Intalnire cu Lumina
Intalniri cu Lumina
Inceputul oricarei fiinte se face prin trecerea la lumina din matricea existentei. Pentru „puiul de om”, abia nascut, apare din lumina chipul sfant al celei care i-a dat viata si il va ocroti ani buni in “cuibul familiei”, pana va ajunge sa traiasca pe picioarele proprii si va fi capabil sa-si ia soarta in maini intr-o lume cu multe tentatii. Indiferent de pozitia sociala pe care se va situa, din cand in cand se va intoarce la radacini, pentru ca cei sapte ani de acasa nu se uita niciodata.
Se spune ca unii oameni, in ultimele clipe ale vietii soptesc numele mamei, dupa care se contopesc cu lumina. Poate ca sufletele lor rezoneaza si se vor intalni in alte dimensiuni. Eu ce pot sa va spun ca muritor de rand ? Avem lumina dar nu oricum ; lumina masurata cu ziua, nici mai mult, nici mai putin. Daca este prea multa lumina, s-ar putea sa te fascineze inaltimile, dar sa nu rezisti mult timp prea sus si sa te ranesti in cadere, iar, daca este prea putina lumina, exista riscul sa te risipesti in adancimea intunericului, fara sa mai gasesti puncte de referinta si sa oscilezi la discretia Liberului Arbitru. Este bine ca dupa fiecare noapte, urmeaza o noua zi, daruita in sistemul galactic, prin Soarele curier, tuturor locuitorilor de pe Terra , dar sa nu uitati de plimbarile romantice sub clar de Luna, cand sunteti imbratisat discret de razele selenare si misterul pluteste in aer. Sunt sigur ca amintirile va urmaresc pe tot parcursul vietii, chiar daca nu vreti sa recunoasteti. Este legea firii…
In toate limbile pamantului, daca oamenii se intalnesc, se saluta cu : hello, bonjur, bon giorno, guten tag, buna ziua, sau alte formule echivalente. Dupa un astfel de salut, parca iti merge bine toata ziua. Oare de ce a fost necesar ca viata sa fie marcata de bioritmul zi-noapte ? Nu intamplator, noaptea oamenii dorm, ca ziua sa poata lucra mai cu spor. Dar nu toti, pentru ca exista rasfatatii sortii care lenevesc sau se distreaza si pentru ei nu mai exista notiunea timpului. Insa cei mai multi uita doar in somn de grijile cotidiene si pot sa viseze linistiti ca va urma o zi mai buna in aspiratia la fericire. Cand se trezesc dimineata, iar Soarele rasare pe orizontul purpuriu, poate ca se intreaba: daca pentru ei este trimisa atata lumina, atunci cui sa-i multumeasca? Se pare ca cineva ii ocroteste acolo sus si este suficient sa deschida larg ferestrele sufletului pentru a se umple de frumusete. Sa nu cadeti in banal si sa argumentati stiintific ca aceasta minune este datorata miscarii de rotatie a Pamantului in jurul axei sale, combinata cu miscarea de revolutie in jurul Soarelui. Poate ca demonstratia este riguroasa, dar veti distruge „corola de minuni a lumii”, descrisa magnific in opera marelui poet Lucian Blaga. Mai bine, stimati cititori, deschideti Sfanta Scriptura ca sa aflati ca la Facerea lumii, Dumnezeu a zis: „Sa fie lumina.Si a fost lumina. Dumnezeu a vazut ca lumina este buna si a despartit-o de intuneric. Dumnezeu a numit lumina zi si intunericul noapte. Si astfel, a fost o seara si apoi o dimineata : ziua intai”. Lumea nu este facuta la intamplare, totul are o logica. Vreti sa spuneti ca din instinct mielul stie sa gaseasca gaseaca ugerul, izvorul miraculos din care suge laptele vietii! Asa veti uita ca exista pacatul originar, iar bunul Dumnezeu a lasat o portita de salvare a destinului uman prin fiul sau, Iisus Hristos , trimis pe Pamant ca model de referinta, care s-a jertfit pe cruce pentru mantuirea oamenilor. Orice s-ar spune, dar adevarul absolut nu poate sa fie decat armonie intre stiinta, religie si filozofie, care se vor intalni intr-un demers cognitiv pe un plan superior, apropiat de scopul divin al existentei.
Lumina este hrana sufletului, iar zilele sunt semne presarate pe intinderea vietii, ca bornele pe un drum lung, care te ajuta sa-ti stabilesti pozitia, ca sa nu te ratacesti. Ferice de acei oameni care primesc si lumina interioara pentru a se orienta pe necunoscutele cai ale Domnului. Intr-adevar, este o mare provocare sa abordezi tulburatoarele enigme ale Universului cu mecanismele intrinseci ale psihicului uman. Progresiv, prin perseverenta, sacrificii si acumulare continua de adevaruri relative, omenirea tinde asimptotic catre adevarul absolut. Niciodata nu va fi atins, pentru ca greselile fac parte din ecuatia vietii.
