Academia itinerantă Andrei Serban la New York
Deadly confession, în varianta Academiei Itinerante a lui Andrei Serban, adaptează Confesiune la Tanacu (romanul Tatianei Niculescu Bran) într-o spovedanie mortală prezentată pe scena Anex a Teatrului LaMama din New York. Seara începe puternic (si se va încheia pe măsură) prin prezenta directoarei artistice si fondatoarea în 1961 a acestui teatru experimental care în anii lui de glorie (70-80) a revolutionat ideea de spectacol off Broadway: Ellen Stewart, sărbătorită recent deopotrivă în America si în lume, este adusă pe scenă în scaun cu rotile de Andrei Serban. Cu acelasi spirit alert, privire neastâmpărată, cu aceeasi pasiune si nerăbdare să vadă „ce-a mai făcut de data asta Andrei...” si cu acelasi clopotel cu care timp de decenii a dat semnul începerii spectacolului.
Reprezentatia vine după doar două săptămâni de repetitii, suntem avertizati, si este încă în procesul de a se închega ca spectacol, folosind deopotrivă textul reportajului, improvizatia replicilor actorilor si inventia regizorală, astfel că pe cât fidelă întâmplării în sine, pe atât de deschisă ajunge să fie la extrapolări curajoase. Construită pe un caz real care a făcut multă vâlvă în mass media românească si internatională, piesa depăseste întâmplarea punctuală (de altfel posibilă oriunde) si are ambitia să portretizeze societatea contemporană românească. Andrei Serban îsi trage energia artistică si din provocări sau controverse, nu se teme de „scandal” sau „întreruperi”, fortează textul spre o altă dimensiune, în care politicul si aspectele sociale dau motivatia cadrului dar nu pot scuza contextul... „Realizez acum că între drama românească si tragedia greacă există multe afinităti”, mi-a soptit la sfârsit un scriitor american aflat în sală.
Piesa este jucată în româneste (subtitrată în engleză, din păcate o traducere care pierde mult din ironia, umorul si consistenta replicilor), de actori selectionati de la mai multe teatre din tară care iau fără complexe în stăpânire (din păcate doar pentru o seară) sala newyorkeză simtindu-se ca „la mama acasă”, gratie si antrenamentului la care i-a supus Andrei Serban. Actorii Ramona Dumitrean, Andrea Tokai, Cătălin Harlo, Ionut Caras, Richard Balint, Cristan Grosu, Csilla Albert, Cristina Holtzli (doar câteva nume din distributie) fac o bună impresie publicului american prin flexibilitatea interpretării. Reprezentatia are dramatism dar si o formă de isterie după cum societatea românească o are, în viziunea regizorului, tentat mai degrabă să meargă la rădăcinile răului decât să rămână la suprafata unui eveniment de scandal. Sunt vizate duplicitatea, superficialitatea si ambiguitatea unor structuri, situatia copiilor proveniti din orfelinate, sărăcia, disperarea si coruptia – adevăratele personaje ale piesei. Totul învăluit la sfârsit în băscălie, miros de mititei si muzică de manele
|
Carmen Firan 11/22/2007 |
Contact: |
|
|
