt, Al Tău este, Doamne!
TIE MĂ ROG
Tie mă rog pentru fiecare miscare a mâinii, Pentru puterea de-a pune pas lângă pas, Calda bătaie si sfânta răbdare a pâinii Inimii mele, inimii Tale le las –
Du-mă, Doamne-n chilie de timp tăinută, Unde vei bate în mine cu toacă de lemn, Domn al iubirii si lacrimii nerostită, Si întru rostire, pecetea primului semn –
Căile Tale, care la tine vin toate, se cern, Neurgisite, nevinovate, si mute, Ca o copaie de stele născute si nevăzute, Ninge-vor dulce peste orasele si satele lumii, etern –
Tie mă rog pentru fiecare miscare a mâinii, Pentru puterea de-a fi slab în putere, Si-n slăbiciune, fagurul tău de miere Astăzi – durere, mâine-nviere – a pâinii
Si-nchide-mi ochii setosi să te vadă în noapte Când îngerii toti se vor naste din vise, în somn, O lumânare arzând în livada-ntre merele coapte – Lângă desculte, urmele Tale de ceară, si Domn…
PE TINE TE-AU UITAT?
Învătătorule, pe Tine te-au uitat? Asa nevinovat, asa curat, Înapoindu-I Tatălui puterea toată, Ca o ispită, pururi lepădată?
Sărmană cruce, ce ne mai spui azi? Învată, suflete al meu, căzând Numele Domnului în minte să îl lauzi, Atât cât între tâmple-ti mai încape-un gând!
Si din Golgota noastră de păcat Să-Ti multumim că Fiul răstignit A suferit cât nici-un vinovat În veci nu va avea de suferit!
Până când Domnu-ti va culege somnul, Slăveste, suflete al meu, pe Domnul…
DE ZIUA TA
De ziua ta, copilul meu As vrea să ai în viată Nu bogătie si palate Îl rog pe bunul Dumnezeu să-ti dea Atât cât să împarti cu alti copii care nu au, Familie, Casă, Limbă, Straie, Muncă, Sănătate –
Să nu fii singur niciodată! Să-l cauti mereu În cel mai slab ca tine Mai bătrân, Mai prizonier unui păcat păgân, Mai însetat, Mai chinuit de foame si furat, Să-l cauti pe bunul Dumnezeu uitat! Să-l cauti în prundul unui sat, Să-l cauti în spicul ‘nalt de grâu, Să-l cauti în apa de pârâu, În suferinta unui învătat, Să-l cauti în răul cel iertat, În mine, care nu am să mai fiu! Si când vei fi lovit mai rău si ispitit, Când numai El, din lumea-ntreagă îti va mai rămâne de iubit, Să stii că e aproape! L-ai găsit!
Atunci să-i pui Sufletul tău lângă chilia lui, Si să îi spui Când iei Împărtăsania albilor Lui miei:
“Ai grijă, Doamne, de copiii mei!”
|