Unii oameni renunta sa mai masoare scurgerea timpului in zile, luni si ani. Prefera sa se raporteze la evenimentele care le-au marcat viata, ca de exemplu : nasterea, botezul, nunta sau moartea. Altii se gandesc la sarbatorile de Craciun, de Pasti si de Anul Nou. Cei iubitori de viata nu uita de excursiile in tinuturi exotice, de banchere,de iubiri trecatoare sau de prima dragoste cu partenerul de viata. Sunt destui muritori de rand, apasati de grijile cotidiene, care numara zilele care au mai ramas pana la salariu sau pana la pensie. Amintiti-va si de nefericitii din inchisori, care asteapta cu nerabdare ziua eliberarii, sau de militarii aflati pe campuri de lupta, care se roaga sa prinda ziua pacii in viata si sa revina sanatosi in sanul familiei. Ce sa mai spunem de cei aflati in spitale pe patul de moarte… Daca va uitati in oglinda, puteti masura scurgerea timpului prin ridurile de pe fata sau firele albe din par.De ziua mea, ma voi ruga Luminii sa-mi fie calauza prin anotimpurile vietii, pentru a nu parasi calea cea dreapta pe care parintii si bunicii mi-au lasat-o mostenire. Acesta va fi si testamentul!
In istorie, masurarea timpului incepe cu „inainte sau dupa Hristos” si se continua cu evenimente din viata popoarelor, a unor imperii sau a unor personalitati care au schimbat, in bine sau rau, destinul fiintei umane. Suntem ceea ce suntem pentru ca a existat Solomon, Pericle, Traian, Napoleon, Stefan cel Mare dar si Nero, Hitler sau Stalin. Oare cum ar exista cultura si civilizatia fara Homer, Aristotel, Shakespeare, Michelangelo, Voltaire, Beethoven, Newton, Einstein sau Eminescu ? Fara exagerare, am fi mult mai saraci cu duhul… Sa multumim lui Dumnezeu ca au existat asemenea oameni care au impins omenirea inainte si sa ne fereasca de cei care ar putea sa o traga inapoi.
Masurarea timpului la scara geocronologica se face prin evenimente de lunga durata, precum procesele de orogeneza a scoartei terestre si cele de evolutie a materiei vii in precambrian, paleozoic, mezozoic si neozoic. Oamenii de stiinta sunt preocupati sa cunoasca originea si prefacerile planetei pentru a prefigura viitorul.
Mai departe, daca ne raportam la Univers, exista doar ipoteze. Si totusi incercam sa cucerim spatiul cosmic cu mijloace din ce in ce mai perfectionate. De remarcat ca, spre deosebire de materia inerta, care se lumineaza doar spre exterior pentru a fi cunoscuta, materia vie include esenta informationala a luminii - de a se autoreproduce si depasi la nivel structural si functional, cu disponibilitati nelimitate de extindere a razei de actiune asupra mediului inconjurator.
Oare cum procedeaza Dumnezeu pentru masurarea timpului ? A marcat doar granita existentei prin intervalul dintre Geneza si Judecata de Apoi, ne supravegheaza tot timpul, sau exista alte reguli pe care nu putem sa le intelegem. Se poate sa nu stim niciodata, sau daca aflam sa nu fie prea tarziu. Pentru a ne trezi din „somnul ratiunii” sa apelam la lumina salvatoare din sufletele noastre, care niciodata nu va da gres. Asa cum procedati de Pasti cand inconjurati biserica cu lumanarile aprinse. Bucurati-va ca nu sunteti orbi si distingeti albul imaculat al zapezii de negrul taciunelui din vatra ramas dupa stingerea valvataii, ca puteti sa admirati rosul aprins al florii de mac sau albastrul unic de Voronet, ca in roua diminetilor de primavara sunteti fascinati de verdele crud al firului de iarba sau ca atunci cand va intoarceti acasa va intampina in prag chipul luminos al fiintei iubite. Ce poate fi mai frumos decat curcubeul care apare dupa ploile de vara! Cu siguranta, primavara sunteti fericiti in mijlocul pomilor infloriti, iar toamna va pune pe ganduri cand acopera potecile cu frunze ruginii.
Nu cred ca cineva va putea sa descifreze vreodata semantica complexa a conceptului de lumina. Pentru ca aceasta notiune se construieste progresiv pe masura evolutiei fiintei umane. Noi avem nobila datorie sa incercam zborul spre inalt si sa exploram profunzimile pentru a descifra panorama luminii in afara noastra, cu sens divergent, dincolo de orizont spre infinit, dar si catre interior, in cele mai ascunse fortarete ale fiintei noastre. Este o provocare atat pentru noi, cat si pentru generatiile urmatoare. Nu incercati solutii care afecteaza ritualul vietii pe Terra, aceasta magnifica nava destinata sa poarte omenirea in istorie. Ramane sa proiectati lumina asupra a ceea ce sunteti, de unde veniti si incotro va indreptati. Dupa o astfel de analiza, sensul vietii capata alte conotatii. Prin introspectie si automodelare veti fi mai buni si mai toleranti, pentru ca veti capata o incarcatura spirituala mult mai pretioasa decat toate bogatiile lumii. In ultima instanta, valoarea de om sta in forta mintii sale, prin care poate depasi orice obstacole in actiunea de umanizare a existentei. Poate ca nu suntem singuri in Univers, dar cu siguranta suntem unici si daca ne vom corecta comportamentul avem mari sanse sa candidam la suprematie in aceasta zona a Caii Lactee. Dumnezeu sa ne ajute, acum si in vecii vecilor! In fiecare zi sa nu uitati sa va purificati prin primenirea sufletului cu Lumina.
Tudor Vasile
protelisav@yahoo.com
|
Tudor Vasile 11/12/2007 |
Contact: |
|
|
