Inscriptie pe o piatra de hotar
"Cin' se ia cu mine bine,
îi dau haina de pe mine..."
(Cîntec popular)
Slav as fi fost, de nu eram latin,
latin as fi, de n-as fi fost si dac -
dar a iesit asa : sa fiu român,
si eu cu soarta asta ma împac !
Mi-au dat si altii sînge si cuvinte -
nisipuri galbene trecura-n zbor,
purtate-n vîntul Asiei, fierbinte,
sa-ngrase primitorul meu ogor.
Si din Apus, din Miazazi, venira
umane pulberi, umbre si lumini,
cu bine si cu rau ma vremuira -
pe toate le-am sorbit în radacini.
Si nu-i nimic strain - a' mele-s toate,
dator nu sînt : platit-am cu prisos ! -
ca tot platind uitucilor la rate,
cutitul mi-ajunsese pîn' la os !
Dar am ramas asa cum scrie-n carte -
priviti-ma, si-o sa vedeti usor
ca nu-s asemeni nimanui în parte,
desi,-ntr-un fel, va seman tuturor.
Sînt bucuros de oaspeti si prieteni ;
deschisa-i poarta, inima si ea ;
binevenit vei fi sub mîndre cetini,
în muntii mei, la calda marea mea.
Îmi dai un sfat ? Te-ascult cu luare-aminte.
O mîna de-ajutor îmi dai ? Multam !
Dar nu cumva sa-ti bîiguie prin minte
ca asta-i tara cailor de ham !
Poftiti, deci, stati la masa, stati la soare ! -
un loc prielnic va pastrez, amici;
v-astept cu mintea plina, gîndu-n floare
(ca nu-i de lipsa fosforul pe-aici !...)
Întind spre toata zarea poduri bune :
primesc si dau întregului Pamînt;
nu-i gînd viclean în mine sa rasune,
dar nici stapîn nu caut: eu îmi sînt!
Învat, cîntînd sau nu, si limbi straine,
mi-or folosi - în mintea mea socot -
dar ma gîndesc de-asemeni ca e bine
sa ma pricep întîi si-ntîi sa-not !...
Si, iata, simt asa cum scrie-n carte -
priviti-ma, si-o sa vedeti usor
ca nu-s asemeni nimanui, în parte,
desi,-ntr-un fel, va seman tuturor.
Ca slav eram, de n-as fi fost latin,
latin as fi, de nu mi-ar zice dac -
dar a iesit asa : sa fiu român -
si vreau cu toata lumea sa ma-mpac !
Nota Observator :
Geo Dumitrescu a urmat cursurile Facultatii de Litere si Filosofie, impunându-se în lumea literara înca din primul an de studii. Debuteaza, în 1941, la doar douazeci si unu de ani (cu placheta Aritmetica). Cinci ani mai târziu îi apare Libertatea de a trage cu pusca si continând poeme scrise între anii 1949-19453. Publicat dupa încheierea razboiului, volumul (care purta initial titlul Pelagra) fusese scris în timpul acestuia, însa cenzura îi interzisese aparitia. Volumul urmator, Nevoia de cercuri care apare abia în 1966 reia, într-o anexa, Libertatea de a trage cu pusca. Vor urma ciclul de poeme erotice Furtuna în Marea Serenitatii, precum si ulterior Jurnal de campanie (1974) Africa de sub frunte (1978, Versuri (1981), As putea sa arat cum creste iarba (1989), Câinele de lânga pod (1977), Poezii (2000).
|
de Geo Dumitrescu 11/8/2007 |
Contact: |
|
|
