Arta de a calatori inteligent
Noiembrie 2007, Paris. Cine ar fi crezut acum 18 ani ca poţi lua avionul, fără a mai avea nevoie de blestemata de viza si de mult visatul paşaport, voiajând in noapte ca Saint Exupéry si sa poti participa la o lansare de carte de la celebrisimul Sotheby’s, cea mai faimoasa si rafinata casa de licitatii de opere de arta din lume. Fireste, am profitat de ocazie sa bat si Orasul Luminilor, pe care parca abia acum l-am descoperit cu adevarat, caci iti trebuie ceva experienta a libertatii si ca sa calatoresti propriu-zis si nu doar sa vizitezi superficial, mai rau ca japonezii si mai nou chinezii privilegiati, niste locuri la care ai sperat ani grei de lepra rosie. Am avut si sansa unui ghid compatriot, care de la Iasi stia fiecare cladire in parte, cu povestea ei si am ajuns si la casa unde a locuit o vreme insasi Martha Bibescu, care avea vedere spre Sena, si era la doi pasi de cea mai grozava cofetarie, cu o inghetata mai buna ca in Italia si servita in niste cupe metalice ca exponatele de muzeu, Bertillon, pentru cunoscatori…
Fluviul care strabate orasul, il percepi altfel din Bateau Mouche, unde cu putin noroc, iti poate aparea pe cer, in afara de norii care pana si ei par mai frumosi, si mai original desenati, si un trecator curcubeu. Apoi curiozitatea te impinge sa treci si pe la Ritz, nu neaparat pentru Printesa Diana, si usa ca la Mallurile bucurestene, dar care se impinge mult mai anevoie, ci ca sa vezi cu ochii tai barul in care isi facea veacul Hemingway.
Si am ajuns si la faimoasa Galerie, unde deja parca se simtea ca se apropie Craciunul, desi mai sunt peste 5 saptamani pana atunci.
Romanul nostru, stabilit de un deceniu in Franta, doctor in istoria artelor la Sorbona, Gabriel Badea-Paun, este conferentiarul, putin emotionat, doar atat cat e de bon ton sa ai trac. O sala impresionanta, cu un tavan in vitralii, sau cel putin asa l-am perceput, cu o scara, unde in spate, care dadea spre un geam care te ducea cu gandul la o intrare secreta interzisa. si cu lume buna in sala , vreo suta de persoane la numar, le Tous Paris, dar si o parte din le Tout Bucarest reprezentata de cel mai fermecator, impecabilul, si neobosit nonagenar, extrem de prezent si la propriu si la figurat, Neagu Djuvara, dar si foarte distinse chipuri din Gotha, cei cu sange albastru, fireşte având în vedere că GBP a scris si o uimitoare monografie despre Regina Elisabeta a României .
Introducerea expertului vorbitor a făcut-o noul PDG – Preşedinte Director General la Sotheby Franţa, distinsul domn Guillaume Cerutti, dupa care s-a stins lumina, ca la cinema, la o masa intr-un colt, la o palida lampita, s-a asezat autorul spectaculosului album publicat simultan la Paris, Londra si New-York (si trag nadejde pana la urma si la noi), Portretul Monden in secolele XIX si XX.
Pe perete erau proiectate, explicate cu talent si expertiza tablouri pe care nu le-am vazut niciodata sau altele carora nu le-am dat destul atentie sau nu le cunosteam tainele si adesea anecdotele picante.
Asa am aflat multe detalii pasionante despre Portretul Monden stil la Belle Epoque cu doamne care petreceau ore bune pentru a combina fara cusur blanurile, bijuteriile, palariile si mai ales vesmintele de mare clasa.
Tot atunci am aflat cum portretistii se plangeau ca modelele erau mereu nemultumite , ca dilema artistilor era sa le picteze cum sunt sau sa mai retuseze din defecte, ca in mod sigur daca doreai sa strici o prietenie de o viata, era de ajuns sa -i faci cuiva un tablou care sa semene cu originalul ...
Dar mai ales ca portretul poate fi asemanator, conventional, intronspectiv, individualist sau idealist, un joc de oglinzi, care respecta anumite coduri, si exista din Antichitate, devenind apanajul aristocratiei la un moment dat dupa ce fusese doar privilegiul regilor si papilor.
Ulterior moda ii fascineaza pe pictori, nu doar cea a hainelor, dar si cea a cofurilor sau machiajelor.
Apoi au fost trecute in revista si anlizate portrete semnate de anglo- americanul Sargent, nascut la Florenta , anglo-maghiarul Philip de Lazlo, spaniolul Sorolla Bastida, francezul Antonio de La Gandara , rusul Valentin Surov sau arhicunoscutul si la noi austriacul, care a trecut si pe la Peles, formidabilul Klimt.
Pentru a ii face mai aproape , criticul de arta a facut cercetari aprofundate si a dat peste o foarte nostima caricatura a lui Bernard Partridge, din The Punch la 1906 (mult mai batranul Catavencu britanic), unde sunt desenati brat la brat, Sargent si Velasquez (care semanau cu Caragiale si Molière) cu cate un tablou la subtioara, Ellen Terry pe post de Lady Macbeth, care a se afla acum la Galeria Tate si Toaleta lui Venus, pe atunci la National Gallery .
La final aplauzele au fost sincere si pline de admiratie. S-au vandut albumele cu autograf si multi s-au gandit deja ca ar fi darul ideal de Sarbatori !
Am plecat pe strazile pariziene spre un bistro foarte sic Le Foumoir, la doi pasi de Luvru, desi eram patru nefumatori, Laura, Thierry, Gabriel si cu mine, am stat de vorba si am savurat succesul lui la un cocteil cu sampanie James Bond si o tarta cu mere Tosca. Parea ca am intrat intr-un film din la Nouvelle Vague , cu intelectuali in miez de noapte si o conversatie care te face sa uiti de nimicurile atat de neesentiale !
Dar cate ne sunt de straine inca marile creatii si cat de putin stapanim arta de a privi arta ! Insa mai putem recupera !
|
Irina-Margareta Nistor 11/19/2007 |
Contact: |
|
|
