Spuneti voi ce sunt: tigan, rom, roman, european sau nici una?
Pentru ca am pregatire juridica, chiar daca nu am mai exersat de mult dreptul constitutional, vreau sa spun ca intrebarea respectiva ("Tiganii sunt romani?") este retorica. VREAU SA VA INTREB PE VOI TOTI, inclusiv pe cel care a scris articolul in cauza: CE SUNT EU? Sa ma explic.
Bunicii mei vorbeau limba etniei din care fara voia mea fac parte (asa cum si romanii, fara voia lor, fac parte din neamul romanilor). Fiecare dintre bunicii mei si ai sotiei mele erau ori muzicanti, ori mici meseriasi - fierari, aveau o casa acceptabila pe vremea aceea pentru orice roman.
Pe langa meseriile traditionale, se ocupau in mod constant cu agricultura. Bunicul din partea mamei a luptat cu arma in mana pana in muntii Tatra, de unde s-a intors fara un picior. Pentru cine a luptat in cel de-al doilea razboi mondial, nu stiu: pentru romani sau pentru tigani, pentru Romania sau pentru "Tigania" (nu zic romi, pentru a nu deranja pe nimeni). Bunicul sotiei (muzicant si agricultor) a fost deportat la Bug pentru ca era tigan, muzicant, agricultor, pentru ca avea o casa cu trei camere si vreo 3-4 hectare de teren arabil.
A lasat acolo copilaria, mama, tata si o sora. Parintii mei si ai sotiei au fost muncitori: in industria petroliera (ai mei) si in industria conservelor (ai sotiei). Acum sunt pensionari - tata dupa 38 de ani de munca are 380 lei pensie, mama are 240 lei, iar soacra are 220 lei pensie. Nici unul dintre parintii mei si ai sotiei nu stia limba etniei mele. Traditiile etniei mele erau straine atat bunicilor, cat si parintilor mei.
Si eu si sotia mea provenim din familii care au locuit in mijlocul romanilor. Sotia mea este invatatoare, iar eu sunt consilier juridic. Nici sotia si nici eu nu stim limba tiganeasca (nu zic romani ca nu stiu ce inseamna). Cam 95% din prietenii mei au fost romani si putini aveau obrazul sa-mi zica "tigane" in fata. In spate, tot asa imi spuneau, chiar daca in afara de faptul ca eram "tuciuriu" eram perfect ca si ei.
"Tiganco!"
M-am casatorit la 30 de ani (sotia avea atunci 24 de ani) iar singurul meu copil (o fetita superba - dupa cum zic toate vanzatoarele din magazine) s-a nascut cand aveam 34 de ani. Intr-o zi, venind de la gradinita, fetita mea ne-a intrebat de ce Alex, cel mai bun prieten al ei, i-a zis "tiganco". "A vrut sa te necajeasca doar", i-a raspuns sotia. " Mami, dar eu nu sunt neagra", a replicat inocenta fetita mea (care chiar nu e neagra - curios, este doar bruneta).
A trebuit sa explic fetitei ca nu toti tiganii sunt negri si murdari, ca nu e rau ca cineva e tigan. Revenind la subiect, dupa toate intamplarile din Italia am inceput sa ma gandesc serios: cine (ce) sunt eu? Conteaza ca am pregatire profesionala, ca am un salariu pe care l-ar invidia orice roman care munceste in Italia, Germania sau mai stiu eu unde? Ca am un apartament decent de 2 camere pe care l-am platit si aranjat cu greu, cand salariul meu era considerabil mai mic.
Tiganii ma considera „gagiu"
Ca locuiesc intr-un superb apartament de 4 camere (locuinta de serviciu) situat in centrul orasului? Ca in masina mea modesta la care platesc lunar ratele catre firma de leasing ascult numai muzica buna (spre deosebire de multi romani manelisti care imi zic, pe la spate, ca "tiganul e tot tigan").
Conteaza pentru cineva ca platesc impozite si taxe mai mari decat pensia parintilor mei? Culmea culmilor: eu cred ca nu sunt nici tigan, nici roman. Tiganii sadea (mai ales ca ma vad imbracat in costum) ma considera "gagiu" chiar daca vad ca sunt tuciuriu ca ei.
Romanii ma considera tot tigan, chiar daca fac tot ceea ce fac ei. Aflat in singura mea deplasare in strainatate (la Munchen pentru 4 zile), in interes de serviciu, am ramas stupefiat cand colegii din delegatia romana (presedintele unei agentii guvernamentale foarte importante, directori generali din firme de stat de mare insemnatate etc.) se comportau aproape ca tiganii la micul dejun oferit de hotel.
Am ramas stupefiat cand din duty-free-urile aeroportului din Munchen colegii mei au luat whisky, iar eu am cumparat jucarii pentru fetita mea si cadouri pentru familie si colegi.
Nici eu nu stiu ce sunt: tigan, roman, european
Revenind la intrebare, nici eu nu stiu ce sunt: tigan, roman, european sau pur si simplu o fiinta omeneasca care transcede rasele, etniile, ura si rautatea. Apropo, e adevarat ca tiganii cersesc, fura si omoara in Italia.
Romanii fac in Italia la fel, cu o singura diferenta: nu cersesc (sau poate ma insel eu). Inchei prin a spune ca nu am motive sa ma rusinez ca sunt etnic tigan, cetatean roman si european prin mentalitate. Nu am motive nici sa ma mandresc ca sunt tigan, roman si european.
Mi-a ramas [fuga] in Egipt
Sunt toate astea la un loc si sunt, in unele privinte, mai bun decat multi altii, iar in altele, mai rau. Sunt om si nimic din ceea ce este omenesc nu imi este strain.
Pana mai acum, gandindu-ma la o posbilitate indepartata de aparitie a unor noi stari grave de intoleranta, de rasism sau xenofobie imi ziceam ca ca imi voi lua fetita si sotia de mana si vom fugi in Occident (U.E. acum). Dupa toate cate s-au intamplat, nici macar varianta asta nu mi-a mai ramas. Mi-a ramas, eventual, Egiptul si .... desertul.
Salut cordial toti romanii adevarati, mai mult sau mai putin iubitori de ciori.
|
Gheorghe 11/9/2007 |
Contact: |
|
|
